Lost+found

Această pagina adună fragmentele cele mai interesante din textele care nu au reușit să intre în muzeu. Fragmentele vor fi adăugate pe măsură ce dau peste ele.

Sumar

  1. Formule de adresare, salut și încheiere
  2. Expresii și moduri de exprimare
  3. Definiții
  4. Despre oameni
  5. România, cultura română
  6. Despre alte divinități și religii
  7. Despre cuvinte, limbă, gramatică și limbaj
  8. Întrebări
  9. Filosofi, sisteme și ideologii
  10. Informații, constatări, sentințe și adevăruri revelate
  11. Despre sine, ficțiune, texte și literatură

Formule de adresare, salut și încheiere

  • dragelor și dragilor, vorba lui Florin Piersic
  • iubiții mei, vorba patriarhului Teoctist
  • Hai ce se obisnuiește.
  • Hai sculați voi oropsiți ai neoliberalismului.
  • Hai abracadabra.
  • Hai bzzzz.
  • Dragelor și fragilor
  • Cu regret vă spun că n-o s-aveți parte niciodată de aceste texte minunate. Hai vă doresc o viață fără frustrări.
  • Lăudat fie numele meu și ce se mai obișnuieste.
  • Hai @};-
  • Hai aleluia.
  • Hai adio, că poate fac vreun infarct până mâine.
  • Hai cafele amare.

Înapoi la sumar

Expresii și moduri de exprimare

  • Drăgălașul paragraf apologetic încheiat …
  • Dar să nu confundăm borcanele cu dulceață.
  • Dar nu tot ce zboară e pasăre.
  • Uitându-ne ca Pisicu-n calendar, vedem că datele se brodesc.
  • prin efect de mantinelă
  • te iei cu mâinile de burtă dacă-ți imaginezi un atentat în gara Obor
  • nu prea ai ce-alege din ea, și, dac-alegi, nu te-alegi cu nimic
  • Oamenii s-ar fi ucis până la niciunul.
  • un îndemn la chestionarea neobosită și neprecupețită a evidențelor
  • principiului imposibilității posibilului
  • lăsați pisicile să vină la mine
  • magazinele de rufe
  • aș vrea să vă rog un lucru de nimic
  • În adâncu forului lor interior, vorba ăleia, nu dă niciun ort pe atari asumpții.
  • Însă în lumea reală în care strănutăm de la aeru condiționat lucrurile stă mai pieziș.
  • Mai rău decât doar atât, …
  • Gândit și făcut.
  • Și bine c-am auzit expresia, că uite, muream negândit până la capăt.
  • bate cu nuiaua de alun la popou toate studiile făcute-n agenții
  • Pe de cealaltă mână, cea stângă, …
  • Ca să fiu insuportabil de sincer …
  • … bag castana-n foc că nici voo …
  • Mai mult decât doar atât, …
  • așa simplu cum ai spune humuhumujkkdaubeufbvewlooga
  • Freudwurst
  • să ne luăm inima-ntre dinți
  • Daca stai și numeri pe degetele de la picioarele unui miriapod …
  • Sau, tertio datur, …
  • Dacă vă vine să vă credeți organelor de simț …
  • Asta-i altă pereche de mâneci
  • Eram aproape zei, niște veritabili satiri
  • concert al robului lui Dumnezeu Alexandru Andrieș
  • … care este, după cum știe toată lumea, o javră de carte
  • ziar cu pagini mici și tiraj mare
  • Și John McGregor are principii, dar asta nu face din el o știință.
  • Să ne-ncordăm mușchii de pe falange și să ne imaginăm
  • O stea fixă pe firmamentu tastaturii.
  • Și-aici scriu 3 puncte de suspensie .1.2.3
  • Pasiunea nu i-a fost sterilă, ci s-a fertilizat într-o carte.
  • Dacă doamne-ferește se-ntâmplă. (Bat in Enter)
  • Dacă ne loăm capu-ntre mâini și ne gândim o clipă …
  • Te rog să nu te bagi unde nu-ţi fierbe mâncarea bulgărească.
  • Ce mă fac? Că n-ajung cu dinții la inimă …
  • Asumpția nu e scoasă din cavitatea abdominală …
  • Din convenție deducem (maaamă, cât de absurd e să spui că deduci ceva din convenție)
  • Imaginați-vă că nu sunteți Ștefan Bănică Jr.
  • M-am întrebat mulți ani cum a putut să se nască un asemenea argument în mintea atâtor oameni pe care-i văd la bere.
  • Iar asta a atras o mulțime de inși dornici de îndestularea stomacului.
  • blender conceptual, mixer sintetic
  • intelectualii de serviciu
  • I got a book and I’m not afraid to use it.
  • În timpuri mai apropiate decât cele mai vechi
  • prima versiune din Luceafărul, așa cum a ieșit ea la iveală din mânuţa grasulie a poetului
  • li se-nmuia inima și genunchii

