Texte asemanatoare:

1. Voi aveti suflet?
2. Film despre gavagai
3. Cunoaste-te pe tine insuti
4. Elementar 4,5
5. Daca viata ta ar fi un film, ce fel de film ar fi?

Nici nu l-am făcut bine, c-a şi apărut o persoană dornică să mă urmărească (cu italice, că mi-e străin jargonul). Intenţia mea fusese să nu am de-a face cu nimeni pe facebook, nefind ceea ce se cheamă “o persoană sociabilă”.  Dar, fiind şi politicos, am răspuns cererilor de prietenie – sau cum se cheamă.

Să mă angajez în prietenii virtuale este exclus, pentru că nu mă pricep. Să atrag trafic pe blog iarăşi e exclus, pentru că nu văd rostul. Să urmăresc ce fac alte persoane e şi mai exclus, pentru că sunt foarte discret.

În plus, dacă m-aş decide să mă folosesc cumva de contul ăla, nu aş avea ce să scriu. Mi se pare cel puţin absurd să produc conţinut pentru un site care nu este al meu sau cu care nu am o legătură contractuală.

Aş putea, ce-i drept, să pun linkuri către paginile frumoase peste care dau mereu (asta e o parte din meseria mea, să văd chestii frumoase), dar sunt convins că s-ar dovedi o pierdere de vreme – atât pentru mine, cât şi pentru voi.

Cam astea sunt datele problemei. Deci am un cont de fb. Ce să fac cu el? Ce fac oamenii cu conturile lor de fb?

Hai somn uşor.

Texte asemanatoare:

1. Baltata romaneasca
2. Care m-ati blestemat?
3. Responsabilitatea socială a editorilor
4. Cadou pentru Coca-Cola
5. O sa-mi iau un interviu

De partea cealaltă a micului ecran, în rândurile audienţei, Cireaşa de pe tort generează stări sufleteşti (e.g. mulţumirea c-ai văzut cum are o vedetă-n casă, satisfacţia că uite, există cineva care găteşte mai prost ca ea – ca audienţa, adică, dorinţa de-a-ncerca vreo reţetă, că tot e la modă să ai impresia că te-ngrijeşti cu artă de-ndestularea stomacului, ori uimirea că de ce n-or invita şi oameni obişnuiţi, cum se-ntreba vecinu meu Ionuţ).

În ce-l priveşte pe gavagai, “cireaşa de pe tort” a fost multă vreme sinonima-n haine de stradă a “bomboanei de pe colivă” (pe care nu poţi s-o scoţi în lume pe unde-ai tu chef, ci-i preferabil s-o deguşti în intimitate, ca pe-un viciu sau ca pe-o amantă). Dar iată că s-a întâmplat cumva că expresia a căpătat şi înţelesul pe care m-am grăbit să-l expun în primul paragraf.

- Când m-o invita ăştia la Cireaşa de pe tort, am spus într-o ocazie, am să fac de mâncare pământ cu apă şi cu frunze tocate. Aşez mâncarea frumos, pe frunze mari, şi-i aştept pe invitaţi. Când sosesc, le zic:

Şi-acum ne jucăm de-a-n mama şi de-a-n tata. Tu eşti mama (îi spun uneia dintre invitate), io sunt tata, iar ei sunt copiii.

Şi după aia-i obligăm pe copii să-şi mănânce mâncarea, ca să se facă mari, şi-i punem să se culce, în cazemata pe care mă voi fi îngrijit s-o construiesc.

Nu ştiu de ce, dar cred că la asta se-aşteaptă toată lumea de la mine.

