Jurnalul Dumnezeului ales al Nepalului » Tutorial

Lectia de retorica

gavagai — Tue, 19 Jan 2010 08:22:26 +0000

Retorica, zis foarte pe scurt, e arta care ne-nvaţă să vorbim (şi uneori să scriem). Marele său interes e acela că se oferă să ne prezinte sistematic şi raţional mijloacele de expresie pe care le-aveau oamenii la-ndemână înainte de apariţia lui gavagai pe pământ.

De fapt retorica face mult mai mult decât doar atât, şi e mare păcat c-a fost scoasă din programa educaţiei secundare (şi înlocuită cu religia). Retorica te poate învăţa să fii un blogger nesuferit de bun. Un copywriter eficient. Un scriitor decent. Retorica e ca o nestemată aruncată în colbul uitării. Ne poate îmbogăţi, dar preferăm să-i dăm cu piciorul. Ne poate lumina, dar preferăm să uităm că există pe lume şi ne complacem în a bâjbâi prin tenebrele învăţării după ureche.

Retorica, dragele şi dragii lu gavagai, ne-nvaţă cum să mânuim cuvintele în vederea obţinerii unor scopuri precise. Rezultatele pe care ne-ajută să le obţinem sunt mai spectaculoase decât cele promise de un aparat miraculos, prezentat într-un program de teleshopping. Metodele sale, atunci când sunt bine asimilate şi bine încorporate în plămada noastră de locutori, ne-ajută să creştem ca aluatul de cozonac, ne-ajută dsă devenim altcineva. Retorica este drojdia care produce bule de suflu în discursuri. La început a fost cuvântul, dar cuvântul a avut nevoie de suflu pentru a se desprinde de buzele Creatorului. Retorica subîntinde lumea, este pânza de sub tablou.

Luând notă de toate acestea, şi considerând că este nimerit, m-am gândit să compilez un mic tratat, pe care, iată, îl lansez astăzi la apa virtuală. Demersul se înscrie în proiectul mai vast şi mai vechi pe care l-am numit Să scriem frumos. Când o să fie gata, am să adun materialul într-un eBook.

Nu am pretenţia că voi spune lucruri originale (de altfel nici nu voi spune). Îmi propun doar să şterg de praf nişte discursuri învechite, să le fac legibile pentru oamenii din secolul nostru fluşturatic. Hai vă pup.

Texte asemanatoare:

Arta literara

gavagai — Sun, 13 Sep 2009 16:03:56 +0000

In acest text si aiurea, folosesc sintagma arta literara intr-o maniera lipsita de pretentii si cam pedestra. Adjectivul “literara” este doar o eticheta ce nu are pe spate lipiciul conotatiilor care incleiaza de obicei textele critice, iar substantivul “arta” este folosit intocmai ca-n expresia “scoala de arte si meserii”. Dupa cum puteti observa, parerile mele – in speta despre literatura si arta – sunt dezamagitoare, dar nu am altele mai inaltatoare si-s gata sa trag toate ponoasele pentru astea.

Primul lucru asupra caruia trebuie sa cadem de acord este acela ca literatura este produsul unei operatii umane oarecare, intocmai ca gradinile. Dupa cm am sugerat in textele trecue, nu exista o mistica a scriiturii. Daca n-am crede asta, n-am avea nici un motiv sa incercam a scrie.

Literatura, o zic cu o oarecare umbra de regret, este o arta in sensul traditional al termenului. Adica rezultatul aplicarii unei tehnici. Intre literatura si strunjit nu exista nici o deosebire esentiala.

Asemeni strungarului, “omul de litere” are la dispozitie o materie prima (cuvintele), cateva reguli privitoare la manipularea materiei prime si o suma de tehnici si instrumente, care fac ca materia prima prelucrata sa se transforme in produs finit. In textele urmatoare ne vom ocupa de toate aceste lucruri.

PS Mi s-a atras atentia ca felul in care vad lucrurile nu lasa loc pentru talent. Cred ca mi s-a facut o nedreptate. Io n-am spus niciodata ca nu exista talent. Nu stiu ce-i ala, dar nu-i neg existenta. Cand spun ca scriitura nu e altceva decat un proces de selectie, nu fac decat s-o compar cu sahul. Un tip de sah foarte complicat, cu multe figuri si multe reguli,insa nimic mai mult. Dar situatia asta nu l-a impiedicat niciodata pe Bobby Fischer sa ne ofere momente de uluire si extaz. Si n-ar trebui sa-i impiedice nici pe oamenii care scriu.

