Dragelor şi dragilor, am să fac o mărturisire cutremurătoare: anume că nu visez. Nu e un eufemism, e trista realiate a unei condiţii medicale (sper să nu se găsească cineva care să demareze o campanie umanitară de strângere de fonduri ca să mă ajute să mă operez).

Când, arar, mi se întâmplă să vorbesc cu cineva, şi când ajung să fac această mărturisire, primesc replica naturală:

- Eeeeeee, nu visezi… Poate nu-ţi aminteşti.

Ba bine că nu-mi amintesc. Nu asta e problema, ci faptul că nu visez în imagini, cum se pare că li se-ntâmplă altor persoane care nu sunt eu. Nu. Io, în loc să visez, aud o voce care-mi spune poveşti. Uneori îmi citeşte;  atunci reuşesc să văd rândurile (deci v-am minţit, de fapt văd şi imagini); vocea îmi citeşte dintr-o carte pe care-o văd în două dimensiuni, dintr-un unghi de 45 de grade; văd doar o parte din pagină; hârtia e destul de ieftină, gen ediţie populară (btw, asta e o folosire firească şi acceptată a lui gen), literele patrund adânc în pulpa aia plină de fibre, iar fontul pare a fi Clarendon (auzi vorbă, să visez în Clarendon, nu m-aş fi aşteptat).

Aspectul cel mai util al acestei apucături e că vocea îmi spune numai lucruri utile. O surprind uneori recitându-mi ce-am citit peste zi. Alteori mă învaţă lucruri care-mi par noi. Mi-a recitat chiar şi coduri php. Şi, deseori, îmi oferă soluţii pentru diferite probleme (o întorsătură neaşteptată a unei fraze,  un cod mai elegant etc). Când sunt foarte obosit, îmi povesteşte filme care nu există.

Spre deosebire de mine, vocea asta e foarte raţională. Are o propensiune deosebită pentru sistematizarea datelor şi pentru logica poveştilor; e mai ceva ca Boileau. În ciuda gustului său pentru clasicim, nu e deloc plicticoasă. Informaţiile pe care mi le oferă se aşează frumos pe rafturile cămării, cu etichete scrise de mâna unei gospodine din anii 50, iar poveştile care ţin seama de cele trei unităţi sunt un antipod binevenit al mocirlei deşănţării stilistice în care mă complac ca un porc auctorial în stare de trezie.

Sub aspect fenomenal, vocea este aproape neutră. Nu e a cuiva anume. Nici măcar a mea. Nici a lui Sam (vocea din Windows). E o voce aproape neutră, spuneam, aproape aseptică, dar care poate să accentueze lucruri importante, care ştie să intoneze elegant. Lucru dubios, vocea nu are gen. Mi-ar fi plăcut să fie o voce feminină frumoasă, dar creierul meu, în înţelepciunea lui, s-a gândit că un atare glas probabil m-ar distrage.

Sunt foarte sincer atunci când spun că n-aş da vocea asta nici pe cele mai fanteziste producţii onirice cu putinţă (e drept că de astea pot să mă ocup şi singur, atunci când sunt treaz).

În concluzie, dacă v-aţi întrebat vreodată cum se face că sunt aşa cum sunt, iată-vă-ţi o parte din răspuns.

PS offtopic: Legendarul Negru Vodă şi cu Dante au fost contemporani.

Texte asemanatoare:

1. Zgomotul din creier
2. Poveste despre criminalul din vis
3. Live blogging din noaptea ca-n povesti
4. Dilema Facebook
5. Poveste despre mine (+ un vis)

În cadrul următor, decorul s-a animat. Decorul era o casă care nu-i a mea. Probabil era a lui. O încăpere plină de lumină galbenă şi de cunoscuţi.  Hannibal era plictisit. Se afundase posac într-un fotoliu, iar privirea lui exprima milă şi plictiseală. Ca să-l scot din starea aia, am propus să jucăm un joc de societate. Ochii i-au sclipit. A sărit din fotoliu şi s-a aruncat în mijlocul cunoscuţilor. Unul dintr ei, nu spun cine, a fost legat. Eu am plecat să caut un satâr.

Texte asemanatoare:

1. Dupa-masa unui Saint-Bernard
2. Live blogging din noaptea ca-n povesti
3. Viaţa adolescenţilor de ieri şi de azi
4. De partea ceastalalta a descrierii
5. Ce faci dacă cineva scoate limba la tine şi-ţi oferă o lalea?

