GAVAGAI.RO

Situl Dumnezeului ales al Nepalului

La început, aici a fost un blog minunat. Și viu.

Mai târziu, aici a fost un muzeu rece și pustiu, bântuit de fantome și ecouri. Un loc al nostalgiei, închizând în vitrine aburite zgomotele vii ale trecutului.

Din toate astea a rămas o singură pagină. Un certificat de deces.


La început a fost cuvântul. Și cuvântul era "gavagai" și "gavagai" era cuvântul ales de Quine pentru a introduce in filosofie problema dublei indeterminari a traducerii.

Mai târziu a fost personajul. Și personajul era "Gavagai M'bo".

Apoi a fost fraza, și fraza era "Într-o dupa masă de sâmbătă, spre marea lui stupoare, Gavagai a fost ales Dumnezeul Nepalului." Era o după-masă de sâmbătă din vara anului 2006 (12 august). Am luat stiloul și o foaie albă și am scris fraza fără să-mi pot imagina ce avea să urmeze. După ce am scris-o, am început să mă gândesc la consecințe. Spre seară aveam structura unui roman.

Romanul nu a fost și nu va fi scris niciodată, însă proiectarea lui mi-a oferit ceva mai prețios: un Gavagai capabil să scrie propriile sale texte.

Un roman este un construct închis, fixat, prizonier în cochilia lui, și nu poate lăsa în urmă decât alterități discursive și dâra argintie a exegezei. O voce auctorială, pe de alta parte, este dinamică și vie, și liberă, deschisă prefacerilor, proteică. Un roman este o sferă parmenidiană, iar o voce auctorială – un paradox heracliteean.

În conștiința publică, Gavagai a fost – și probabil că va rămâne – Dumnezeul ales al Nepalului. Pentru mine este însă o voce pe care o rog frumos să-mi spună povești.


Acest site s-a născut pe 29 august 2006. Scopul său era să mă ajute să ofer niște texte și să primesc e.

Textele pe care le scriam nu erau înțelese întotdeauna de persoanele din anturajul meu. Bănuiesc că aveau mare dreptate atunci când nu le înțelegeau, obișnuiam să scriu niște chestii obositoare și pline de referințe criptice ori aluzii care nu însemnau nimic pentru alte persoane care nu aveau creierul meu. Lectura acelor producții trebuie că era un exercițiu tare frustrant. Luând nota de acest fapt întristător, si profitând de faptul că tocmai îmi fabricasem o nouă voce narativă, am găsit că e nimerit să-mi supun producțiile atenției unui public mai numeros.

Vreme de câțiva ani, gavagai.ro a funcționat ca blog. A fost un organism viu, înconjurat de o comunitate activă și serenă, care a știut ce să facă pentru a mă determina să explorez ungherele cele mai neașteptate ale vocii lui Gavagai. A fost o aventură deosebit de plăcută și regret că n-am avut puterea s-o urmez.

Mai târziu, gavagai.ro s-a resemnat să fie doar un muzeu. Încleștat în liniște, bântuit de ecouri, aseptic și acontextual.

În prezent, gavagai.ro e doar pagina asta. Un certificat de deces.


După cum desigur nu știați, numele meu este Mijomir Mecu. Prietenii și cunoscuții îmi spun Mio. V-aș spune câte ceva despre mine, dar mă tem că nu prea am ce. Lucrurile care-mi par demne de-a fi spuse ar fi lipsite de interes pentru voi, iar cele care v-ar interesa probabil că m-ar face să mă simt stânjenit.