Fetița care se temea de necunoscut

A fost odată ca niciodată o fetiță. Și era o fetiță foarte veselă, numai că se temea de necunoscut. Era cu neputință s-alungi norișorul de spaimă care-i întuneca uneori chipul angelic.

Norișorul de spaimă era mereu deasupra capului ei, dar îi întuneca chipul numai în funcție de cum cădea lumina, ca la un nor adevărat, care întunecă sau nu un pâlc de macarale. Dar, când lumina se termina, chipul fetiței era cu totul acoperit de-o umbră rece de spaimă, pentru că nu știa dacă-n întuneric se află sau nu un monstru. Și, tot întrebându-se ce era sau nu era în întuneric, fetița adormea. Iar norișorul de spaimă inventa pe dată un coșmar, pe care i-l arăta fetiței, ca s-o sperie. Și fetița se trezea țipând.

Și, într-o zi, fetița s-a dus la școală. Și la ora de biologie era ora despre morcov. Și învățătoarea l-a ridicat în picioare pe Ionel:
- Ionel, ce știi tu despre morcov?
- Ăăăăă… e un fruct?
- Ai învățat lecția?
- Ăăă… da, spuse Ionel cu glasul stins.
- Ionel, spune drept. Nu-i frumos să minți. Ai învățat lecția?
- Nu.

În clipa aceea, în norișorul de spaimă de deasupra capului fetiței se născu un fulger. Și-apoi se auzi și-un tunet, că sunetul se propagă mai greu decât lumina. Auzind tunetul, fetița începu să se gândească înspăimântată: Hiii, nici io nu cunosc lecția, c-am stat toată seara să ma uit la filme de groază… Oare ce-o fi-n ea? Poate-i un morcov mutant care-o să iasă din carte să ma mănânce. Fetiței îi venea să plângă și-a simțit imboldul să bage cartea de biologie-n rucsac. Dar, continuă ea, dacă-i un morcov mutant, o să știe să iasă din rucsac. Și se puse să plângă.

- De ce plângi, fetiță? întrebă învățătoarea.
- Nici io nu cunosc lecția. Dar de-acum o să cunosc toate lecțiile, zise ea înghițind un nod dintr-un firicel de fular, cu care se jucase-n gură ca să nu se plictisească, și câteva lacrimi amare.

Tare impresionată a mai fost învățătoarea, și și-a zis că fetița-i un copil bun și s-a bucurat c-o are-n clasă. Iar fetița, după ce-a ajuns acasă, a început să citească isteric toate manualele și cărțile din cameră, ca nu cumva să fie-n ele morcovi mutanți și maimuțe atomice care să iasă și s-o mănânce. Și, din ziua aceea, fetița citește toate cărțile din lume.

Iar cazul fetiței care se temea de necunoscut a ajuns la urechile lui Borges și Gavagai și, având ei urechi lungi de măgari, au zis să scrie despre ea, fiecare-n felul lui.

Imagine de Mirjana Veljovic.