Texte asemanatoare:

Scris, scriitura si limbaj

gavagai — Mon, 07 Sep 2009 15:14:47 +0000

In acest prim text al seriei literare vom incerca sa definim scriitura si scrisul. Incercarea este necesara pentru ca altfel nu ne-am mai inteege si ati avea impresia ca vorbesc in dodii. E destul de impropriu sa spun ca vom defini. Definitia, dac-o fi posibila, impune cateva exigente imposibil de satisfacut atunci cand avem in vedere obiectele care ne preocupa astazi. Ar fi poate mai adecvat sa spunem ca vom formula niste criterii care fac ca un lucru sa fie scriitura si nu baiguiala lingvistica. Sau, si mai adecvat, vom observa cateva lucruri si vom stabili niste conventii.

Prin scriitura intelegem proeictarea unui text. Un text este o suita de semne grafice ori acustice conventionale care fac un sens. Realizarea textului se face prin scris/vorbit. Sau prin alte procedee. Scrisul esteo peratie manuala si n-ar trebui confundat cu scriitura. Scriitura formuleaza sensul, iar scrisul il face accesibil.

Multa vreme s-a crezut ca textele sunt conserve. Scripta manent, cum ne spunea profesoara de latina, amintindu-ne poate de secretarul roscovn al lui Caesar, care umbla cu pupitrul agatat de gat si nota constiincios tot ce rostea generalul. Dar textele nu sunt conserve. Eroarea provine din aceea ca scriitura, la fel ca si vorbirea, este folosita de limbaj pentru a se manifesta. Dar si visele sunt manifestari ale limbajului. Si desenele. Si matematicile. Si sahul. Si-o sumedenie de alte lucruri pe care le facem. Iarna nu-i ca vara, iar scrisul este altceva decat vorbitul, dupa cum intuia Platon in Cratylos.

Cand spun ca scrisul face accesibil sensul textului, nu vreau sa sugerez ca scopul scriiturii este comunicarea. Scopul scriiturii este formularea sensului. Ce se intampla cu sensul astfel formulat e alta plachie de peste, care difera de la caz la caz.

Lucru curios, scriitura nu este legata indisolubil si exclusiv de scris, dupa cum am invatat la ora de literatura, cand ni se preda lectia despre doina. Scrisul este doar fixarea unei forme a sensului. Un instantaneu. Amintiti-va-ti de variantele poeziilor. Scriitura este deci un proces. Iar acest proces se desfasoara in interiorul campului posibil al limbajului. O arta combinatorie.

Lucru paradoxal, sensul preexista scriiturii. Spunand asta, nu ma refer la ideea unui text. Formularea ideii unui text este deja scriitura. Sensul preexista scriiturii in sensul ca este deja prezent in limbaj.

Limbajul este tot ceea ce suntem. Si tot ceea ce putem fi. Limbajul este mai mult decat totalitatea cuvintelor si a regulilor in conformitate cu care se folosesc acestea. Limbajul este tot ceea ce poate fi spus cu sens. Scriitura este deci un proces de selectie.

Ceci n'est pas un texte

Scriitura nu exprim, ci manifesta un sens din limbaj, la fel cum scrisul nu exprima, ci manifesta o configuratie particulara a posibilitatilor combinatorii. Scriitorii si poetii ar fi foarte tristi daca ar sti lucrul asta si, daca l-ar intui, m-ar uri pentru ca l-am dezvaluit. Pentru ca ei cred in creatie si nu vor sa admita ce tot ce scriu era deja in limbaj. Oricat s-ar da ei de rotunzi, scriitorii nu sunt mai breji decat fizicienii. Shakespeare nu a crzat sonetul XIV, dupa cum Newton nu a creat atractia universala. Limbajul este pentru scriitori ceea ce este natura pentru fizicieni. (Analogia nu este foarte fericita, pentru ca si fizicienii descopera natura in limbaj, insa voi veti binevoi a nu lua seama la atari detalii ametitoare.)

Scrisa cu litere ingrosate, concluzia acestor paragrafe prolixe este ca nu exista creatie.