Am închis ochii şi-am văzut nişte domni bărboşi din secolul 19. Stăteau înşiraţi pe două coloane, ca la nuntă – atunci când ies mirii din primărie – şi salutau ceremonios nişte domni din secolul 21. Oamenii din secolul 21 le strângeau mâinile cu teamă, ca nu cumva să-i vadă dezintegrându-se ca nişte manuscrise foarte vechi.

Textul de mai sus a fost scris seara trecută, pe o bucăţică de hârtie (a5).După aia am adormit de tot. Şi am uitat de domnii fragili. Mi-am adus aminte abia când a dat Pisica peste bucăţica de hârtie.
Aşa ne-or uita şi pre noi. Şi ne-or găsi, poate, din pură întâmplare.

Texte asemanatoare:

1. De ce arata rinichii ca niste boabe de fasole
2. Hibrizi
3. Hartia de calc
4. Iau acum niste pastile care ma fac sa levitez
5. Unghiile ei ca niste foarfece

Texte asemanatoare:

1. Legea revolutiei intr-un ibric cu cafea
2. Cum se ghiceste in cafea
3. Ghiceste in cafea (introducere)
4. Manele psihologice si somn isteric
5. Cand vor disparea oamenii

Se facea ca eram la mine-n casa si-aveam toata mobila-n mijlocul camerelor (asta trebuie sa fie starea de confuzie care s-a instalat in centrul de comanda). Prin casa umblau niste oameni, cand apropiati, cand straini. imi lasau impresia ca vor sa zugraveasca (sa risipeasca starea de confuzie, cum ar veni). Mie nu prea-mi venea sa particip la intentia lor si ma urcasem pe o tablie veche de pat (actualmente scoasa din uz, ceea ce inseamna ca ma incapatanez sa persist in obiceiurile mele nesanatoase, in ciuda bunavointei celor din jur, care, ca buni samariteni, si-au propus sa ma schimbe in bine). Cum stateam io asa chipurile meditand, iata ca vad o bila roz care sarea printre bricabracurile ambiente.
- Hm, zic, nu-mi amintesc sa le fi facut cadou mingiuta asta lu Pisicu sau lu Pisica.
- Nu-i mingiuta, zice un zugrav, e un animal.
M-am apropiat de animal (cu teama fireasca) si l-am prins. Avea invelisul din cauciuc roz (un soi de sfera chitinoidala) si-o fata de porcusor, cu un rat obraznic. N-as fi in stare sa spun in ce gen putea fi inclus.
- Foarte interesant, am spus tinandu-l cu doua degete sa nu ma muste. E un soi de exterioritate taxologica, un animaloid, un mechanoporcus.
L-am asezat cu grija pe tablia patului, ca sa vad ce face. A plecat. A sarit putin (impulsul initial), apoi din ce in ce mai mult, mai sus, mai piezis, in zig-zag, pana l-a prins Pisicu si l-a omorat.

Al doilea vis nu mai stiu cum a fost. Eram undeva, cu mai multi cineva, si-am spus o gluma. Era o gluma incantatoare si toata lumea parea amuzata, inclusiv io insumi. Dar iata ca Pisica m-ampins mai tare, si-am avut o secunda de luciditate confuza*; si mi-am dat seama ca ceea ce spusesem nu era nici pe departe amuzant; nici macar absurd nu era, ci de-a dreptu banal. M-am ingrozit un pic si m-am intors la auditoriu, sa-l amuz in continuare.

*numesc luciditate confuza starea aia in care esti cand te trezesti brusc din somn si ai impresia ca esti foarte lucid si care, cand te trezesti de tot, iti apare ca o ceata deasa plutind pe deasupra unei mlastini (recte visul).

Texte asemanatoare:

1. Live blogging din noaptea ca-n povesti
2. Sterilizarea cainilor. Si a pisicilor
3. Oaia cu doi miei
4. L-am visat pe Hannibal Lecter
5. Hartia de calc

Cu toate acestea, criminalul era cea mai redutabila faptura din orasul in care se petrece povestea noastra. Ba chiar si din tara, ca uneori se uita la televizor. (O sa va dati seama imediat de ce-am pomenit amanuntul asta; s-au v-ati dat seama deja, inca din titlu.)

