Panoramic și particular în creația lui Gavagai

În creația lui Gavagai, lucrurile sunt uneori ele însele, iar alteori sunt alte lucruri. În acest hățiș stilistic, singura constantă rămâne arta narativă.

gavagai își începe uneori poveștile cu o introducere, adesea fără legătură cu subiectul. Scopul ei este să atragă atenția și să capteze interesul stârnit de titlu. De cele mai multe dintre ori, Gavagai își începe poveștile cu tradiționalul „A fost odată ca niciodată”, ca să dea de știre că cele ce vor fi spuse în continuare nu merită crezare. Sau din cine știe ce alt motiv.

După enunțarea formulei introductive, Gavagai prezintă o situație panoramică a faptelor. Prin aceasta, autorul desenează contextul general al poveștii, fără de care intriga și desfășurarea evenimentelor ar fi ininteligibile. Deseori sămânța intrigii se află în paragraful introductiv sau chiar în titlu.

După această sinopsis panoramică, Gavagai trece hotărât la narațiune, intrând în intrigă precum satârul în brânza de burduf (unde brânza de burduf este relatarea evenimentelor, iar satârul – formula „dar într-o zi”).

Tot la capitolul particular merita amintită și desfășurarea acțiunii, pe care Gavagai preferă adesea s-o prezinte sub formă de dialog. Gavagai stăpânește arta dialogului ca nimeni altcineva și adoră să se dea în stambă arătând asta.

Pe la finalul poveștilor, Gavagai începe să se plictisească, de nu mai înțelege nimeni nimic.

Imagine de FM Era.