Miau » despre lume si viata

Cum se hraneste o pisica

Pisicu — Thu, 27 Dec 2007 13:34:11 +0000

Desi e urat, de data asta vorbesc in numele tuturor pisicilor, adica sa va zic cum i-am zis si lu gavagai, cum trebuie hranita o pisica.

Cand e hranita, unei pisici nu trebuie sa-i pui mancare-n castronas, cum m-am plictisit io sa-l vad facand pe gavagai. O pisica trebuie hranita cu rabdare si abnegatie, prin aruncare. Cand vrei sa-i dai o bucatica de ciocolata, mai bine i-ai arunca-o, ca sa-si imagineze ca e prada si fuge de ea.

Cand ii dai un ou fiert, mai bine i l-ai da in coaja, ca sa se joace cu el pana-l sparge si sa se bucure ca ce-i inauntru e de mancare.

Cand vrei sa-i dai apa sa bea, mai bine ai da drumu usor la apa de la robinet, ca stie sa bea si singura, si cu mai mare placere.

Deci asa trebuie hranita o pisica.

De ce sunt frunzele verzi

Pisicu — Sun, 15 Jul 2007 18:27:47 +0000

Frunzele sunt verzi de invidie. Asta pentru ca copacii sunt ingrozitor de prosti. Iar invidia este o consecinta naturala, fireasca si materiala a prostiei.
Eu stiu ca voi ati citit ca frunzele sunt verzi din cauza clorofilei, care-i un fel de melanina cu functii de sinteza, da cartile pe care le-ati citit pe tema asta nu-s cele mai bune, fiind manuale. Alte carti, mai bune, zice alceva. Cartile mai bune la care ma refer sunt alea ale lu Adler.
Adler este celebr pentru c-a fost elevu lu Freud (in care calitate a aparut si in filmul “Indiana Jones cand era mic”) si pentru ca a scris o carte alintata cu adjectivul “best-seller”, si anume “Pisicul greu educabil”.
Zice Adler ca inteligenta in natura e in functie de miscare. Cu cat o fiinta e mai mobila, asa ca mine, cu atat e mai inteligenta. Or copacii-n care cresc frunzele-i imobilizati de radacini si condamnati sa moara-n locu-n care s-a nascut fara sa aiba bucuria de-a cunoaste lumea – cu-atat mai mult cu cat n-are nici creier.
Din aceste remarce rezulta deci ca frunzele e verzi de invidie.
PS Textul asta este o mostra de “Ringkomposition”.

PPS Frunza are picaturi de apa pentru ca mi-mi place foarte tare, dupa cum a avut grija gavagai sa va povesteasca.

Inteleg dar nu am intelegere

Pisicu — Wed, 11 Jul 2007 19:52:39 +0000

E seara. Lumina aprinsa si geamu deschis. gavagai sta si scrie despre oamenii din reclame. Io ma joc cu degetele si cu coada.

- Frrruuuu.

Asta-i un fluture de noapte. gavagai tresare, arunca stiloul si caietul si incepe sa rada. se ridica, ia un tricou si incepe sa dea cu el de aer, ca sa-l oblige pe fluture sa coboare spre mine. Eu astept incordat sa vad ce-o sa urmeze. Asta fac de cele mai multe ori. Astept sa vad ce-o sa mai urmeze.

In cel din urma gavagai reuseste sa-l convinga pe fluture sa se desparta de bec. Sar si-ntind mainile. Aproape l-am prins. Mai sar o data. Fluturele zboara mai sus. gavagai reuseste sa-l trimita iar spre mine. De data asta il prind. Il agat cu ghearele. Incep sa ma joc cu el. Dupa cateva minute ma plictisesc. Musc fluturele si il las pe covor. Ma ducla mingiute si il provoc pe gavagai la un meci de tenis. O alta seara fericita in familie.

Vi se pare ceva crud in toata povestea asta? Nu e nimic crud. “Crud” e un adjectiv inventat pe oameni ca sa judece actiunile altora. Actele de cruzime, intotdeauna, se petrec la altii acasa. Intamplarea cu fluturele e simpla si banala: io si cu gavagai nu faceam decat sa raspundem la niste stimuli. Atat. Cruzimea gesturilor noastre e adaugata de voi.

Io pot sa inteleg ca lucruri ca intamplarea asta vi se pare crude. Da nu pot sa am intelegere pentru cand ma acuzati de cruzime. Dupa cum ma repet, io fac lururile firesc; cruzimea va apartine.

Hai mhrrrrrrr.