Povestea micului chinchilla

A fost odată ca niciodată un mic chinchilla. Și micul chinchilla, când nu dormea, era mereu vesel și pus pe șotii: se-ascundea-n rumeguș și sărea brusc, speriindu-i pe hamsterii din cușca vecină, își punea pe cap crenguțe de mărar și se prefăcea că e elan, se strâmba la copiii care se holbau la el prin vitrină, într-un cuvânt era un chinchilla foarte fericit.

Dar într-o duminică, pe-nserate, un copil care se holba la micul chinchilla a exclamat:
- Maaaamii, uite-un măgăruș!

Hamsterii și porcușorii de Guineea, care sunt foarte proști, au început să râdă și să-l arate cu degetu, strigând
- Măgaaaaru! Măgaaaaru!! Măgaaaaru!!!

Micul chinchilla nu știa ce-i ăla un măgăruș, dar, fiind foarte inteligent, și-a dat seama că poate fi ceva rău. Și s-a ascuns în rumeguș, și n-ar mai fi ieșit de-acolo pentru nimic din lumea lui de sticlă. Se simțea foarte trist și neajutorat și și-ar fi dorit să fie mai deștept. Și, tot dorindu-și, a adormit.

Când s-a trezit, micul chinchilla era din nou vesel. Un chinchilla are creierul mic, și uită foarte repede. Dar hamsterii și porcușorii de Guineea, fiind mai mulți, nu uitaseră. Când l-au văzut că s-a trezit, au început să strige
- S-a sculat măgaaaaru! S-a sculat măgaaaaru!!
Iar micul chinchilla și-a amintit și s-a întristat.

Și Gavagai și cu Pisicu, care treceau pe-acolo, au fost foarte impresionați de tristețea micului chinchilla. Și pe deasupra îi mai și urau pe hamsteri și pe porcușorii de Guineea. Așa că s-au gândit să le dea o lecție. Pisicu-a-nceput sa mârâie la hamsteri și la porcușori, iar ei s-au ascuns în rumeguș, sperând să scape. Dar n-au scăpat, că Pisicu a sărit taman în cușca lor; iar ei chițăiau și fugeau în toate părțile și se loveau cap în cap sau de pereții din sticlă ai cuștii. Și Pisicu râdea și-și înfigea colții-n ceafa lor. Și după aia-i mânca. Iar hamsterii și porcușorii de Guineea ajungeau în burta lu Pisicu. În burta lu Pisicu era întuneric și cald, și din pereții burții curgeau izvoare de suc gastric, și-n sucul gastric era acid clorhidric. Și se auzeau zgomote înfiorătoare, iar hamsterii și porcușorii aproape că mureau de frică, și-acidul clorhidric li se lipea de piele și-i ustura foarte tare, atât de tare că mureau, și Pisicu tare se mai bucura.

În vremea asta, micul chinchilla era tare speriat și credea că Pisicu o să-și înfigă colții și-n ceafa lui și după aia o să-l mănânce. Dar Gavagai a-nceput să-l mângâie. Și micul chinchilla s-a liniștit și era s-adoarmă. Dar Gavagai n-a vrut să-l lase s-adoarmă, și l-a întrebat
- Vrei să vezi cum arata un măgăruș?
- Da, s-a înviorat micul chinchilla.

Și Gavagai l-a scos pe micul chinchilla din cușcă și l-a dus într-un magazin și i-a cumpărat un măgăruș de pluș.
- Ce frumos eeee, zise micul chinchilla pupându-l pe măgăruș pe botic.

Și, după ce l-a pupat, l-a luat în brațe și-a adormit. Iar Gavagai și Pisicu l-au luat pe micul chinchilla la ei acasă și s-au jucat toți trei cu măgărușu.

Fotografie de Biodeversity Heritage Library. Desenul apare în The Naturalist's Library, coordonată de William Jardine; o puteți descărca de pe archive.org.