Texte asemanatoare:

1. Scrisoare de la gavagai pentru io anca
2. Ce faci daca esti fortat sa nu mai fii adeptu lu gavagai
3. Cersetorul, gavagai si telviziunea
4. gavagai si literatura
5. Dupa-masa unui Saint-Bernard

1. Romania does the leaf (and the gradient)

În sensul în care cineva care dansează “face robotul”; sau altceva. Aşa spun creatorii de logouri când văd ditamai locul comun într-un desen (e.g.). Avem săgeata, valul, soarele, norişorul web 2.0, muntele, pamblica, vorba unei prietene a bunicii, cocarda, şi, desigur, chestiile falice. Printre efectele foarte comune, avem caracterele extrudate (3D), poleirea, gradientul, stroke (ca la Twitter), lettrpress, halftone şi altele.

Creatorii de logo-uri, la fel ca alţi oameni care activează în câmpul muncii, au propriile lor automatisme, de gândire sau execuţie. Dacă au nevoie să exprime ceva eco, bagă repede o frunză, dacă au nevoie de progres, deschid Illustratorul şi trântesc o săgeată falică. Şi tot aşa. Industria progresează, iar consumatorii de branduri se simt în siguranţă în sânul cald al familiarului.

În privinţa gradientului am unele nelămuriri, pentru că nu e clar “cum vine”, dar am văzut chestii mult mai rele, aşa că mă opresc din strâmbatul nasului.

2. Got corporate id

Fontul care îmbracă noul brand turistic al României este Corpid Light Italic, un alt loc comun în lumea creatorilor de identităţi. După cum puteţi afla pe myfonts.com, fontul a fost desenat la cererea Ministerului Agriculturii din Olanda, instituţie care se ocupă cu natura, frunzele şi grădinile. Ce-i drept, un  font nou-nouţ  costă mai mult de 103 dolari, dar, totuşi, chiar Corpid? Din miile de fonturi care există, de ce l-or fi ales taman p-ăsta? O fi rămas poate în lista fonturilor din Inkscape-ul creatorului de la vreun proiect trecut. (Btw, puteţi arunca un ochi şi pe Typophile, să vedeţi ce zic oamenii de meserie despre Corpid.)

3. Got copy

Mda, “Explore the Carpathian garden”. Avem “explore”, care îndeamnă la acţiune şi care promite sălbăticii nesperate pentru secolu 21; şi-avem şi “garden”, care-i un spaţiu domestic(it). O grădină care poate fi explorată trebuie să că-i lăsată-n părăsire, cu aleile năpădite de pir şi omag, cu copaci pletoşi, cu boscheţi plini de ţepi. Altfel, dac-ar fi o grădină cumsecade, am fi invitaţi s-o vizităm. Nu? Io aşa mă gândesc.

Apoi, pentru noi ăştia din România, alăturarea grădinii şi a frunzei înseamnă lăptucă. Că ne e mai familiară grădina de legume decât grădinile de la Versailles.

4. Got message

Acuma, după ce-am scris toate astea, am impresia că noul brand turistic al României s-ar potrivi mai degrabă unei firme care vinde lăptuci sălbatice.

Texte asemanatoare:

1. Ce faci daca-ti intra fum in ochi
2. Despre brandul de tara
3. Ce faci daca-ti gasesti masina busita
4. Despre cum îşi beau şoriceii ceaiul
5. Ce i-ati oferit romaniei de ziua ei?

Contribuţia mea, în calitate de reformator social, constă într-un model de management al numelui.

Mă gândeam la un copil cu două nume. Să zicem că-l cheamă Aleaxandra-Minodora (că s-au mai vazut cazuri). E un copil slăbuţ, cu umeri firavi şi picioare subţiri.  Pe umerii-aia firavi se lăţesc cele două nume, iar copilul pare strivit de greutatea lor. Ca şi cum toate astea nu erau de ajuns, părinţii copilului au cruzimea de a-l striga folosind ambele nume. Brrrrrr.

Copiii sunt slabi, şi nu pot căra greutăţi prea grele. Ştiu puţine cuvinte, nu pot să rostească unele literrhe, folosesc ceea ce ştiu în cele mai nefericite moduri – ca un ins neîndemânatic ce-ncearcă să ridice o cutie mare şi grea apucând-o de colţuri. Părinţii ar face deci mai bine să aibă grijă ca odraslele să nu capete cocoaşă. Sau cifoză, cum are Ana-Margareta.

