Philip K. Dick, Loteria celestă, Chișinău, Editura Anastasia, 1992
Acțiunea cărții lui Philip K. Dick se petrece în Paradis, printre legiunile de îngeri, ale căror aspirații sunt descrise amănunțit și cu pricepere. Sufletele eroilor sunt disecate cu migală și, uneori, cu răceală chirurgicală, ceea ce dă cititorului o senzație de alb orbitor – după cum trebuie că este și lumina din ținuturile preacuvioșilor.
Îngerii locuiesc în colivii de aur, luminate de stele. Își trec vremea hoinărind vesel pe deasupra pantelor Muntelui Paradisiac și înălțând imnuri întru slava Creatorului. Seara se-adună în Mica Depresiune și-ascultă discursurile de îmbărbătare ale arhanghelilor luptători. Noaptea dorm în coliviile lor acoperite cu blănuri de bou moscat de mâna grijulie a Proniei.
Instituția cea mai interesantă a acestei societăți angelice este fără doar și poate Loteria. Seara, când se-adună cu toții în Mica Depresiune luminată feeric de stelele care compun constelația Pleiadelor, arhanghelul Mihail aduce o urnă de cristal în care se găsesc numele tuturor îngerilor. Fecioara Irina (sau Sfânta Necunoscută) pășește grav înspre urnă, amesteca bilețelele și scoate unul singur, înscris cu numele fericitului câștigător al unei vize către Pământ.
În seara descrisă de cartea lui Dick, câștigătorul loteriei este Maria-Nelu*. Auzindu-se strigat/ă, Maria-Nelu începe să se-nvârtă de fericire; explozia de bucurie dă naștere unui înger micuț, botezat pe dată Ana-Gheroghiță. Maria-Nelu primește felicitările umbrite de invidie ale vitejilor din oastea Domnului și se pregătește să plece. Coboară pe Pământ la revărsatul zorilor.
Cartea se termină abrupt, fiind scrisă din perspectivă paradiziacă (ceea ce vrea să-nsemne că nimeni din Paradis nu știe ce se-alege de îngerii ajunși pe Pământ).
Philip K. Dick ne propune o veritabilă radiografie a plonjonului în necunoscut.
Tablou de Pieter Brueghel cel Bătrân (Căderea îngerilor rebeli), imagine de pe Wikipedia.