A fost odată ca niciodată un om. Şi era simplu ca o schiţă. Capul îi era ca un cerc desenat de-o mână nesigură, iar membrele ca nişte beţe trasate neglijent. Şi-şi plimba aşa simplitatea prin lume, fără să fie măcar conştient că lucrurile care nu erau el erau de fapt mai complicate.
Arhiva tagului ganduri
Sfarsitul subiectelor
Intr-una din serile trecute am avut motive sa ma gandesc la sfarsitul subiectelor. Imi povesteam ceva despre un lucru tare frumos, capabil sa explice o sumedenie de alte lucruri care raman indeobste neinterogate; povestea se ramifica si dadea semne ca devine planul unei carti, dar mu-am dat seama ca o astfel de carte n-ar interesa … Citeşte mai departe »
Un blog abisal
Putine sunt blogurile pe care le pretuiesc. Nu scriu despre ele pentru ca bag ambele maini in foc ca le pretuiti si voi, si nu vreau sa va poluez impresiile. Astazi voi face insa o exceptie. Voi scrie despre cea mai noua descoperire si incantare. Voi scrie cu toata seriozitatea de care sunt in stare. … Citeşte mai departe »
Postmodernism si angajare
Se-ntampla uneori sa citesc textele de-aici c-un ochi strain si gol. Atat de strain si gol, ca zici ca-i al altcuiva. Si-atunci imi dau seama ca sunt niste mari ineptii, dupa cum foarte bine ne-nvata si wikipedia. Totusi, citite cu ochii mei obisnuiti – sau ai unui cititor mai vechi al blogului – textele fac … Citeşte mai departe »