Persoana care-si doreste sa scrie frumos va trbui asadar sa dezvolte relatie aparte cu limbajul si sensurile acestuia. Trebuie sa fie capabila sa discearna intre ceea ce poate fi spus si ceea ce nu poate fi spus. Trebuie sa fie ca un jucator de sah. De fapt asa ar fi trebuit sa explic. Limbajul este ca un joc de sah, care cuprinde piesele, tabla, regulile si toate mutarile posibile.

PS Din ciclul gavagai vs machine, transcriu doua partide. Prima dintre ele este urata si agresiva, cu hartuirea damei si atac brutal la rege; a doua pleaca tot de la apararea celor doi cai, e la fel de agresiva si contine si cateva erori:

A 1. e4 e6; 2. d4 Nb4+;3. c3 Nd6; 4. Cf3 Cf6; 5. e5 o-o; 6. e:f6 D:f6; 7. Ng5 Dg6; 8. Nd3 Dh5; 9. b4 e5;10. d:e5 N:e5; 11. h3 Cc6; 12. g4 N:c3+; 13. Re2 Te8+; 14. Rf1 D:g5; 15. C:g5 N:a1; 16. N:h7+ Rh8; 17. D:f7 Te5; 18. Df8#

B 1. e4 d6; 2. d4 g6; 3. Cc3 c6; 4. Cf3 Cd7; 5. d5 c:d5; 6. e:d5 e5; 7. Nb5 Cf6; 8. Dd3 C:d5; 9. C:d5 N:g5; 10. C:g5 o-o; 11. Dg3 Da5+; 12. c3 D:b5; 13. Dh3 h6; 14. D:h6 Te8; 15. D:h7+ Rf8; 16. Dh8#

Texte asemanatoare:

Sa scriem frumos

gavagai — Fri, 04 Sep 2009 10:23:30 +0000

Sa scriem frumos este un proiect de anvergura constand intr-o suma de reflectii despre scriitura si intr-o alta suma de tutoriale care-i vor invata pe doritori cum sa dobandeasca un stil numai al lor – in fond, cum sa devina scriitori. N-as vrea sa se inteleaga ca, dand lectii, ma cred mare scriitor in viata (de altfel cu greu as putea numi “viata” suma zilelor pe care le mai parcurg doar dintr-o pura si morbida curiozitate). Nici pe departe. Prin scrierea acestor tutoriale urmaresc in primul rand sa-i fiu de folos Liviei. In al doilea rand, urmaresc sa fiu de folos si altor persoane. Si mai urmaresc si alte lucruri, dar acestea nu pot fi marturisite.

La inceput m-am gandit sa scriu o simpla lista de sfaturi, eventual servita pe platoul unui stil epistolar (marca genului, in alte epoci literare), dar tema nu merita sa fie astfel masacrata. Trebuia deci sa ma pun pe reflectat. Si sa fac un plan.

In prima instanta voi defini termenii pe care-ivom folosi de-a lungul acestei serii de texte. Apoi o sa fac pomelnicul componentelor artei literare (descrierea instrumentelor de care dispun scriitorii, cum ar veni). Dupa aceea voi sparge cutia de lemn in care este ambalas stilul si-l voi dezvalui privirilor voastre oripilate in toata descompunerea sa. Va voi arata cateva tertipuri auctoriale. In fine, voi face cateva exercitii si improvizatii, ca un profesor de pian anost si batran care-si lucreaza digitatia. In mare, cam asta va fi meniul pentru textele viitoare.

Asa cum va puteti astepta, ceea ce voi scrie va fi doar modul in care vad eu lucrurile. Asta-nseamna ca nu va voi prezenta retete si nici nu voi incerca sa construiesc modele de urmat. Motivele vor i evidente.

In fine, un ultim cuvant despre imaginea de mai jos. In principiu, ea reprezinta un afis. Un afis aripic, care nu anunta distributia, ci denunta o stare a lucrurilor si tradeaza tonul viitoarei serii. Am exagerat un pic folosind felurite efecte si arncand un bloc compact de text in mijloc, insa n-am urmarit sa realizez o compozitie imagistica, ci sa prind intr-un lat vizual o constelatie de simboluri.

