I se spune acestui sfânt mucenic „din Isauria și Iraida” pentru că a venit pe lume în felul cel mai neașteptat.
Părinții săi, Statulat și Leofora, munceau cu ziua la livezi, în Isauria. Când s-au terminat poamele, și-au zis să ia calea Iraidei, unde-auziseră că se caută muncitori. Și-au încarcat agoniseala într-o teleguță trasă de măgar și, când să plece, pe Leofora au apucat-o durerile facerii, iar capul sfântului Conon a ieșit în lume; dar, fiind el un prunc lat în umeri, n-a putut să iasă pe de-a-ntregul.
Leofora se tânguia, iar Stratulat își rodea unghiile de ciudă că n-are bani de doctori și că riscă să piardă munca din Iraida. În cele din urmă, punându-și nădejdea in Dumnezeu, au plecat la drum. Și nădejdea nu le-a fost înșelată, căci, intrând ei în Iraida, au dat peste-un hop (sau, după alții, peste pragul cetății ori peste un bețivan), iar teleguța s-a hurducat și sfântul Conon a fost aruncat în lume.
Vestea nașterii neobișnuite s-a răspândit cu repeziciune în cetatea Iraizii, și lumea venea ca la vasilisc să vadă umerii lați ai nou-născutului și să spună glume proaste și răutăcioase despre cum a călătorit Leofora cu un cap omenesc ițindu-i-se din părțile rușinoase.
Amărât de ce-auzea, Stratulat s-a lepădat de credință, a apucat pruncul de-un picior și l-a zdrobit de zidul cetății. Iar în locul crimei a apărut ca prin minune un izvor de mied, iar episcopul Iraizii, după ce-a gustat din mied, a mărturisit minunea lui Dumnezeu și l-a sanctificat pe pruncul Conon.
Despre Stratulat s-a scris c-a fost omorât cu pietre de iraidioți beți, iar despre Leofora c-a intrat la mănăstire.
Pierre-Paul Prud'hon, Andromaca și Astyanax. Imagine de pe Wikipedia.
