Text omagial. Adică omagiază împlinirea a mai bine de trei ani de când intenţionam să-l scriu. Dragelor şi dragilor, am să fac o mărturisire cutremurătoare: anume că nu visez. Nu e un eufemism, e trista realiate a unei condiţii medicale (sper să nu se găsească cineva care să demareze o campanie umanitară de strângere de … Citeşte mai departe »
Arhiva secţiunii "Vise"
L-am visat pe Hannibal Lecter
La început era o femeie cu tulburări psihice grave. Era palidă, brunetă şi cu cearcăne adânci. Purta mască. După ce şi-a dat masca jos, s-a transformat în Hannibal Lecter. Un doctor cu mustaţă l-a declarat perfect sănătos. L-am luat acasă. Lăsam impresia c-am fi prieteni vechi.
Niste domni fragili
Am închis ochii şi-am văzut nişte domni bărboşi din secolul 19. Stăteau înşiraţi pe două coloane, ca la nuntă – atunci când ies mirii din primărie – şi salutau ceremonios nişte domni din secolul 21. Oamenii din secolul 21 le strângeau mâinile cu teamă, ca nu cumva să-i vadă dezintegrându-se ca nişte manuscrise foarte vechi.
De ce dormim (discutie la cafea)
- Auzi si la gavagai, cica de ce dormim. Pai daca n-am mai dormi am obosi si-am muri. Sau, mai grav, n-am mai visa. – Sigur iti vei pastra mirarea ironica pana la sfarsitul textului. – Ba bine ca nu. – Ia sa vedem…
Visele de noaptea trecuta
Cica eram io noaptea trecuta si dormeam cu lumina aprinsa. Pisicu motaia pe pervaz, iar Pisica-si propusese sa ma dea jos din pat si proceda in consecinta, impingandu-ma cu mainile si vrand sa-mi lase impresia ca somnoleaza, ca sa nu-i tai elanul teritorial. Sur ces entrefaits a aparut primul vis.