Afisul proiectului Sa scriem frumos

Lumina care cade din stanga-sus reprezinta scriitura mistica si de neatins, extazul in care pretind ca se-afunda scriitorii care nu stiu sa spuna ce fac atunci cand scriu. Sursa luminii este ascunsa. As putea fi tentat sa cred ca avem de-a face cu o raza de lumina care iese din atelierul divin dupa ce Dumnezeu a trantit usa Creatiei, sursa primara a scriiturii lumii. Dar n-o sa cred asta, si nu va sfatuiesc nici pe voi s-o faceti, ca sa nu fiti dezamagiti la finalul textului urmator.

Haloul din jurul titlului reprezinta galaxia de discursuri confuze despre ce fac scriitorii atunci cand scriu. Scrisul, ca orice activitate umana, este parazitat de metadiscursuri care-i bruiaza limpezimea proprie oricarei practici. Titlul afisului se ditinge clar de acest nor care produce confuzie. Rostul lui este de a enunta cat se poate de raspicat intentia demersului. Fontul, Smoke, a fost ales dintr-un pur capriciu (nu vreau sa ma ascund in spatele unei perdele de fum, a fost doa o intamplare, mai intai m-am gandit la Rabbit ears) si simbolizezaza acel mod personal de a vdea lucrurile pe care l-am amintit mai devreme.

Blocul de text reprezinta mistificarile cu voie sau fara de voie savarsite de robii lui Dumnezeu scriitorii. Toate citatele celebre despre scris fac ca aceasta activitate simpla si fireasca sa fie inconjurata de o pacla deasa si fara noima. Ar fi fost poate mai bine sa fac un wordcloud, insa n-am avut rabdare. Si asta ar fi-nsemnat sa nu mai puteti citi preafrumoasele fraze. Fontul textului este Liberation Serif, pentru ca-mi place foarte tare si pentru ca trebuie sa sugereze intentia de a elibera scriitura de acest verbiaj.

Fondul imaginii reprezinta scriitura asa cum este ea de fapt, cu lumini si umbre, cu pete si crapaturi, cu puncte de claritate si de obscuritate.

Despre restul elementelor nu va mai zic nimic, ca sa nu va rapesc din deliciile exegetice. Hai va iubesc.

Texte asemanatoare:

Operatie de schimbare de rasa

gavagai — Tue, 30 Sep 2008 09:11:34 +0000

In esenta ei, dar nu si in proceduri, operatia de schimbare de rasa se aseamana intru totul cu operatia de schimbare de sex. In textul acesta am sa enumar procedurile chirurgicale si estetice antrenate de decizia de a te schimba, voi face lista implicatiilor pe termen mediu si lung ale acestei decizii si voi dezvalui locul in care se poate efectua operatia.

Motivatiile schimbarii rasei

Motivatiile oamenilor, cel putin in general, sunt diverse. Dar atunci cand sunt intrebati de ce vor sa se schimbe, cei mai multi dintre oameni raspund ca simt ca s-au nascut intr-un corp gresit. Ca Michael Jackson. Sau ca Sorina si Cici. Spun ca se uita in oglinda si nu se recunosc in reflexie. Ca-si dispretuiesc trupul – ceea ce, cred unii psihologi, este insusi raul pe pamant. Ca trebuie sa faca ceva pentru a putea supravietui in aceeasi piele cu ei insisi.

Etapele

Procesul schimbarii rasei se desfasoara in urmatoarele etape: pregatirea sufleteasca si pregatirea trupeasca.

Pregatirea sufleteasca dureaza de la caz la caz, insa este favorizata de faptul ca, doritori fiind, oamenii sunt deja pregatiti. Ea consta in modificari comportamentale treptate, ceea ce poate avea urmari nefaste asupra pozitiei ocupate de individul schimbator in reteaua sa sociala. In aceste cazuri, psihologii recomanda asumarea unei identitati virtuale.

Pregatirea trupeasca se rezuma la o serie de proceduri chirurgicale si estetice.

Operatia

Operatia de schimbare de rasa vizeaza: forma, textura si culoarea firelor de par, proeminenta sau atrofierea arcadelor, pometilor si nasului, culoarea ochilor, diametrul oaselor (e.g. falangele), latimea labei piciorului si lungimea peniana.

Avem de-a face cu o suita de operatii, dispuse intr-un segmet temporar de pana la 3 ani si care genereaza un timp de recuperare de minim 5 ani. De notat ca procedurile nu presupun nici un tratament hormonal.

Rezultatele

Dupa 10 ani de asteptare, incercari si suferinte, poti intampina cu bucurie noul recensamant sau orice alt prilej de a declara ca ai alta rasa.

