Femeile din viața mea au fost unice în cele mai multe dintre aspecte, dar au posedat în devălmășie trăsătura de a mă fi părăsit. Toată ziua bună-ziua mă părăseau. Iar io habar n-aveam de ce.
De regulă, faptul că multe persoane diferite fac același lucru (în același fel) trădează o anumită conformitate de opinii, sau un acord în ce privește motivațiile. Constatarea asta m-a cam pus pe gânduri. Pot înțelege că oamenii taie pâinea transversal și nu longitudinal pentru că așa le vine, dar nu înțeleg cum de s-a brodit să fiu atât de părăsit. Pentru care temei?
Poate, m-am gândit, există o conspirație. Natura, ca să nu-i zic altfel, s-a gândit în mintea ei să facă să fiu părăsit. Poate că nu vrea să mă lase să mă reproduc (ar fi îngrozitor să mai apară un Gavagai pe lume, totul s-ar prăbuși în ruină); sau poate că vrea să-mi dea ocazia de a mă folosi din plin de resursele creative pe care le-a îngropat în mine și s-a simțit datoare să mă ferească de distracții.
În continuarea șirului de gânduri, am încercat să-mi amintesc care sunt motivele invocate de femeile care mă părăsesc; că poate motivele or ține de mine. Demersul poate părea firesc unei persoane care nu sunt eu. Persoanele care nu sunt eu au o modalitate bizară de-a fi. Sunt imperfecte, conștiente de lucrul ăsta, și dornice de a se îmbunătăți. Pentru ele e normal să creadă că poate a fost vina lor că au fost părăsite. Io, pe de altă parte, sunt făcut din altă făină. Am o modalitate foarte firească de-a fi. Sunt perfect, inconștient și lipsit de dorințe. Și-aici mi s-a oprit gândul, c-am început să mă contemplu.
După o vreme, când am simțit că mă umplu de mine, am avut o revelație: „Tiii, mi-am spus, să știi că de-asta mă părăsesc femeile. Pentru că sunt perfect, inconștient și lipsit de dorințe. Lucrurile-astea pot părea înspăimântătoare unei persoane care nu sunt eu. Ba încă mai rău, le poate interpreta greșit. Poate să creadă, așa cum au crezut toate femeile care m-au părăsit, că sunt nepăsător. Și insuportabil. Da, asta trebuie să fie.”
Persoanelor care nu sunt eu le par într-adevăr nepăsător. Ele nu fac distincția între „a nu-ți păsa” și „a nu arăta că-ți pasă”. Dar, între noi fie vorba, a nu face efortul de a arăta că-ți pasă tot nepăsare se cheamă. Și faptul că nu sunt conștient de asta e de-a dreptul insuportabil. Dacă n-aș fi eu însumi, n-aș vrea să am de-a face cu mine.
Munch, Seară. Melancolie. Imagine de pe Wikipedia.