Înapoi la sumar

Definiții

  • ghilimete (armură a alterității discursive, nu-i așa?)
  • 1 geniu se recunoaște după privirea stinsă și înfometată, ghetele stricate, hipersensibilitate la virusul gripal – drept pentru care manifestă adesea deliruri febrile, de nu mai înțelege nimeni ce zice. Și nici el nu prea-nțelege, dar asta-i dă apă la moară ca să se creadă un neînțeles.
    NB Geniile s-au stins de sifilis in secolul 19.
  • Prin spiritism se înțelege activitatea umană prin care cineva viu încearcă să ia legătura cu cineva mort, prin mijlocirea unui mediu. Pentru a invoca un spirit, este nevoie de câțiva oameni strânși în cerc, în jurul unei mese; după o invocație, spiritul apare și intră în mediu, imprumutându-i gura și facultatea de a vorbi; participanții la ședință trebuie să se țină de mâini (unii de alții), pentru ca spiritul să nu fugă. Spiritele sunt mai alunecoase ca linii. Linii sunt niște pești cu carne dulce și greu de prins. Peștii sunt făpturi primitive, vertebrate și gnatostome. Sunt atât de primitive încât manifestă magnetism animal. Dar și oamenii manifestă magnetism animal, în proporție mai mică sau mai mare. Oamenii care-l manifestă în proporție mai mare se numesc mediumi (io aș spune "media", cum ne-nvață regula de nominativ/vocativ/acuzativ plural a declinării a doua neutre, dar risc să mă fac greșit înțeles. Mediumii erau persoane isterice care una-două cădeau în transă. Ca să cadă în transă era nevoie să fie mesmerizați, adică, pre limba exagerat de explicativă a textului ăstuia, hipnotizați.
  • Domeniul ghicitului în cafea este cunoșterea, iar din asta decurge că activitatea este întru totul comparabilă științei. În textul acesta vom vedea care sunt principiile și simbolurile artei ghicitului. […] Ceașca e de preferat să fie un pic borcănată, pentru ca suprafața epistemică să fie mai mare. […] Principiile fundamentale ale artei de a ghici în cafea sunt:
    – viitorul există;
    – cunoașterea este posibilă;
    – viitorul poate fi cunoscut;
    – lumea este încărcată de simboluri și corespondențe; simbolurile și corespondentele leagă zone diferite ale lumii într-o rețea de semnificații accesibilă minții care cunoaște codurile;
    – noțiunea de viitor este una foarte relativă;
    – contrar opiniei fizicienilor newtonieni, viitorul nu este o consecință a prezentului, ci o condiție a acestuia; ghicitul în cafea este o artă aristotelică.
  • Parlamentarii e, cu rare excepții, niște oameni simpli și purtători de valori patriarhale.
  • Iar lumea, care este tot ceea ce este cazul, o să poată să supraviețuiască.
  • Dar civilizația noastră este o civilizație de plastic.
  • Pe acest site și aiurea, când folosim cuvântul "functionalism" ne referim la o teorie inițiată și apoi denunțată de Hilary Putnam. Teza centrală a funcționalismului este "ce mi-e omul, ce mi-e computerul".
  • Mumiile sunt o stare particulară de agregare a oamenilor morți.
  • Fotbalul este acea activitate umană în care 22 de persoane aleargă dupa un obiect sfericoital din piele care are înăuntru o bășică din cauciuc sau de porc. Dintre cei 22, 20 au rol de vânători, iar ceilalți 2 acceptă să îndeplinească rolul feminin al culegătoarelor pe lângă casă.
  • Sânul, fenomenologic vorbind, e un obiect de dimensiuni medii, observabil prin simțuri. Se întâmplă adesea să fie supus unor diferite manipulări experimentale. Sânul este deci un plin ontologic. Presat însă între natură și cultură, sânul poate deveni și un plin structural.
  • Pastilele sunt niște lucruri mici, îndeobște albe sau colorate și cu litere sau semne pe ele.
  • Statociștii sunt niște pietricele mici de fier pe care oamenii le au în interiorul urechilor, ca să nu cadă de pe bicicletă.
  • Intelectualu e un tip care-și dă cu părerea despre orice i se ivește pe dinaintea intelectului, "voce publică", cum îi place să se-alinte.
  • Vrăjitoarele sunt niște fiinţe care știe tot felu de lucruri despre lumea asta, lumea ailaltă și alte lumi.
  • Agentul de circulație este o persoană care are voie să fluiere, prin asta menținând ordinea-n trafic.
  • Alăptatul este acea activitate umană (a femeii) prin care i se dă copilului să sugă lapte de mamă. În prezent există două metode de alăptat: cu sânul stâng și cu sânul drept.
  • Cearcănele sunt 2 dungi cafenii, de dimensiuni groase, care cresc în jurul ochilor, mai ales în jurul părții de jos a acestora.
  • Lipsa de somn este starea în care ai tendința să spui "Mi-e somn".
  • Ca noi toți, șarpele își trăia cu intensitate drama personală. Stătea întins pe burtă, cu capul pleoștit și cu privirea stinsă și se gândea că trăim în cea mai tristă dintre lumile posibile.

Înapoi la sumar

Despre oameni

  • Oamenii, care sunt proști, …
  • Oamenii, care are memoria scurta, …
  • Între paranteze fie spus, ("se va inventa" e o expresie impersonală. Oamenii folosesc adesea expresii impersonale atunci când au așteptări dar nicio intenție de a face ceva în sensul dorit. Exemple: să se muncească, să se facă).
  • Credeam că oamenii sunt ca o oală cu supă de pui pusă la foc sub presiune; dacă nu dai drumu puțin la supapă, oala explodează și proiectează tăițeii pe perete, iar oamenii devin dăunători societății care-i adăpostește, hrănește și îmbracă. Mai târziu, după ce am cunoscut câțiva oameni, mi-am dat seama că nu sunt deloc niște oale cu supă de pui. Dimpotrivă, oamenii sunt niște măsline: deîndată ce încerci să exerciți o presiune asupra lor, alunecă în decolteul vecinei de vis-à-vis. Dacă insiști să exerciți respectiva presiune (recuperând măslina din decolteu și ținând-o bine cu mâna stângă, i.e. prinzându-i pe oameni în niște legături socio-profesionale foarte strânse), atunci măslina cedează și ajunge o epavă umană.
  • Oamenii nu sunt cum ar putea să fie, ci sunt așa cum se lasă să fie.
  • Oamenii crede multe lucruri greșite.
  • Oamenii nu poate sta multă vreme cu webcamu-nchis, fiind ființe sociale.
  • Dar oamenii se-nșeală adesea, fie unu pe altu, fie pe ei înșiși
  • Cercetarea a pornit de la constatarea empirică că oamenii au urechi.
  • Omu înțelege cu ochii: atunci când nu-nțelege ceva, una-două se-ncruntă.
  • Înainte să le vină cineva-n vizită, oamenii au mereu impresia că vine-n inspecţie controlu sanitar.
  • Oamenii are particularitatea de a nu se sătura niciodată de ceea-n ce crede.
  • Mie cel mai tare-mi place când oamenii are valori și moare de supărare când le e atacate credințele.
  • După toate probabilitățile, oamenii sunt ca elevii din clasa a VIII-a B.
  • În prima fază a evoluției societății umane, oamenii erau o apă și-un pământ: trăiau în peșteri, mâncau la grămadă, se-mbătau ca porcii și, una-două, se și luau la pumni.
  • Oamenii simte imboldul de a se cățăra pe piramida socială.
  • Când stă pe-ntuneric, oamenilor le vine tot felu de idei care, dac-ar sta cu lumina aprinsă și citind, nu le-ar veni.
  • Oamenii, ca specie, e una dintre cele mai vanitoase specii din partea asta a galaxiei, neîntrecută poate decât de cărăbușii contabili din Lumea de Cremene (din Lebăda).
  • Oamenii sunt niște configurații particulare ale limbajului, niște scene din viața acestuia.
  • Din nefericire, oamenii nu sunt întocmai ca magneții.
  • Ca orice specie gregara, oamenii nu se simt împăcați până nu reușesc să împartă ceva cu prietenii.
  • Stau și mă uit la oameni și mă-ntreb dacă nu s-au plictisit să fie ei înșiși.
  • Oamenii, în orgoliul lor, a inventat tot felu de teorii subiectiviste.
  • … societatea modernă, în care oamenii plecă la birou ca să vâneze bucățele de hârtie.
  • Nimic nu-i atrage pe oameni mai tare decât cineva aflat la ananghie.
  • Oamenii, atâta vreme cât trăiește, se mulțumește și cu nefericirea.
  • Oamenii, cum se-nțeapă, cum le iese apă din ochi și fâlfâie din mâini de indignare.
  • Oamenii mari, care e sceptici de la serviciu, …
  • Oamenilor le place carnea de porc mort.
  • Sa luom cazu omului, care e cel mai superior animal și are cea mai complexă structură a experienței, pe care o numește sine, sau cine este el, sau identitate personală ori conștiință. Ce face omu? Omu se duce la birou, mănâncă, face amor și ce mai are el chef sau timp. După ce face toate astea, omu obosește. Și adoarme.
  • Omu, ca animal social, a inventat tot felu de pretexte ca să fie-mpreună cu alții ca el.
  • Io, în credințele mele snoabe și cu convingerea că realitatea e doar un draft ratat și abandonat al ficțiunii, mă gândeam că omul este un animnal domestic. Mi-l imaginam locuind într-un apartament (preferabil decomnandat), mergând la serviciu cu autobuzul 300 și făcând audiență la tv. Cand mi-l figuram în natură, îl vedeam ca pe un japonez în vilegiatura, făcând pași mici și repezi, arătând cu degetu și privind peisaajul ambient prin lentile.
  • Spre deosebire de animale, omul este singurul animal care nu poate să înghită și să respire în același timp. Acest handicap se datorează faptului că omul vorbește. Handicapul este deci rezultatul unei strategii adaptative a speciei umane, care a considerat că e preferabil să renunțe la o abilitate foarte utilă și să accepte în schimb riscul înecării și sufocării, de dragul pălăvragelii.
  • Foarte ciudate creaturi mai e și oamenii.

