In acest prim text al seriei literare vom incerca sa definim scriitura si scrisul. Incercarea este necesara pentru ca altfel nu ne-am mai inteege si ati avea impresia ca vorbesc in dodii. E destul de impropriu sa spun ca vom defini. Definitia, dac-o fi posibila, impune cateva exigente imposibil de satisfacut atunci cand avem in [...]

Scriam mai acum cateva zile ca lumea se ve sfarsi negresit, din pricina ca are un inceput si deci nu poate sa fie infinita. Intr-un anume sens eram indreptatit sa scriu astfel; dar in alt sens, anume acela al geometriei de clasa a cincea, spuneam prostii. Mi-am dat seama cand raspundeam unui comentariu lasat de [...]

Se cuvine uneori, cand ne simtim sfarsiti si fara rost, sa ne-ntoarcem la surse, ducand cu noi speranta unei reinventari, unei redescoperiri, unui nou inceput. Io, dupa cum v-asteptati, nu cred in asemena chestii. Da m-am gandit ca nu strica sa v-amintesc cum a inceput aceasta epopee la care suntem partasi, iata, de-atata amar de [...]

Da, ma, copii, asa e, cum ziceti voi. Tare dragi imi sunteti cand va vad ca ma dibuiti. Cum de v-a dat prin gand ca scriu formulele ritualului? – Ei, cum… Ca era si greu. – A tras Mihaita cu ochiul. – Ba io am tras cu ochiu. Pai ce treab-aveati voi cu hartiile mele?

Poate ca Derrida avea dreptate, si intre aceste lucruri ar exista o legatura. Daca lucrurile stau asa, inseamna ca textul asta este o contributie la reconstituirea limbii originare (edenice sau adamice). Iata.