Sertărașul cu mâner

A fost odată ca niciodată un sertăraș cu mâner. Și sertărașul cu mâner adăpostea o comoară. Și nu știa c-adăpostește o comoară, că, pentru el, lucrurile pe care le-adăpostea erau doar lucruri.

Dar într-o zi pe lângă sertăraș trecu un copil. Copilul era un pic amețit, pentru că băuse niște esență de rom uitată pe masă de mama lui după ce făcuse ce se face cu esența de rom. Și mergea copilul clătinându-se și, ca să nu cadă, s-a agățat de mânerul sertărașului. Și sertărașul s-a deschis. În ochii sticloși ai copilului apăru o sclipire de interes. Se ridică pe vârfuri, ținându-se cu ambele mâine de muchia sertărașului, și se uită înăuntru.
- Hiiiiii, zise, comoară.
Și-și desprinse mâna dreaptă de muchia sertărașului și încercă s-o bage-n sertăraș, ca să-nhațe comoara. Dar, fiind mic, ridicat pe vârfuri și amețit de esența de rom care nu face bine copiilor și prăjiturilor, se dezechilibră și se lovi de lucru-n care era încastrat sertărașul. Și la fel se petrecu și-a doua oară când încercă să-nhațe comoara. Și a treia oară. Și a patra oară n-a mai încercat, că-n povești ai dreptu la numai trei încercări.

Buimăcit de durere, amețit de esența de rom și enervat că n-a reușit să-nhețe comoara, copilul a lovit sertărașul cu pumnu. Sertărașul s-a-nchis, iar copilu a-nceput să plângă, că era frustrat și-l durea pumnu, sertărașul fiind din lemn de trandafir. Și, după ce-a plâns o vreme, a căzut lângă lucru-n care era încastrat sertărașul și-a adormit. Și s-a trezit abia când s-a-ntors mama lui de unde fusese și l-a găsit beat și cu pumnu julit și l-a bătut că să nu mai bea. Dar, când s-a trezit, copilul uitase deja de sertăraș și de comoară. Și uitase și c-a băut și n-a-nțeles de ce l-a bătut mama lui și de-atunci i-a fost frică să mai doarmă și i-a mai fost frică și de mama lui și, când s-a făcut mare, a vrut să se sinucidă.

- Și sertărașu?
- Sertărașu a rămas mai departe-n lucru-n care era încastrat. Și era aparent liniștit. Se chinuia foarte tare să-și păstreze aparența liniștită, ca să nu dea de gol comoara pe care-o adăpostea. De când aflase că adăpostește o comoară era foarte nevrotic, avea insomnii și se tot gândea cum să investească comoara mai cu folos.
- Și?
- Și, ca să păstreze mai bine comoara, s-a-nțepenit. Și n-a mai putut face nimic cu ea.
- Și ce era comoara?
- Nu știu, că sertărașu era deja înțepenit când am făcut povestea.
- Hmm…

Fotografie de OvO.