Povestea lui Borges despre fetița care se temea de necunoscut

Povestea fetiței care se temea de necunoscut mi-a fost spusă de rabbi Haym, care o citise într-un manuscris atribuit lui Serenus Hispanus, care îl cita pe Hisdosus Scholasticus. Serenus s-a arătat interesat de poveste pentru că ridică problema cunoașterii infinite a Creatorului. Rabbi Haym, la rândul său, crede că în poveste se pot discerne urme ale cabbalei geometrice, o doctrină străveche la care nu a făcut aluzie decât Philon din Alexandria într-un pasaj obscur.

Demult, în ținutul maccabeilor, trăia o fetiță care se temea de necunoscut. Stătea toată ziua pe o piatră, privind speriată în jur, iar noaptea se retrăgea în peștera ei și nu închidea ochii decât pentru a vedea coșmaruri înfricoșătoare. Anii treceau peste spaimele ei, iar ea devenea treptat o umbră.

Într-o noapte întunecată și rece, în peștera fetiței intră un călător. Terifiată, fetița a închis ochii. La auzul foșnetului pleoapelor ce se închideau peste conjunctiva uscată, călătorul a chicotit sinistru.
- Ești fetița care se teme de necunoscut, zise cu siguranța rece în glas.
Din pieptul fetiței ieși un suspin de spaimă.
- Știi că nu poți fugi de mine. N-ai de ce să te temi.
- Dar nu te cunosc, zise fetița cu voce stinsă.
- Numele meu e Gavagai, o asigură călătorul.

Un pic mai liniștită, fetița ieși din străfundurile peșterii. Gavagai o lua de mână și plecară. De-atunci n-au mai fost zăriți niciodată în ținutul maccabeilor.

Dar, se pare că spune Hisdosus Scholasticus citând o sursă necunoscută, povestea are și o urmare. Gavagai a inventat un timp infinit în formă de eternitate și un spațiu nesfârșit, în formă de labirint, și a adunat acolo toate cărțile posibile. Și a așezat-o pe fetița care se temea de necunoscut în centrul labirintului. Iar fetița, pentru a-și înfrânge spaima, și-a început infinita călătorie prin labirint, mergând neobosită printre rafturi, clasând și fișând, citind și căutând și găsind mereu o carte necunoscută.

Rabbi Haym vede în această poveste expresia cea mai pură a cabbalei geometrice, în care cunoașterea este rezultatul obținerii unei structuri generative de figuri simple, dispuse labirintic, și inter-comunicabile. Cercul și dreapta, crede rabbi Haym, sunt prea nevolnice pentru a suporta întinderea cunoașterii Creatorului. Suportul acesteia, labirintul, trebuie sa fie o figură similară subiectului cunoscător, circumvoluțiile carteziene.

Într-o altă versiune a poveștii, transmisă de Gavagai, fetița trăia în zilele și în orașul tău, dar este vorba, neîndoielnic, de o contaminare.

Fotografie de Mathieu Bertrand Struck