Înapoi la sumar

România, cultura română

  • Cultură mai stătută ca cultura română n-a fost decât aia a lu Koch, c-o prelevase-n grajd. Îi pute gura a ratare provincială, și nu din pricina problemelor de stomac ale culturalilor. Că și burta plină de-ar avea-o, ăștia tot n-ar fi-n stare să se spele pe dinți și să-și ascută colții. Stă și rânjește fasolele-a invidie la lansările maculaturii colegilor grafomani, bocește-n dricu condiției intelectualului (cine-o mai fi și ăsta, că n-am avut plăcerea s-ascult cum i se citește stâlpii) și bea bere înjurând publicu cititor că nu-i gustă bunătate de poezie aparută și-n State, în revista Miorița.
  • Argumentul în cauză s-a născut în manualul de istorie de clasa a 4-a, când eram învățați că România e a românilor pentru că ei stă aici și-și paște oile de 2000 de ani.
  • salivez când scriu "realitatea românească"
  • De ce arată cultura română așa cum arată, anume galbenă la față?
  • Privind de sus la cultura română, îți dai seama că oamenii care-o populează crede că faptele de cultură s-a întâmplat într-un trecut nebulos, fiind opera maeștrilor lor, iar ei, ca niște epigoni ("născuți după", etimologic), nu poate decât să se mulțumească să-și admire antecesorii. Le publică operele și doarme cu ele pe noptieră și are grijă să nu se prăfuiască niciodată, prin reeditari și elogioase recenzii în revista discipolului discipolilor, l-am numit aici pe Idei în dialog. Nicio difereneță între aceste practici și mania oamenilor care compun popoarele naturii de a fierbe mandibulele părinților și de a le agăța deasupra intrării în colibă, să-i apere de duhuri, cum e la noi în Coasta de Fildeș. Când credeai că lumea-n care stai pe messenger a ajuns la agnosticism sau măcar la monoteism, cultu strămoșilor iese de unde nu te-aștepți, ca prafu pe care-l ascunzi sub covoru persan. Actele de cultură devine treptat slujbe de pomenire (sau de tămâiere a puterii, în varianta lor cea mai avangardistă) și oamenii de cultură evocă monoton și ininteligibil (ca un popă bătrân care scurtează cuvintele îngrămădind silabele în sunete de macac imperial) actele fondatoare ale cultului. Asta ar fi primu motiv pentru care cultura română e lividă și gălbejită, anume pentru că a decedat odată cu maeștrii.
  • În paranteză fie spus, [cultura română s-ar putea să fie lividă și pentru că e constipată. Pe când Noica le dădea armăsarilor săi să traducă Faust (ceea ce i-a încremenit în proiect, cu excepția lu Zamfirecu), Althusser bea vin cu Derrida și cu Foucault (că-n privat nu erau certați) și-i punea să spuna povești cu femei.]
  • A fi român e o stare de spirit, scoasă din șifonier la ocazii deosebite.
  • Ieri cineva din parlamentul României a ajuns pe gavagai.ro căutând "patapievici și femeile".
  • Să-nțeleg că poporu român e o turmă de mistreți? În cazu-ăsta mă duc să pregătesc baițu.
  • Romanian people are not a breed on its own, although it was incessantly assumed during the last decades. Romanian people live in herds, watching TV and procreating.
    Some scholars suspect Romanian candies are actually little coloured stones covered with high pressure crystallized sugar.
    Early in the morning, just after having procreated, Romanian people get up and start thinking about the Being. The most important national issue is how to find an unbreakable argument concerning the necessity of the existence of Being, that would be themselves.
  • Romania ține foarte tare la imaginea ei, și stă toată ziua-n fața oglinzii, la televizor.
  • Nu toți oamenii din România dă mai mult sau egal cu trei bani pe imaginea României.
  • Trebuie să tăiem și mai adânc în carnea vie a rănii de a fi român.
  • Demersul de colonizare a spațiului extraterestru cu români
  • Chiar dacă românii citește mai puțin ca bulgarii, e de presupus că ce citește ei e foarte adânc și complicat, drept pentru care le ia mai mult timp să pătrundă o propoziție. În ce sens citește mai puțin? ca număr de pagini (x pagini pe cap de locuitor pe an) sau ca număr de minute (era să scriu de ore).
  • Se mănâncă și se bea tradițional românește, adică mult.
  • Romanii-i creștini după sondaje încă de la sfantu Andrei.
  • Levitatul e o treabă firească în alte culturi, dar nu și în a noastră, care e națională.
  • solul mănos (îngrășat cu îngrășaminte naturale) al naționalismului
  • cultura în care ne bălacim pâna la genunchi.

