Premisa acestui text este că oamenii există și nu sunt personajele unui vis al lui Gavagai. A doua supoziție este că oamenii (neplăsmuiți) au un început, după cum ne-nvață atât cărțile sfinte, cât și cele științifice.
Dar ceea ce are început nu este infinit. Iar ceea ce nu este infinit are un sfârșit. Deci oamenii se vor termina. Rămâne să stabilim, într-o manieră cât mai exactă cu putință, când se va petrece dispariția oamenilor.
Unicitate și finitudine
Pentru a determina acest moment, este necesar să introducem în investigația în care ne-am lansat un element ajutător, pe care-l vom numi parametrul finitudinii. Parametrul finitudinii trebuie – în același timp – să accepte un număr finit de variabile și să confere unicitate fiecărui individ. Privindu-ne cu atenție trupul (și, dacă există, și sufletul), ne vom da seama ca există cel puțin un lucru care satisface aceste condiții: amprentele digitale.
Amprentele sunt linii sinuoase care ne cresc pe degete. Multă vreme s-a crezut ca rostul lor pe lume este acela de a ajuta poliția în investigațiile sale specifice; o asemenea credința presupune însă existența unui proiect cultural al naturii, ceea ce este inadmisibil. Ipoteza cea mai pertinentă cu privire la rolul amprentelor pe degete este aceea care spune că liniile sinuoase constituie un număr de ordine pe scara ființei.
Amprente și finitudine
Degetele pe care cresc amprente sunt evenimente spațio-temporale finite. La fel sunt și lucrurile care încap pe ele. Asta înseamnă că numărul combinațiilor posibile de linii sinuoase suportate de suprafața degetelor tuturor oamenilor care au trăit sau vor trăi vreodată este și el finit.
Momentul dispariției
După cum se înțelege foarte lesne din textul confuz de mai sus, oamenii vor dispărea când se vor termina toate combinațiile posibile de linii sinuoase.
Frescă de Guercino (Aurora), imagine de pe Wikipedia.
