Radek și cu Vladeck stăteau pe-o bancă. Radek era el însuși, iar Vladeck era Lenin. Tăceau și se uitau în zare. În zare se profila trupul gros al comunismului. Radek își scoase ochelarii bombați din buzunar, îi șterse și și-i puse la ochi. Privi cu atenție către orizont, cu buzele tremurânde. Se întoarse către Vladeck, care-și ștergea chelia cu o batistă roșie.
- Știi, Vladeck, spuse Radek, dacă mă uit bine, comunismul seamănă cu Krupskaia.
Vladeck își băgă batista-n buzunar și începu să-și privească vârful ghetei.