Clinica

In prezent, operatiile de schimbare de rasa sunt autorizate intr-un singur loc din lumea cunoscuta, anume la clinica Kathmandu Healthcare and Welfare. Clinica este patronata de Pisicu, a carui sensibilitate in materie de rase este recunoscuta de o lume intreaga.

Texte asemanatoare:

Cum recunoastem un strain

gavagai — Sun, 13 Apr 2008 09:10:44 +0000

Strainul e o faptura zambitoare si credula, care face sa creasca economia nationala. El se recunoaste dupa vorba, dupa port si dupa faptul ca-si tine portofelul la vedere. N-are o ora preferata de plimbare: il intalnesti in amiaza torida, cu talpa sandalei incleiata-n asfalt ori in zori, in momentul in care cei 17 muncitori ies din fabrica, injurand acelasi arbitru.

Strainul s-a nascut intr-o zodie nenorocoasa, ursitoarele rezervandu-i o soarta de fraier. Oamenii ce nu-s ca el il conving cu usurinta sa le cedeze banii lui albi si adunati din greu vreme de 11 luni; strainul zambeste, banii se murdaresc, iar oamenii care nu sunt straini fac nunta cu lautari.

Strainul se mai distinge si prin faptul ca e degajat. Parc-ar inota in atmosfera prafoasa care e a noastra, sub cerul nostru spalacit. Nu are nici o jena in a arata ce simte. Chiar daca nu e singur. El este straniu. Apucaturile lui nu sunt si apucaturile noastre. Strainul se bucura. Se uita la fete si-i curg balele. Se uita la caini si le face poze. Infuleca senzatii si le duce la el acasa, unde le regurgiteaza prietenilor in chip de amintiri. e o hiena turistica.

Strainul e deschis si vorbeste cu necunoscuti, brambura, fara nici un criteriu. E privilegiul lui, si oamenii care sunt ca noi i-l respecta cu o pietate aproape obsena. Caci ei cunosc criteriile atat de bine, incat n-ai sa-i vezi niciodata vorbind in tren.

Acestea fiind zise, oare cum recunoastem un om care nu-i strain?

PS Draga Medeea, n-am uitat de leapsa. Sper s-o dovedesc in seara asta.

Texte asemanatoare:

Ghidul strazilor din Bucuresti

gavagai — Thu, 10 Apr 2008 06:53:27 +0000

Unul dintre factorii trecuti adesea cu vederea de catre actorii si analistii pietii imobiliare din Bucuresti este numele strazii pe care este situat obiectul tranzactiei.

Desi pare un detaliu mai putin important decat rosturile placilor de gresie din bucatarie, consecintele pe termen lung si la nivel mental ale acestor nume pot fi dezastruoase ori salutare. Pentru a va ajuta sa le prevedeti, am solicitat ajutorul Deliciei si am intocmit acest ghid.

Necesitatea unui ghid al strazilor

Cand eram mic, am vazut o emisiune a defunctului George Pruteanu despre fosta strada Epicrat. Povestea raposatul, Dumnezeu sa-l ierte, ca numele initial al strazii fusese Epicur. Dar copiii comunisti si inculti din anii 50 sau 60 radeau de colegii lor domiciliati pe respectiva strada. Parintii copiilor au facut un memoriu, iar autoritatile populare au schimbat numele strazii. Q.e.d.

Nume de strazi care-ti complexeaza copiii

Daca aveti intentia sa faceti copii, si daca vreti sa fie sanatosi la trup si minte, ati face mai bine sa evitati urmatoarele strazi:
Strada Cintezoiului, Balaria, Dihorului, Ciurului, Frunte Lata, Baicoi, Melcului, Venerei, Bunicutei, Caru Mare, Fecioarei, Gandacului, Soldat Tudor Minciuna, Rozetului, Girafei, Ion Invalidu, Creata, Silfidelor, Brancutei, Tamponului, Fetitelor, Stefan Furtuna, abagiilor, Curiati, Elefantului, Rinocerului, Reinvierii, Ciucuras, Zebrei, Ariciului, Castranova.
Sunt de evitat si urmatoarele intrari: Intrarea Pitulicii, Broastelor, Borastei, Cornitelor, Bondarilor, Intrarea Cimitirului, Intrarea Sapei, Dusului, Caprarului si Intrarea Condeiului.

