Istoria nu este necesară
Am fost foarte impresionată de dezbaterea Marconetti – Scavola. Mi se pare minunat că un istoric și un fizician pot găsi un teren comun pentru o dezbatere și că lupta lor se dă pe tărâmul logicii modale. Mi-a plăcut foarte mult expunerea plină de imaginație a profesorului Marconetti. Mi-a plăcut la fel de mult și critica foarte pătrunzătoare a lui Scavola, care m-a convins întru totul. În afară de ultima frază: "Istoria este necesară". Căci, după toate aparențele, istoria nu este deloc necesară.
Există puține lucruri necesare pe lume, iar istoria nu este deloc printre ele. Asta nu vrea să-nsemne că sunt de acord cu opinia profesorului Marconetti. Dimpotrivă, mi se pare că există o modalitate mult mai justă de a demonstra un lucru atât de banal precum contingența istoriei. Am să încerc să vă prezint această demonstrație simplă.
Fie o lume posibilă M; fie IM istoria acestei lumi posibile; fie OI un observator ideal, a cărui existență o presupunem numai din rațiuni estetice (deoarece nu e deloc necesar în această discuție); fie E1…En suita evenimentelor care s-au produs în M – vom spune că această suită este conținutul lui IM. Există cel puțin o lume posibilă în care conținutul lui E1…En este mulțimea vidă; în cazul acesta avem de-a face cu o lume statică, imobilă, parmenidiană. Descrierea acestei lumi echivalează cu istoria sa. Dar descrierea se referă la starea actuală a lucrurilor. Deci istoria este inutilă. Aceasta este prima instanță în care putem concluziona că istoria nu este necesară.
În rândul al doilea, există cel puțin o lume posibilă în care modalitatea ființei nu este actualul, ființa în act, cum ar spune Aristotel, ci posibilul, ființa în potență. Într-o asemena lume, istoria n-ar putea să existe. Orice descriere a stărilor trecute (sau prezente) ale lucrurilor ar fi infinită. Istoria acestei lumi este o imposibilitate epistemică.
Cele două exemple pe care le-am dat, cel al lumii posibile parmenidiene – care este logic și fizic posibilă (o lume cu entropie perfectă) și lumea posibilă a posibilului (exempli gratia lumea cuantică) arată cu claritate că istoria este contingentă în ambele accepțiuni curente ale termenului (ita est suită de evenimente din trecut și narațiune cu privire la trecut).
Mai mult decât atât, dacă părăsim terenul senin al logicii modale și așezăm această reflecție la umbra deasă a criticilor la care a fost supusă istoria ca știință slabă sau ca pseudoștiință, inutilitatea ei devine mai clară ca niciodată.
Istoria nu este deci necesară.
[Am folosit termenul istorie într-o manieră foarte generoasă; nu mă gândeam atât la istoria strămoșilor noștri, cât mai ales la orice stare trecută a lucrurilor: istoria munților, a mezonilor, a pungilor sau a oricărui alt lucru.]
Textul acesta a fost scris de logicianul american Faith Kent și prezentat la Momentum. Al III-lea Congres Internațional de Psihologie Cuantică, organizat de Boran Viandovici și găzduit de Universitatea din Podgorica.
Fotografie de Trey Ratcliff