Înapoi la sumar

Despre alte divinități și religii

  • Dumnezeul născut nu făcut al catolicilor
  • Contactat telepatic de Dumnezeul ales al Nepalului, Dumnezeul Creștin a declarat că…
  • iIsus, că-l visam noaptea trecută și încercam să-l conving să se refugieze la familia Bacci, ca să nu fie arestat de romani…
  • Când a făcut omu, în ziua 6-a, Dumnezeu l-a făcut cu 2 ochi. Și omu a văzut că ochii era buni pentru văzut. Și s-a bucurat în el. Și l-a mai făcut Dumnezeu pe om și cu nervi optici, ca să-l ajute. Și cu creier. Și omu iar s-a bucurat ca prostu. Și s-a facut voyeur.
  • Facultatea imaginației, pe care Creatoru a acordat-o omului și Evei când a văzut că e nemulțumiți unu de altu…
  • Când vede lumea, Dumezeu o vede colorată. Culorile îi cam înțeapă ochii, că Dumnezeu e foarte bătrân, și-ar prefera ca lumea să fie alb-negru, dar nu se-ndură să le ia muritorilor și penultima bucurie. […] Lumea e creația sa, livrată ca atare, iar creația sa este expresia materială și spirituală a libertății sale de expresie.
  • Literele din numele lu Hayhev
  • Mesajul Fecioarei Maria către lume, în special către credincioșii din Medjugorje, județul Timiș.
  • io și cu Loki vorbim cu "păi", ceea ce nu-i foarte frumos și nu sfătuim pe nimeni să ne urmeze exemplul, chiar dacă se poate dovedi foarte tentant.
  • - Păi ce concurs vrei să organizezi? l-am întrebat.
    - Păi habahar n-am.
    - Păi cum așa?
    - Păi uite-așa.
    - Păi trebuie să ai un obiect al concursului, dacă vrei să-l organizezi.
    - Păi te cred. Da ce obiect?
    Tăcurăm amândoi, ceea ce nu ne era prea în fire.
    - Păi gata, zise Loki după câteva secunde, știu. Obiectu concursului e un măr.
    - ? nu zisei eu nimic, arătându-mi totuși confuzia prin holbatul ochilor, ridicatul umerilor și căscatul gurii într-o expresie neîncrezatoare.
    - Un măr, repetă Loki.
    - Păi ce-i cu mărul?
    - Păi nimic. Ce-ai vrea să fie cu el?
    - Păi, dacă nu-i nimic, n-ai cum să-l faci obiectu unui concurs.
    - Pe tata, e foarte complicat.
    - Păi da, e complicat. Da am putea să furam ceva din cartea sfântă a Dumnezeului născut al Israelului.
    - Mmmmm, zise Loki pofticios, îmi place să fur.
    - Păi hai să-ntrebăm ce gust are măru cunoașterii.
    - Păi hai.
    - Păi amin.
  • Mărul cunoașterii trebuie spălat înainte să muști din el. Ca cunoașterea-i o treabă foarte murdară. […] e de așteptat să aibă doi viermișori care mi-e rușine să spun ce face.
  • În rându doi, Loki și cu gavagai s-a bucurat că n-ați putut rezista tentației și ați mușcat din măr; că lor le place oamenii care nu rezistă tentațiilor, nevăzând nicio scofală să reziști, dacă vrei să faci un lucru. Și tare-a mai râs când a vorbit despre asta.
    - Păi auzi chestie, zise Loki. Să-ți faci religie și să le dai la oameni tentații și să-i pui să le reziste.
    - Păi, zise gavagai, e ca și cum ai fi o bunicuță care face dulceață de gutui și nu-ți lași nepoții să guste și sigilezi gavanoasele-n cămara.
    - Păi ha ha ha ha ha, râse Loki.
    - Deranjez? se auzi brusc o voce ca din pământ, și vocea era a Dumnezeului creștin.
    - Păi deloc. Râdeam de tine.
    - Și de măru tău cu doi viermișori, completă Loki.
    - Are viermișori? întrebă speriat Dumnezeul creștin.
    - Păi da.
    - Cum au îndrăznit? se auzi un tunet. O să-i scot de-acolo.
    - Păi de ce să-i scoți? întrebă gavagai contrariat. Că, dacă-i scoți, măru cunoașterii o să se transforme-ntr-un măr banal.
    - Dac-ai fi făcut cireașa cunoașterii, completă Loki, ar fi de-nțeles să vrei să scoți viermișorii.
    - Că cireșele cu viermișori e un lucru banal, înțelese Dumnezeul creștin.
    - Păi da.
    - Bine, faceți ce-aveți chef, zise Dumnezeul creștin înainte de a mușca cu poftă dintr-o pară mălăiață pe care-o inventase prin căderea în palmă; și-n timp ce-a zis ce-a zis, a avut grijă să-și înconjoare cuvintele într-o aură de mister, ca să nu se știe cui se adresa de fapt.
    - Nu vreți să vedem un meci? sfâșie Loki aura de mister.
    - Hai, ziseră ceilalți doi dumnezei într-un glas.
    Și a plecat tustrei în Fiji.
    - Auzi? îl întrebă gavagai pe Dumnezeul creștin pe la mijlocul meciului.
    - Sigur că aud. Sunt un Dumnezeu foarte atent.
    - Te superi că scriu viețile sfinților tăi?
    - Nu, de ce să mă supăr?
    - Păi sunt ai tăi.
    - Păi și io ce să mai fac acuma? Ai început să le scrii, asta e…
    - Bine, zise gavagai mulțumit.
    Da dac-ar fi stat un pic cu degetu-n gură și s-ar fi gândit, gavagai și-ar fi dat seama că nu era întru totu mulțumit.
  • Un calendar creștin-ortodox în doo ediții (ediția de pus pe perete și ediția online)
  • pe diavol l-a creat Dumnezeul creștin într-o clipă de nervi, că credea că a greșit ceva când a văzut că luminătoru de noapte nu e la fel de strălucitor ca luminătoru de zi. Și scopu diavolului era să fie un soi de luminător auxiliar pentru timpul de noapte.
  • Un Dumnezeu este o persoană care seamană foarte tare cu un om, numai că e omnipotent, omniscient, ubicuu și luminos.
  • Dumnezeul creștin folosește multe puncte de suspensie în ceea ce face și în ceea ce spune.
  • Religia era construită în jurul unui măgar despre care se necheza tot felu de povești, care mai de care mai fabulatorie.
  • După cum spune și sfantu Tom de Coulommiers, Dumnezeu are simțul umorului, iar filosofii are simț comunal.
  • Creștinismu-i ca blogu lu gavagai, formele-i mai importante ca substanțele.
  • În creștinism, mumificarea este interzisă din motive de Judecată de Apoi (unde cadavrele trebuie s-ajungă complet putrezite).
  • În creștinismul ortodox, consumul băuturilor alcoolice este obligatoriu.
  • Creștinii n-au voie să mănânce carne de om pentru că și-au terminat porția, atunci când l-au mâncat pe iIsus Christos.
  • Dacă stați o clipă să v-amintiți, Dumnezeul creștin este virgin.
  • Daoist e un soi de funcționar în administrația drumurilor și șoselelor din panteon. Ca toți birocrații, daoiștii se dau în vânt după paradoxe.
  • Supa primordială de cuvinte fiartă de Dumnezeul creștin și creator în momentu-n care-a creat lumea.