Strazi pentru corporatisti

Drumul Carieirei, Intrarea Prilejului, Strada Harnicului, a Modestiei, Intrarea Depasirii, Strategiei, Str Evidentiatilor, Preocuparii, Odihnei, Intr Colaborarii, Str Competitiei, Drumul Belsugului, Intr Somnului, Campionilor, Strada Verzisori, Consumului, Paralutelor, Inspiratiei, Emigrantului, Romania Muncitoare, Strada Proiectata.

Strazi pentru domnisoare

Intr visului, Str Cupidon, Acetonei, Zambetului, Farmecului, Tacerii, Evocarii, Broderiei, Ileana Cosanzeana, Apropierii, Balsamului, Elegiei, Suvenir, Vesniciei, Surasului, Idilei, Intrarea Carmen, Zanelor, Strada Irinei, Intr Amazoanei, Inocentei, Adolescentei, Prieteniei, Duiosiei, Esarfei, Chemarii, Fosnetului.

Strazi pentru adolescenti

Strada Atmosferei, Renegarii, Bachus, Ramasagului, Popicelor, Tabacului, Hameiului, Saniutei, Eliberarii, Bagdad, Strada Berea, Mustului, Semintelor, Tutunului, Baru Mare, Nicotinei, Terasei, Vacantei, Ierbii, Brichetei, Chimie, Intrarea Dragonuluii.

Strazi pentru intelectuali

Virtutii, Chezasiei, Intrarea Iarba Campului, Invoirii, Aromei, Credintei, Sintezei, Timpului, Frigului, Canalului, Nuvelei, Geniului, Metafoeri, Racordarii, Creatiei, Brutus, Reforma Agrara, Romania, Lecturii, Inventiei, Colectorului, Memoriei, Existentei, Profetului, Iliada, Labirint, Platon, Epigramei, Limitei, Sergent Ion Barbu, Alegoriei, Amidonului, Docentilor, Drumul Binelui, Entuziasmului, Fragmentului, Capitan Mircea Vasilescu, Vidului, Agrafei, Constantin Exarhul, Cultul Patriei, Meditatiei, Eternitatii, Barbu Lautaru, Omului, Gandului. Hartopului, Epocii, Intuitiei, Intrarea Revistei, Pasajul Comediei, Anecdotelor, Carnavalului, Voiosiei.

Acest ghid al strazilor va este oferit cu titlu gratuit si fara nici o obligatie de gavagaiMedia, divizia servicii. Pentru servicii complete de consiliere imobiliara, nu ezitati sa o contactati pe Delicia.

Texte asemanatoare:

Simptomele fericirii

gavagai — Sun, 09 Mar 2008 20:09:03 +0000

Simptomele

Simptomele, vorba lu Noica, sunt niste semne care inseamna ceva intru ceva. Asta inseamna ca ele, spre deosebire de multe alte lucruri, nici macar nu pot ridica pretentia de a fi luate in ele insele. Simptomele trebuie sa existe in virtutea a alceva. Functia lor este sa indice acest alceva.

Tipizarea simptomelor

Avand o utilitate practica (precum tablitele indicatoare de pe marginea drumurilor publice), taxonomia simptomelor (precum si metodologia obtinerii / observarii lor) trebuie sa tinda indefinit catre precizia ideala. Oamenii, in mania lor clasificatorie, petrec mult timp intocmind liste ale simptomelor care indica o anumita chestie (si eventual care exclud prezenta altei chestii). Simptomele prezinta deci particularitatea de a se lasa manipulate taxonomic (reductionista tipizare). Daca lucrurile ar sta altfel, diagnosticul (diferential) de pilda ar fi imposibil, iar actul medical ar fi si mai la voia-ntamplarii.

Natura fericirii

Fericirea este acel ceva care ne face sa ne simtim fericiti. (NB observati ca nu zic “sa fim fericiti”.) Fericirea este o stare a organismului uman, un manunchi de senzatii, la fel ca si balonarea. Astfel fiind, e de presupus ca fericirea trebuie sa aiba niste simptome. Dar simptomele prezinta particularitatea de a se lasa tipizate. Putem prezuma deci ca astfel este cazul si pentru simptomele fericiri. Si, intr-adevar, astfel ar fi cazul daca n-am tine seama de natura fericirii.

