Economia basmului

În lucrarea Economia basmului, Gavagai Propp urmărește modurile în care sunt folosite resursele în literatura fantastică.

Punctul de pornire al studiului este constatarea că, în literatura fantastică, la fel ca și în marxism, resursele sunt inepuizabile. Autorii fantastici pot să-și imagineze absolut orice le trece prin cap, fără să-i coste absolut nimic. Dar, în realitatea literară – după cum ne-o dovedește practica lecturii – basmele și celelalte specii fantastice sunt de-o austeritate întristătoare. Niciun element fără rost, nicio piesă de decor, nimic, nimic. Autorii fantastici sunt ca niște gospodari chibzuiți folosind resursele cu o parcimonie deloc nobiliară (ca să nu-i zic altfel).

Teama de baroc a autorilor fantastici e o trăsătură paradoxală, oarecum similară tristeții cronice a comicilor. Dacă te obosești să privești critic un basm, ai senzația că-ncerci sa dibuiești locurile în care trebuie să intre șuruburile unui birou de la Ikea. Nimic în plus. Nimic, dacă ai noroc, în minus.

Concluzia cercetării întreprinse de Gavagai Propp este tulburătoare: oamenii au prins gustul literaturii fantastice pentru ca le satisface necesitatea de a se asigura că lucrurile au pe lume o orânduială, ca nimic nu e lăsat la voia întâmplării.

Posedat de demonul curiozității, Gavagai Propp își duce mai departe investigația, dezvăluindu-ne că sus-zisa necesitate a oamenilor contrazice patent realitatea indeterminabilă pe care ne-au desenat-o Heisenberg și Kronski; aceasta, subliniază autorul în continuare, vine din ignorarea legilor fizice, atât de către autorii fantastici, cât și de majoritatea cititorilor lor.

Dimensiunea prospectivă a studiului lui Gavagai Propp constă în sugestia că este nevoie ca cineva să-și ia inima-ntre dinți și să facă literatură fantastică în conformitate cu legile fizice și contrazicând economia basmului.

Economia basmului este o lucrare ce se adresează publicului cultivat, studenților, muncitorilor din publicitate și mai ales autorilor fantastici. Un must love.

Pânză de James Sant, fotografie de pe Wikimedia.