Înapoi la sumar

Despre cuvinte, limbă, gramatică și limbaj

  • Mă gândesc uneori că nici măcar nu bănuiți cât de tare iubesc cuvintele.
  • "Consternare" e un cuvânt frumos. E mai frumos decât expresia "cu gura căscată". În plus, atunci când rămâi cu gura căscată nu mai scoți niciun cuvânt; în schimb, atunci când ești consternat, nu numai că ești consternat, dar mai și afirmi că ești consternat și eventual spui și de ce.
  • Mă bântuie mii de cuvinte, și, ca să scap de ele, le scriu.
  • O să-mi imaginez și restul cuvintelor.
  • De ce n-aș fi îndrituit, ce-mi place cuvântu-ăsta, să m-aștept și io …
  • Numele de relații simetrice e foarte stranii, ajungi să te rătăcești printre cuvinte.
  • Cuvintele e ca o junglă deasă și-ncâlcită.
  • Ceea ce se poate gândi trebuie să poată fi spus, io gândind exclusiv în cuvinte.
  • Dacă sunteți tentați să credeți că există doo clase naturale de cuvinte, ați face mai bine să rezistați ispitei,
  • "briză" e un cuvânt poetic pentru că oamenilor le place să stea cu burta la soare pe malu mării, și le place și să vorbească despre asta, iar "brânză" e un cuvânt prozaic pentru că oamenilor le e rușine că-nfulecă brânză până-și umple burta.
  • Io ma gândesc mult și des la cuvinte, și sper c-o fac cu folos.
  • Cuvintele mele-i inofensive
  • Dacă vorbești corect, rămâi înghețat în gramatica academiei. Și, treptat, limba anchilozează și după aia moare. Or mie-mi place limbile vii. Și nu suport să văd cuvinte și formule paralizate, că le iubesc prea tare.
  • Mă bucur de cate ori mi se adresează cuvinte care sună frumos, sunt ca indienii din Caraibe când a văzut mărgele și oglinjoare.
  • Ca să mă repet, problema metafizicii este gramatica. Mă-ntreb cum o fi metafizica într-o limbă în care "a fi" nu este auxiliar.
  • Mă gândeam să-mi adun toate contribuțiile la limba română, să vad ce-o ieși.
  • De ce nu s-or raporta oamenii la gramatică așa cum se raportează la pictură? dac-oi fi vreun cubist? sunt un neînțeles
  • Privind la viața mea în urmă, că se pare c-a venit vremea să fac asta, iată c-am făcut o grămada de lucruri cu cuvintele, că nici cu gându n-ați fi gândit până să mă fi citit. Le-am mângâiat, le-am chinuit, le-am abuzat, le-am pus un boa mov la gât și-am tras de capete, nici nu mai țin minte ce le-am mai făcut.
  • Crecă-s multe instanțele-n care alegerea unei exprimări seamănă cu alegerea unei teorii.

Înapoi la sumar

Întrebări

  • Dar ce face cineva când e român?
  • Unde se află unde se află cuvintele lor pe harta limbajului nostru?
  • Și de ce-am vrea să ne simțim liberi?
  • Oare voi sunteți eu?
  • Ați observat că mergem mereu în locuri în care cunoaștem pe toată lumea (măcar din vedere)? Ați observat că nu ne plictisim niciodată de oameni care ne seamănă? V-ați gândit că, daca ne-am plictisi de oameni care ne seamănă, am ajunge să ne plictisim de noi înșine? V-ați gândit că, dacă ne-am plictisi de noi înșine, am începea să tăcem, am sta singuri și triști, ne-ar crește fire de păr alb și am simți nevoia să avem o casă cu părinți bătrâni și la țară, unde să ne ducem și să ne lingem rănile? Ați intuit că, dacă am simți toate astea, ne-ar trece prin cap să ne sinucidem? Ați întrevazut că n-avem habar, adică nici voi, nici eu, despre ce scriu aici?
  • Oare ce-o fi-nsemnândă că-și mijea ochii?
  • Și de ce-ar fi mai legitim ca Puișoru să fie omorât de un om decât de Pisicu?
  • Știm cu toții cum arată un măr. Sau un stilou. Dar o scofală?
  • Dacă femeia Tabu și bărbatul Bergenbier sunt diferiţi ca oul și castana, de ce in revista Tabu apar pictoriale pentru bărbatul bergenbier?
  • Oare cât de elastică poate să fie o piele? Și câți oameni ar putea să-ncapă-n ea?
  • Vrei să ne sinucidem impreună?
  • Mastocitele sunt celule cu sâni?
  • A văzut cineva un film porno cuban?
  • De unde știu plantele și animalele să crească în sus?
  • Oare cum o arăta un cal roib?
  • Cât de des trebuie să se repete un eveniment ca să poată fi numit ordinar?
  • Ce naiba am vrut să exprim?