Sa luam de exemplu o stare a organismului: de pilda nu meteorizarea, ci moartea. Nimic nu-i mai clar pe lume ca apa distilata si semnele care indica moartea cuiva: absenta pulsului si a respiratiei, raceala, intepenirea si ingreunarea corpului, ingalbenirea / invinetirea partilor vizibile (sa presupunem ca mortul e imbracat, ca n-am chef sa presupun morti goi). Moartea este deci o stare obiectiva, cus simptome specifice si rituri eferente. Fericirea, pe de alta parte, este opusul mortii, adica este o stare subiectiva. Or subiectivitatea si precizia tipizarii (v. fabrica lu Ford) sunt mai antagonice ca bazele si acizii ori clasele sociale la Marx. Simptomele fericirii nu se pot lasa deci manipulate taxonomic. Tot ce poti sa faci mai bun in sensul asta beatic e sa lasideoparte criteriile obiective si sa-ti intocmesti singur(a) propria lista de simptome ale fericirii.

Lista simptomelor

Acuma dece esti lenes(a) si vrei sa fac io treaba pe care-am zis ca trebuie s-o faci tu singur(a)?

PS Cunoasterea comuna si simptomele fericirii

Cunoasterea comuna, spre deosebire de gavagai, nu sta sa se-ntrebe care-i natura fericirii inainte de a vedea daca simptomele acesteia se lasa ori ba tipizate. Neintrebandu-se, cunoasterea de tipul asta e bucuroasa sa ne informeze ca o persoana fericita se recunoaste dupa zambetul natang intiparit intre urechi si privirea fara tinta pierduta undeva in spatele retinei.

Texte asemanatoare:

Cum sa iei toate examenele

gavagai — Thu, 06 Mar 2008 10:58:54 +0000

Examenele pot fi evenimente traumatice pentru persoana care le sustine. Creierul examinatului este bombardat cu miliarde de biti de informatie cu care nu prea are ce face in activitatile curente care urmaresc subzistenta si perpetuarea materialului genetic al purtatorului. In plus, creierul examinatului este supus presiunii generate de supraincarcarea semantica a examenelor: de acestea depinde viitorul sau de sofer, de functionar, de integralist; stresul creste, iar creierul isi pastreaza dimensiunile (din cauza carcasei craniene rigide), de unde presiunea care impiedica buna desfasurare a activitatilor curente in care este angrenat viitorul examinat. Un alt element care contribuie la socul mai sus pomenit este, dupa cum vor sa ne convinga psihologii, teama de esec: aceasta apare peste tot, chiar si la cele mai marunte examene, chiar si la cele pentru care examinatul s-a pregatit foarte bine.

Strategiile curente

Pentru a evita socul traumatic produs de examene, oamenii au dezvoltat o suma de strategii, mai mult sau mai putin eficace, mai mult sau mai putin traumatice:

Tocitul sau toceala

Viitorul examinat se forteaza sa memoreze absolut tot. Mecanismul tocelii este dupa cum urmeaza: se pleaca de la o presiune initiala foarte mare (viitorul examinat crede ca examenul este foarte important sau este ingrozit de frustrarea pe care o va resimti in cazul unui eventual esec) si se incearca obtinerea depresurizarii prin schimbarea naturii presiunii; cu alte cuvinte, se prefera presiunea data de miliardele de biti de informatie presiunii date de teama de umilinta esecului.

Realizarea acestei mutatii in nartura presiunii se realizeaza prin incantatii, bolboroseli, miscatul buzelor in timpul lecturii, inchisul cartii cu un gest sec si recitatul partii memorate cu ochii inchisi ori deschisi, dar cu privirea pierduta.

Mnemotehnicile

Mnemotehnicile urmaresc acelasi lucru ca si toceala. Diferenta majora consta in modus operandi. Viitorul examinat va face poezii din materia de studiat si le va memora (btw, ma gandeam sa pun Harrison si Gherasim pe versuri; ati fi interesati?). Mnemotehnicile profita de aspectele ludice ale plamadei umane si incearca sa scape de presiune printr-un joc util.

Copiatul

Din toate punctele de vedere, copiatul este opusul tocelii. Viitorul examinat refuza presiunea miliardelor de biti si incearca sa scape de socul traumatic al examenului in general. Prefera sa nu se gandeasca la insemnatatea acestuia, minimizeaza presiunea temerii de esec (“chiar aca pic, macar n-am invatat”) si incearca sa insele sistemul de examinare.

