Trandafirul perfect

Prin această carte, Umberto Eco ne introduce în lumea fascinantă a grădinarilor amatori. O pereche de grădinari amatori, Giuseppe și Giulia, cultivă cu pasiune trandafiri și micsandre. Pasiunea devine încet, foarte încet, obsesie. Giuseppe și Giulia se scoală-n fiecare dimineață-n cap cu gândul să obțină trandafirul perfect. Obținerea trandafirului perfect se dovedește a fi o treabă anevoioasă, care necesită zeci de încrucișări, dar Umberto Eco are răbdarea necesară pentru a le descrie pe toate.

Dac-ar fi să caracterizez această carte printr-o singură sintagmă, i-aș spune "un roman-fluviu al încrucișărilor".

Giuseppe și Giulia, personaje secundare în această paradă de hibrizi, își trăiesc obsesia deceniu după deceniu. Urmărindu-le destinul, Eco dă dovadă de-o infinită gingășie, mai ales în paginile-n care descrie procesul trecerii culorii din corpurile celor doi în petalele hibrizilor.

La sfârșitul cărții, când Giuseppe și Giulia devin transparenți, apare și trandafirul perfect, pe numele său Gonzales. Gonzales a fost cumpărat dintr-o florărie, cu 3 euro, de Lucia, nepoțica celor doi. La vederea lui Gonzales, cu acuta conștiință a propriei inutilități și cu o durere foarte vie în zona lombară, cei doi grădinari în căutarea florii perfecte devin invizibili.

O carte plină de învățăminte, inspirată de o serie de desene animate intitulată Floarea cu șapte culori.

Fotografie de Astrid Photography..