Înapoi la sumar

Filosofi, sisteme și ideologii

  • Gabriel Liiceanu, heideggerian și intelectual român
  • Acuma, cum poți să te sustragi lumii în care filosofezi la tv ca să ai o privire scrutătoare și obiectivă taman din ochiu lu Dumnezeu, asta-i altă plachie de pește.
  • Unele enunțuri e din Froid, altele din realitate.
  • Totu-ncepe cu o teorie, fie ea și implicită.
  • Kant, ca și Platon și pitagoreicii, credea că sperma e o picătura de creier, și prefera să nu-și piardă uzul rațiunii violând femei.
  • Fenomenologii continentali procedează ca câinii elvețieni de salvare. Ei își închipuie că lumea e ca un oraș lovit de cutremur; dărâmăturile le numesc "fenomene"; sub aceste fenomene, crede fenomenologii continentali, se află prinși sinistrați, care zace-acolo-n nesimțire și ar putea să moară dacă nu sunt scoși la lumină; sinistrații se numește "esențe". Fiind special antrenați pentru asta, fenomenologii continentali dă dărâmăturile fenomenale la o parte și caută esențele supraviețuitoare. Cănd crede ei că le-a găsit, le-adoptă și le dă nume de botez și-ncepe să le creasca. Aceste esențe poate fi numite fără teamă "lucruri in sine". Iar catalogu complet de esențe, un soi de Neckermann al copilăriei noastre, s-ar putea numi, tot fără fiori de teamă, "realitatea". Așa crede fenomenologii continentali.
  • Neautentic fiind, Dasein-ul sta ca nesimțitu cu prietenii la bere și râgâie – când face asta, Dasein-ul se cheamă in-der-mensch-Sein. Stând el și râgâind, învață să articuleze cuvinte. Așa apare limbajul, manifestat în pălăvrăgeală. Odată cu limbajul, apare și adevărul (simplist spus, ca adecvare a ceea ce se spune la ceea ce este). În fine, odată cu adevărul apare și neadevărul (recte minciuna), după modelul "ființă/neant" de care ne-am tot plictisit de la Parmenide și până la prostu de Sartre.
  • Tezele feministe e ca carnea de iepure, adică sărace-n consecințe, și trebuie împănate cu slăninuțe teoretice de la alte animale, precum Freud, pentru ca mâncarea scoasă din cuptorul sintetic să aibă vreun gust.
  • Kant, spre deosebire de noi, nu mințea niciodată. Sau, când mințea, o făcea atât de elegant că nici nu te supărai pe el.
  • Când un neo-liberal moare de infarct miocardic, se întâmplă următorul lucru: mâna invizibilă se insinuează pe sub cămașa agentului liber, îl ia de gât și-l sufocă. De spaimă, agentul liber face infarct miocardic.
  • Suntem prinși între lucruri ca o muscă într-o sticlă închisă.
  • Cesare Lombroso era un moș serios și cu barbă. Este celebru mai ales pentru ideea năstrușnică a eredității crimei. Adică oamenii nu ucid pentru că sunt bolnavi în cap, disperați în dragoste și alte chestiuni ori pentru că manifestă diferite interese, ci pentru că sunt condiționați să nu reziste unor pulsiuni atavice. Criminalii lui Lombroso sunt niște făpturi primitive, rămase printre noi (îmi premit să asum că nu suntem criminali) grație promiscuității mediului endogamic de proveniență, o pată unsuroasă pe obrazul umanității civilizate inexorabil destinată progresului. Din lipsă de genetică, pozitivistul italian a fost nevoit să petreacă numeroase nopți de noiembrie în laborator, printre fosilele omului primitiv, măsurând cranii și diametre de degete. Apoi, după ce a stabilit profilul criminalului, s-a grăbit să-l trimită poliției, garanta și păstrătoarea ordinii societății burgheze multilateral progresiste. [… Fraza următoare face referire la spiritism …] Pentru știința de-atinci, faptele expuse de Lombroso erau la fel de normale ca frauda în alegeri; stranietatea lor actuală nu e neapărat un argument în favoarea progresului știintei; este vorba mai degrabă de o schimbare de atitudine vizavi de anumite fenomene și de propria sensibilitate, persoană și isterie.
  • Da să vă uitați la el cu privirea răcită, cum ar zice prostu de Le-cu-accent-ascuțit-vi-Strauss.
  • [Paranteză. Mai zic una cu Heidegger, că dacă nu simt că mor. Când a murit Heidegger, un profesor de la Oxford a început să sară-n sus pe treptele colegiului strigând "În sfârșit! S-a prăpădit nebunu!" Închid râzând paranteza.]