Modul de operare al omului nostru era pe cat de obisnuit, pe atat de subtil si involuntar. Pentru a ucide pe cineva, tot ce-avea de facut era sa-l / -o viseze pe cineva. (Din punct de vedere gramatical, genul lui “cineva” este bisexual.) Din acest motiv, multa vreme nici nu si-a dat seama ca e criminal.

Anii treceau, iar cimitirul orasului se umplea. Tirajele ziarelor care publicau detaliile oribileleor crime (ca-ntotdeauna erau oribile) se-naltau pana la cerul distributiei interne. Treptat, omul si-a dat seama ca el era de vina. Ingrozit, s-a dus sa se denunte.

- Buna ziua, zise criminalul tinand ochii-nchisi ca sa nu-l vada pe politist.
- Buna ziua, dragutule. Ia spune, ce-ai facut. Hai, marturiseste tot.
- Io sunt criminalul in serie. I-am visat pe toti cei care-au murit.

De mult n-a mai fost atata haz in circa de politie pe care-o alesese omu ca sa se denunte. Parca nici atunci cand o baba nebuna a venit sa-si reclame pestisorul de rele tratamente nu s-a ras in halul ala.

- Auzi la asta, radeau politistii batandu-se cu palmele pe burta… Ai grija, Nelule, ca poate te viseaza.
- Ba, asta are vise mai mortale ca nevasta-mea.
- Da ce vise are nevasta-ta?
- Ca cica sa ne implantam cristale swarowski pe usa.
- Ha ha ha.
- Ho ho ho.
- Hi hi hi.
- Ba, jigaritule, pleaca ba de-aicea pana nu-ti dau vreo doo perechi de palme, se rasti un politist burtos care-ncepuse sa aiba crampe; si-n timp ce se rasti, isi si indeplini jumatate de amenintare.

Obidit, omul pleca. Isi tinea mana peste ochi, isi bagase chica-ntre guler si gat si parea un caine alungat in ploaie. N-a rezistat tentatiei si-a aruncat o privire spre burtosu care-l lovise. “Acum chiar o sa devin crimunal”, gandi el. “Ce ma fac? Unde sa ma duc? La cine sa apelez?”.

Tot gandind, s-a lovit de un chiosc de ziare. Ca sa se-adune de pe jos a fost nevoit sa deschida ochii. Acestia i-au cazut pe un titlu de ziar. Ca mai mereu, solutia a fost deci oferita de intamplare.

Gata, hai ca scurtez povestea, ca am treaba. Ziarul a crezut toata povestea, l-a demonizat pe criminal si s-a ajuns la proces. Diferite instante au cercetau cauza si n-au ajus la nici un verdict. Si, pentru ca povestea se petrece in Nepal, s-a cerut ajutorul lui gavagai.

Ce-ar trebui sa zic in situatia data?

PS Mentionez ca politistul burtos e bine sanatos si-n ziua de azi.

Texte asemanatoare:

1. Poveste despre mine (+ un vis)
2. Vocea din vis
3. Poveste despre un taximetrist din Kathmandu
4. Poveste despre padurea din zahar candel
5. Poveste despre o fata din doua silabe

LATER EDIT:

DRAGELE SI DRAGII MEI,

gavagai.ro nu are nici o legatura cu campania initiata de Antena 1. Textul de mai sus reprezinta doar un comentariu la adresa initiativei trustului Intact. De fapt e mailul pe care l-as trimite realizatorilor emisiunii.

Va rog sa NU va expuneti visele aici. Pentru a va trimite dorintele realizatorilor emisiunii de la Antena 1 trebuie sa faceti urmatoarele:

1. va logati in adresa dumneavoastra de mail.

2. scrieti mailul.

3. il trimiteti la adresa indicata in promo-ul tv.

Repet, gavagai.to nu are nici o legatura cu antena1.ro.

imi cer scuze ca nu am fost mai clar.

PS Voi avea grija ca mesajele transmise pana acum sa ajunga acolo unde trebuie.

Texte asemanatoare:

1. Patimile dupa Pisicu
2. Despre cine a fost Pierre de Coubertin
3. Draga Livia
4. Ce credea motanul negru al lui Sinclair Lewis
5. Shakira dansand din buric