Un munte de fetiță
A fost odată ca niciodată un munte de fetiță. Și fetița era ca un munte cilindric, sau ca un butoiaș, și tropăia când alerga prin casă, strivind rude și lucruri. Oamenii din jur trăiau mereu cu spaima că vor nimeri sub tălpile ei și purtau haine portocalii fosforescente și sirene de poliție în loc de pălărie. Doctorii (fiind cât un munte, avea mai mulți doctori) îi prescriau mereu pilule de slăbit, dar parcă orice-i dădeai o făcea și mai mare.
Ca orice copil îndesat, fetița noastră – să-i spunem Felicia – era și foarte răutăcioasă. De dimineață, Felicia începea prin a trage câțiva căței de coadă și de picioare. Mai târziu, pe la prânzul cel mic, începea să spargă geamuri. Ce-i drept, geamurile le spărgea fără intenție, anume așa: unul dintre doctori îi prescrisese să facă mișcare, iar ea înțelesese că trebuie să alerge bezmetic și, când alerga, i se dezlegau șireturile, iar capetele acestora spărgeau geamurile de pe strada principală a metropolei în care locuia. Pe la prânzul cel mare, profitând de panica generală, înfuleca tot ce-i venea la gură, moment în care sunt tentat să devin rabelaisian. În fine, către seară, muntele de fetiță își dovedea inaccesibilitatea, trântind de pământ alpiniștii amatori care se încumetau să se cațăre pe părțile ei anatomice externe.
Faima fetiței cât un munte s-a răspândit repede în cele trei lumi. Curioși de pe toate meridianele, plictisiți de sporturile extreme existente, se îmbulzeau în orașul ei de baștină, sperând să o atingă fără a fi mâncați sau striviți ca niște țânțari de un perete alb. Povestea unui copil paraplegic care s-a vindecat din groaza pricinuită de vederea degetelor ei de la picioare a făcut înconjurul tabloidelor. Tragedia unui grup de alpiniști care cucerise de 27 de ori 7 dintre cele mai înalte 8 vârfuri nepaleze a înlăcrimat toate categoriile de audiență, mai ales că reportajul cutremurător fusese realizat de un laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pentru Femei. Într-un cuvânt, Felicia știa ce să facă pentru a atrage atenția asupra ei.
Din poznă-n pozna, Felicia atrase atenția lui Mahomed (omologul lui Pisicu pentru musulmani). Și Mahomed s-a gândit ca i-ar plăcea să vadă și el așa minunăție. Și i s-a arătat Feliciei într-un vis și-a chemat-o la el. Numai că, fiind puțin distrat, a uitat să specifice unde poate fi găsit. Iar Felicia a început să umble buimacă prin lume, în căutarea împlinirii visului său profetic. Și, cum umbla ea prin lume, strivea orașe și oameni, până n-a mai rămas niciunul. Și-abia când a rămas singura ființă vie a reușit să dea peste profet. Iar profetul s-a mâniat și-a trimis-o pe o planetă îndepărtată și pustie, unde Trurl și Clapautius au putut face experimente pe ea.
Fotografie de United Nations Photo.