Înapoi la sumar

Informații, constatări, sentințe și adevăruri revelate

  • Odată cu munca a apărut și lenea.
  • Dar bucuria nu e instructivă. Trebuie, înainte de toate, să punem întrebări. Acest obicei se numește "a face știință".
  • Dacă ne-am sufleca mânecile, ne-am uni forțele și am spune "stop-joc, acum se termină prezentul", viitorul ar fi complet determinat, cu condițiile să avem grijă să stabilim un acum absolut, care să devină "atunci" în clipa imediat următoare și mai ales să avem grijă să cuantificăm și întâmplarea in ecuațiile probabiliste pe care le vom formula.
  • Când cineva observă ceva cu perseverenţă, ajunge-n cele din urmă să remarce și lucruri interesante.
  • Nu e indicat să mănânci numai carne goală, ci și vitamine.
  • Sufletele-i ca găina.
  • Corpul e prost, oricum mai prost ca creierul.
  • chestiile perfecte sunt chestii terminate. ajungi la ele si zici “ok, si-acum?"
  • În reverii se poate tot ce-ți poate imaginația.
  • Răbdarea i-a fost dată omului să faca tot felu de lucruri cu ea. Cu răbdarea, poți să treci chiar și marea.
  • Costumele și muzica pot legitima o națiune.
  • Pierre de Coubertin a fost un om despre care se vorbește din 4-n 4 ani. Gloria posthumă nu e perenă, ca copacii, ci e periodică, ca musonii.
  • Creieru, când e la naștere, nu are în el niciun gând.
  • Dintre toate lucrurile care sunt, cea mai tristă soartă o are borcanul cu muștar.
  • C-așa e lumea-n care trăim, anume rea.
  • păsările fac tot felu de lucruri inedite, de pilda dă din mâini și zboară
  • Moise chiar avea coarne, am văzut io la o ora de desen.
  • Privirea întoarsă înăuntru apare atunci când ești singur pe lume și nu există niciun Hector Malo să scrie despre tine.
  • Toata lumea știe că ăia de la TAEM a făcut ce-a făcut și-a inventat relativismu numa așa, ca să-și râdă de Frege.
  • opinia publică care e a noastra
  • Când o planetă este extrem de poluată, în circuitul apei în natură se produce un scurt.
  • Contrar evidențelor celor mai evidente, Mina Minovici, la fel ca și Hilary Putnam sau Vivian Nutton, era barbat.
  • Orice poate fi făcut să spună ceva despre oricine.
  • Nimic nu pare mai evident decât domesticirea omului.
  • De-aia s-a făcut zeii oțioși, că răspundea dorințelor oamenilor și după aia tot ei era de vină.
  • Profeții dispar în mod banal, ca toata lumea, deci murind. Dumnezeu să le ierte ce-o vrea el.
  • Cățeii îi urmează pe oameni de proști ce sunt, în vreme ce pisicile îi urmează pentru ca așa au ele chef.
  • Dacă nu știați, al treilea război mondial a avut loc fără să ne dăm seama.
  • Scrisorile de la Muselim Selo e o ficțiune literară. În realitatea războilui, nimeni nu stătea să scrie părinților că copiii lor a fost loviți de-o schijă-nfiptă-n inimă. Părinții care spera sau se temea de asta n-avea decât să citească listele de morți din Universul.
  • Cadavrele se produce neîncetat, prin simplul fapt că oamenii se naște, după cum spune și Engels în Dialectica naturii.
  • Ceasul atomic fost inventat de Norman Ramsey, actualmente pensionar și fost profesor la MIT. Neștiind ce să facă cu atomii, atunci când universitatea i-a tăiat fondurile pentru cercetările care vizau obținerea bombei cu neutrino, Ramsey i-a adunat și i-a băgat într-un ceas de perete, pe care-l primise cadou de la soacră-sa. În mod surprinzător, ceasul a continuat să meargă; mai mult decât desigur atât, ceasul a devenit nesuferit de precis, atomii fiind oripilați de hidoșenia lui și începând să vibreze ciclic, ca niște epileptici, ceea ce i-a modifica mersul firesc (care rămânea în urmă). Din nefericire, chiar dacă a ajuns etalon mondial, ceasul a continuat să fie la fel de hidos.
  • Potrivit unor estimări ale guerilelor maoiste, în prezent populația de Yeti din Himalaya se ridică la vreo 30.000 de inși. Sporul populației este infim (0.3/mie/an), în special din cauza lipsei maternităților și a numărului mic de femei (în total 24). Comisia Demografică a propus colonizarea munților cu voluntare și înființarea de baze-maternități din loc în loc, în zonele mai ușor accesibile și nebătute de turiști.
  • Sexu e o practica. Și, ca să-l practici, n-ai nevoie de psihanaliză, ci de prezervativ.
  • Draga mea, după o vreme orice pereche de pantofi e mai interesantă ca un barbat.
  • Dumnezeu se înmulțeste prin mijlocirea Duhului Sfant și nu alcumva.
  • Clownilor li se permite orice, și rău se face.
  • Oamenii, mai ales când e mici, se comportă ciudat când e cu câinii. Ar trebui să nu-i mai apuce de coadă, ci să le dea una peste bot, chiar în nas.
  • Ar fi neînchipuit de straniu ca societatea civilă să iasă-n stradă și să arate cu degetul ei mijlociu în sus sau cu degetul gros în jos către putere ori de cate ori o lege lezează interesele cuiva.
  • Ca noi toți, Robert Park își imaginează că trăiește într-o altă societate.
  • Cartea se înscrie în lista de eseuri ușurele (dintre care ne amintim Despre limită, Tragicul, diverse jurnale) pe care autorul perseverează să le propună vacanțelor noastre.
  • Din cauza factorilor de mediu (gravitația ambientă de 1 G), fruntea ne cade pe birou.
  • Privirea copacilor în condiții de pădure e ceva mai greu de explicat în limbajul natural; pe scurt, e vorba de ceea ce Kronski numea atracția non-cuantică discriminatorie.
  • Natura se supune culturii și servește scopurilor îndoielnice ale acesteia.
  • Să ne gândim de pildă la Jamaica. În 1962 englezii își iau sticlele și pleacă.
  • E lucru știut că singurele impresii bune e impresiile bune.
  • O oglindă despre care 76 de nepalezi cred că-ți arată geamănul din altă galaxie, al cărei nume nu poate fi pronunțat in nicio limbă pământeană
  • În raport cu posibilu, necesaru-i cu siguranță mai satisfăcător.
  • M-am întalnit azi în autobuz cu conștiința colectivă.
  • Scofala arată printre fapte ca Casa Poporului printre case.

