Guy de Maupassant, Inima noastră, București, Editura Davilla, 2006
Cartea este o dare de seama asupra trăirilor și sentimentelor a doi gemeni siamezi. Acțiunea se petrece în Franța anilor 1740. Eroii poveștii sunt Elodie și Philomène, gemenii brutarului Paupine de pe Rue du Faubourg-Saint-Antoine.
Pe când era calfă, brutarul s-a căsătorit cu fata meșterului său, pe nume Sandrine. Sandrine nu-l iubește pe Paupine, ci pe Loïc, unul din ucenici, însă meșterul rămâne mut la suspinele ei și organizează nunta. Uniunea se consumă cu violență, iar roadele ei sunt cei doi gemeni siamezi.
Copiii vin pe lume îmbrățișați. Sunt uniți în zona pieptului și au o singură inimă. Autorul sugerează că defectul vine din consumarea neconsimțită a căsătoriei, dar eu cred că e din altă cauză.
Cele mai impresionante pagini ale romanului sunt cele în care Sandrine se luptă cu toată lumea și-n cele din urmă reușește să-și păstreze copiii. Își revarsă asupra lor toată afecțiunea și atențiile pe care nu le putea acorda altcuiva. Îi iubește cu patimă și, privindu-i, simte ca se sfârșește. Ceilalți membri ai familiei îi privesc cu suspiciune și dezgust nedisimulat.
Sub degetele atente ale mamei, copiii cresc repede. Încep să vorbească și, în cele din urmă, să meargă. Le place să cânte. Înțeleg repede că trebuie să se suporte și să nu se certe. Sunt un pic nefericiți că nu pot să alerge și că obosesc repede, dar au înțelepciunea de a se resemna.
Drama narată de roman se petrece în momentul primei iubiri a celor doi siamezi. Philomène și Elodie se îndrăgostesc în aceeași clipă. Strivita de cele două iubiri, inima pe care o împart cedează și crapă.
Mesajul cărții este unul romantic, anume că sentimentele sunt mai puternice decât carnea.
Tablou de Enrique Simonet (Autopsia), imagine de pe Wikipedia.
