Terorismul văzut din România

Dan Dumitrescu este scriitor. În această calitate, Dan Dumitrescu este o persoană remarcabilă. El nu este ca mine și ca voi, care stăm cu mâinile-n sân și privim cum plaga terorismului se lățește pe obrazul altădată fraged, nevinovat și feciorelnic al Pământului. Dimpotrivă, Dan Dumitrescu stă cu mâinile pe taste și scrie. E maniera personală a domniei sale (repet, scriitor fiind) de a lupta împotriva terorismului.

Ultima carte a domnului Dan Dumitrescu se numește Eu, soldatul lui Allah (București, Editura Lucman, 2006). Este vorba nu despre o analiză a unor teze precum acea teorie absurdă a ciocnirii civilizațiilor (pe care în fond, n-o cunoaște nimeni la prima mână), ci de un roman. Dan Dumitrescu se ferește de speculațiile eseistice și se dedă cu pasiune încercării de reconstituire romanțată a atentatelor din metroul londonez din 7 iulie 2005. Trebuie spus și repetat că Dan Dumitrescu este prima persoană din lume care scrie o carte despre acest eveniment.

Lumea prin ale cărei cotloane ne conduc degetele harnice ale lui Dan Dumitrescu este stranie și exotică, la antipozii avatarurilor ușurătății ființei care ni se dezvăluie în birourile noastre. Dan Dumitrescu știe ce să facă pentru a se strecura, subreptice și cu empatie, în mintea deranjată a soldaților lui Allah, angajați într-un război care, pentru noi ăștia flușturatici, este inefabil și deci de negândit. Odată intrat în mintea tulburată a soldaților, Dan Dumitrescu ne împărtășește pulsiunile lor intime, ne indică motivațiile care le determină gesturile teroriste și ne schițează tabloul sumbru al unui creier spălat.

Singurul defect pe care cititorul răuvoitor ar avea șansa să-l găsească în edificiul premeditat și executat de Dan Dumitrescu este absența explicației impasibilității răniților englezi în momentele în care erau scoși din subteranele orașului de pe Tamisa. Să fie oare vorba despre șocul de a privi în ochi masca mortuară a terorismului chiar acolo unde te simțeai mai în siguranță, anume în pântecele orașului natal? Să fie oare vorba de un ingredient subtil și esențial din compoziția sufletului englezesc? Dar să încercăm să nu fim noi acel cititor chițibușar.

Cartea lui Dan Dumitrescu (a cărei lectură v-o recomand cu căldură și nedisimulată bucurie) este în realitate o bătălie. O bătălie din cruciada pe care autorul a inițiat-o, după puterile sale, împotriva terorismului. Spun „după puterile sale” pentru că singura putere unui scriitor stă în însăși ocupația sa, în mâna sa dreaptă care scrie. Cruciada aceasta, a unui singur om împotriva unei lumi nebune și dezlănțuite, a mai consemnat până în prezent trei bătălii: Ziua terorii, dedicată seriei de atentate din 11 septembrie 2001 și care a apărut și în statul vecin și prieten Republica Bulgară; Vârstele războiului, consacrată ultimului război din Irak, și Masacrul inocenților, în care se povestește martiriul inutil al celor 340 de nord-osetini împușcați într-o școală din Beslan.

Toate cărțile lui Dan Dumitrescu au apărut la Editura Lucman.

Pânză de Leonid Pasternak, fotografie de pe Wikipedia.