Înapoi la sumar

Despre sine, ficțiune, texte și literatură

  • Am fost odată ca niciodată eu însumi
  • Oamenii se-mparte în mine și alți oameni care nu sunt io.
  • Nu mi-aș da viața tristă decât pe alta mai veselă.
  • M-am trezit ieri dimineață și mă simțeam foarte străin de mine însuși.
  • până la urmă mi-am inventat o amintire
  • io, când încep o frază cu "io",
  • am ochii foarte colorați
  • Mi se frange toată imaginea de sine, pe care-abia mi-o construisem din cioburi mici adunate de prin gunoaie.
  • N-am verișoare de-ale două-lea.
  • Tot regretând, am zis să mă interesez, măcar să nu regret degeaba
  • Dacă aș vrea s-atrag atenția froidiștilor de serviciu, mi-ar plăcea să spun că e vorba despre baierele psihicului meu; dar ăia ar spune că nu-i vorba de baiere, ci de brăcinari.
  • Panseul ăsta e tare plicticos; daca l-aș fi găsit în altă parte, cred că nici nu m-aș fi obosit să-l citesc. Dar conjunctura nefericită face ca el să fi fost scris de mine într-o după-masă urâta de joi, așa că nu pot să mă prefac că nu există.
  • Concluzia gândului a fost că sunt o persoană foarte superficială.
  • Sunt atât de ocupat, că mă și mir că mai am timp să scriu textul ăsta.
  • Din pricina numărului mare de-ntrebări, n-am mai avut vreme să caut și răspunsuri.
  • Nu fac nimic cu inconștientu colectiv; și-mi place să cred că nici el nu face ceva cu mine.
  • Mien nu-mi place s-aud pe cineva vorbind despre Froid. Când aud pe cineva vorbind despre Froid, mă mănâncă lobu urechii stângi și-ncep să cred că am urticarie.
  • Io am prostu obicei să-mi doresc lucruri care nu există, și-am profitat de ocazie ca să-mi dau o lecție.
  • Sunt conștient că distanța dintre mine și visul meu e enormă – vreo două milenii plus o imposibilitate logica …
  • În paranteză fie spus, (mulți oameni crede că scriu serios).
  • E atipic, zic, să stau aici și să debitez locuri comune.
  • Aș vrea să mă dedau plăcerii de-a participa la o isterie care nu-i a mea.
  • Io cel mai tare ador cărțile apărute la edituri mici, din provincie, sponsorizate de firme de găini și construcții.
  • Din câte pot discerne din spusele mele …
  • Și iată că iar am dreptate.
  • Prima problemă pe care v-o propune textul ăsta e însăși rațiunea lui de a fi. Că de ce să nu stau io liniștit, jucându-mă cu Pisicu și cu mingiuța galbenă, în loc să stau cocoșat peste taste?
  • Dac-aș reciti paragrafele de mai sus, și slavă Dumnezeului Nepalului că n-o fac …
  • Deși am o oarecare aplecare pentru problemele cu capu – în calitate de vechi pacient al spitalului 9, unde mi-am facut un EEG …
  • Stând io și gândindu-mă ca prostu-n mintea mea …
  • Mă joc de-a scepticismu
  • Ce păcat că n-am trăit în secolu 5 ante. pun rămășag că Platon ar fi scris un dialog care să-mi poarte numele.
  • Exprimarea asta nu-i foarte bună, da alta n-o să primiți de la mine.
  • Am o viață foarte agitată. Da-n curând o să fie inimaginabil de calmă. Mai calmă ca toate viețile voastre la un singur loc, aș îndrăzni să spun și uite că și îndrăznesc.
  • Și ficțiunea ar putea continua la nesfârșit. Și treptat n-ar mai fi o satiră, ci un tablou după natură.
  • În intimitatea conversațiilor mele introspective …
  • … memoriei mele slabe, de pe urma căreia am pătimit toată copilaria, mâncând untură de pește cu lingura.
  • Deci să nu-mi mai obosesc degetele pe tastele-astea incomode
  • I trade a metaphor for a fact.
  • Spre deosebire de proză, poezia îmi provoacă un anumit soi de urticarie, c-am activat mai mulți ani în domeniu, cu rezultate catastrofale.
  • Trebuie să vă mărturisesc că pe mine mă doare adesea-n cot. Mai precis în cotu stâng. De foarte mulți ani, cotu stâng e organu meu de sprijin când scriu și când citesc. Din motivul ăsta pielea s-a îngroșat și și-a pierdut elasticitatea, ajungând la o forma care numai estetică nu e. Am un cot atât de urât, încât pot lesne admite că e portretul viu al expresiei cu tocitul coatelor.
  • O carte e ceva închis și definitiv, aruncată în lume înt-o stare parmenidiană, iar mișcarea pe care-o poate genera nu poate să-i fie decât exterioară.
  • Ce–mi place să fiu taumaturg.
  • Întrebarea pe care-o puneam, în bâzâitul de fond al textului …
  • Motivul superiorității femeilor este acela că mă atrag într-un fel anume, spre deosebire de bărbați, cu care sunt doar prieten. Din proprie experiență, pot să vă spui că lucrurile care mă atrag sunt superioare lucrurilor care nu mă atrag.
  • Am vrut să-ți ofer un răspuns firesc și cât mai simplu, eventual sincer.
  • Ne-am putea spune pe nume, oricât ar fi ele de fictive.
  • Și cu ce m-am ales după ce am fost cuminte și nu s-a speriat îngerașu meu să fugă de mine? Cu nimic.
  • Poveștile pe care le scriu sunt un fel de terapie pentru mintea mea șubredă.
  • Cât despre muze, le-am cunoscut pe toate 9 și nu m-a atras niciuna.
  • Mie, cel mai mult pe lumea asta îmi place să calc pe pachete goale de țigări. Cum văd un pachet gol, încep să dau din coadă și mă reped să calc pe el. Și tare mă mai bucur.
  • Aseară am avut senzaţia că-s mai departe ca niciodată de mine însuși.
  • Uite, în seara asta nu spăl io vasele și mâine le speli tu.
  • Hârtia de calc pare-a exista în virtutea a alceva. La fel ca și textele.
  • Sau poate că mint, cine știe.
  • Da una e să ai un subiect și alta să ai și o intrigă, în juru căreia să înfășori acțiunea ca o blană de miel jupuit.
  • Conversația asta a fost o vreme reală, numai că m-am apucat io s-o redau aici și iată că și-a pierdut credibilitatea. Îmi pare foarte rău.
  • Într-o zi, pe când mă priveam în oglindă și mă minunam, am remarcat că aveam o gaură-n cap. […] Am început să mă privesc regulat în oglindă; în plus, încercam să mă surprind în circumstanțele cele mai bizare: mă priveam în oglindă când fumam, când făceam amor, când îmi frecam dinții cu o perie mică…
  • Na, că acuma trebuie să inventez continuarea poveștii și nu-mi trece nimic prin minte.
  • Textul ăsta e foarte, da foarte urât, însă mi-a fost lene să scriu altu.
  • În textu de-acum o să stau cu caietu pe genunchi și o să scriu cu stilou, întrebându-mă câte lucruri poți face cu un fir de iarbă și care sunt acestea.
  • Dacă stau bine pe pat și mă gândesc pe foaia asta, nu știu dacă sunt sau nu daltonist.
  • Sunt ca o soluție care și-a depășit punctul de saturație și acum se tulbură din cauza particulelor în suspensie. Saramura aia cu sare umedă și scârboasă pe fundul vasului, nisipuri mișcătoare în care n-ai decât să te scufunzi.
  • Păi cam atât.

Înapoi la sumar