Spre deosebire de celelalte strategii, copiatul cunoaste numeroase forme, ceea ce sugereaza ca este metoda favorita a viitorilor examinati. Copiatul traditional, cu fituici, este solitar si poate avea parti bune, in sensul ca pregatirea fituicilor inseamna in ultima instanta parcurgerea materiei si pregatirea pentru examen. Copiatul modern (cu receptoare lipite de timpan) presupune colaborarea cu un prieten: viitorul examinat isi impartaseste deci temerile si cere ajutor, profitand de impulsul cooperarii din plamada umana.

Strategia revolutionara

Strategiarevolutionara de a lua toate examenele a fost dezvoltata de gavagai. Procentul de reusita al metodei este de 100%, presiunea resimtita de creier este 0, iar socul traumatic este similar celui produs de un tantar care te inteapa.

Perfectiunea metodei consta in accea ca gavagai a privit lucrurile in mod foarte diferit. Nu a stat sa se gandeasca la materia de examen, ci la natura acesteia (corolarul suplimentar fiind deci universalitatea aplicabilitatii metodei, validitatea ei pentru toate examenele din lume). O sa incerc sa-i expun principiile.

Examenele urmaresc sa verifice cantitatea sau calitatea de cunostinte teoretice ori practice intr-un domeniu oarecare alactivitatii umane.
Cunostintele din respectivul domeniu sunt adevarate (altfel persoanele angrenate in acel domeniu de activitate n-ar mai avea dreptul sa organizeze examene).
Persoana examinata trebuie decisa spuna adevarul atunci cand da raspunsuri la examen.

Solutia

Zis pe scurt, solutia esta ca persoana examinata sa-si faca o injectie cu pentotal de sodiu (serul adevarului) inainte de inceperea examenului. In felul acesta, va fi sigura ca raspunde corect. Si, tot in felul acesta va evita presiunea intracraniana produsa de miliardele de biti, de insemnatatea examenului sau de teama de esec.

PS Teoria aici prezentata este consistenta cu anamneza socratica din Menon.

PPS Disclaimer: Textul de mai sus intra in categoria “nu incerca asa ceva acasa”.

Texte asemanatoare:

Sarut

gavagai — Fri, 28 Dec 2007 15:35:46 +0000

Da, scriu din nou despre sarut. C-am vazut ca v-a placut (si prima, si a doua oara) si ca mi-a venit o idee noua.
Am sa intru ca-n branza si-am sa va zic ideea, ca sa nu fiti nevoiti sa cititi toate prostiile pe care le pregatesc.
Deci ideea e de replica pentru primul sarut, si anume:

“Vrei sa facem schimb de bacterii?”

Privit din aceasta perspectiva, ca schimb de bacterii, sarutul ne spune o gramada de lucruri despre oameni.

Oamenii, in pricipiu, tine la sanatatea si integritatea lor personale. Contactele cu alti indivizi, de cele mai multe ori, le lezeaza integritatea (fie prin vanatai, fie prin virusi si bacterii) si deci si sanatatea. Decizia de a te saruta cu cineva inseamna deci ca esti dispus sa iei virusi si bacterii de la persoana respectiva. Adica e un act de incredere. Sau cine stie… Ma gandesc ca increderea implica si un calcul. Am incredere in cineva pentru ca mi se pare inovensiv ori pentru ca sunt asigurat (printr-un contract, oficial sau familial), ori pentru ca am temeiurile mele (de pilda asa mi-a dovedit eperienta). Or, in cazul sarutului, se observa ca apare si cand nu ii preexista increderea. Uite, io ma sarut cu multe persoane in care n-am nici cea mai mica incredere. Cu toate astea, accept sa le primesc virusii si bacteriile.

Este poate mai cu sens sa zic ca ceea ce trebuie sa preexiste sarutului (ca schimb de microbi) este dorinta. (N-o sa iau in calcul situatiile cand saruti o persoana pe care n-o doresti, cum mi s-a-ntamplat mie atunci in lift.) Deci, ca sa rezum, n-ai incredere intr-o persoana, dar, pentru ca o doresti, accepti sa faci schimb de microbi cu ea. Tragand linie, de dragul dorintei esti dispus sa renunti la viata. Foarte ciudate creaturi mai e si oamenii.

Texte asemanatoare: