Biografii

Biografiile sunt cărți despre viața unui personaj. Ele sunt scrise de admiratori sau detractori ai memoriei persoanei biografiate. În regulă generală, obiectele acestor cărți sunt persoane celebre, demne să devină modele de conduită în viață.

Origina biografiilor

Biografiile au însoțit cu fidelitate umanitatea încă din momentul în care s-a inventat cultul strămoșilor. Acesta a fost altoiul care le-a domesticit. Până atunci fuseseră niște povestioare sălbatice, despre ce-a făcut bunicu când a intrat ursul în peșteră. Odată cu introducerea cultului strămoșilor (de către un moș paraplegic), biografiile au luat forma elogiului funebru. Scopul lor era să prelungească viața mortului în spiritul celor vii. Biografia este deci o formă de bântuire. Bătrânii din străvechime își bântuiau nepoții ca niște strigoi.

Odată cu trecerea anilor și înmulțirea oamenilor, tinerilor le-a fost din ce în ce mai greu să se lase bântuiți de bătrâni morți. Au fost momente de cumpănă ale speciei umane, când toți indivizii stăteau ghemuiți la umbra colibei și se gândeau la vitejia strămoșilor și la propria lor nimicnicie. Înțelegând că pot pierde totul, bătrânii au decis să mai lase de la ei. Înalta Proclamație Secretă, care a rezumat lucrările sfatului de pe Muntele Iepurelui, a stabilit că numai oamenii care au făcut ceva esențial merită să-i bântuie pe cei vii. Așa a apărut biografia în forma pe care o cunoaștem astăzi.

Tipologia biografiilor

Biografiile sunt de mai multe feluri: comemorative (urmașele biografiilor primordiale, rostite de preoți la slujba de pomenire în fața sicriului mortului), pilduitoare (viețile oamenilor celebri), de salvare (un personaj aproape uitat căruia i se scrie viața pentru a nu fi devorat de colții ascuțiți ai uitării) și științifice (încercarea fără temei a unui om de știință de a înțelege anumite decizii și acțiuni prin înțelegerea omului care s-a ascuns în spatele lor).

Proiectul biografic

Scopul declarat al biografiei este depozitarea. Omul este ca o veveriță care adună nuci, alune și ghindă în scorbura lui întunecoasă. Cititorii biografiei trebuie să ia aminte la învățăturile oferite pe tavă și eventual să le aplice. [Exemplul clasic este seria de biografii ale lui iIsus, adică sfintele evanghelii.]

Proiectul biografic a eșuat lamentabil, pentru că oamenii vii preferă să nu trăiască prin procură și nu le citesc niciodată.

Pânză de Henry Fuseli (Coșmarul), imagine de pe Wikipdia.