În consecinţă, propun următoarele: copiii mai mititei vor avea un nume compus dintr-o singura literă. Pe măsură ce se măresc pot căpăta şi altele. Bătrânilor înţelepţi le va fi permis să aibă nume ca spaniolii; pe de altă parte, bătrânii senili se vor supune regimului numelor infantile.

Avantajele sistemului nu sunt deloc de ignorat. Pe lângă evitarea unor probleme psiho-somatice grave, precum stâlcirea coloanei vertebrale sau a personalităţii, Sistemul de Management al Numelor Dinamice (SMND) poste fi folosit cu succes în educaţie (modelul recompensă/sancţiune) sau în tratarea cazurilor grave de Sindrom al Stagnării Sedimentare a Personalităţii şi Identităţii (SSSPI), care în prezent atinge 93% din populaţia umană.

* Exprimarea asta nu există în limba română, însă ar trebui să existe. În pofida celor opt memorii detaliate pe care le-am înaintat Academiei, limba română este în continuare lipsită de gerunziu perfect. Situaţia mi se pare inadmisibilă şi s-ar putea să renunţ la a mai scrie în română. Vreau condiţii!!!

Texte asemanatoare:

1. Ce faci daca esti fortat sa nu mai fii adeptu lu gavagai
2. Ce faci daca nu mai ai cerneala
3. Concurenta pentru siturile de mamici moderne
4. Scrisoare de la gavagai pentru io anca
5. Câte-un pic-pic-pic până nu mai rămâne nimic

In timpu asta, cineva o sa-i traga de limba, cunoscut fiind ca in vin sta adevarul. Desigur, este posibil ca dictonul latin sa fie o mare gogomanie, este posibil ca discursurile invitatilor sa nu fie foarte diferite de cele actuale, dar mi se pare ca merita incercat. Este de asteptat ca invitatii sa se balbaie ceva mai mult, spre hazul audientei care va creste pana la cer. Senzational, d-na X se va imbata in direct la televiziunea lu gavagai.

Sa mor io daca nu-i urmatoru pas in televiziune.

Texte asemanatoare:

1. Zgarda anti-tantari pentru oameni
2. Adevarul despre oameni
3. Lupte intre oameni si caini
4. Daca ciocanitorile de Galapagos ar fi oameni
5. Apel la lectura

Texte asemanatoare:

1. Despre gulerul care te face sa nu existi
2. Ce face un agorafob in Paradis
3. Cate parale face Teo?
4. Despre ce mai face Delicia
5. Zambetul la gavagai si alte animale

Texte asemanatoare:

1. Terorismul vazut din Romania
2. Ma doare-n cot
3. Presa underground:ziarul Comunistii partea intai
4. Despre brandul de tara
5. Suspendarea permisului de conducere politica

Negru e un caine mare, negru-inchis si cu vocea puternica. Are putini prieteni si nu-i place sa fie deranjat. Cand are chef sa fie singur incepe sa maraie ca un motor de ATV, spre marea spaima a grupurilor de indragostiti. Una peste alta, e un caine cum nu prea se mai fac in ultimii ani.

Ca sa nu mai lungim fara rost povestea asta introductiva, anunt fara nici un efect de surpriza ca Negru l-a muscat pe functionar. Ranit la propriu dar si in orgoliul lui musilian, functionarul s-a intors la primarie si a inceput sa faca demersuri in vederea razbunarii. Demersurile s-au realizat in proiectul de Hotarare privind detinerea si controlul reproductiei cainilor si pisicilor in municipiul Bucuresti.

In care Pisicu e confuz

Sa incepem lectura textului hotararii asa cum se cuvine, anume de la articolul 1:

Administratia pentru supravegherea cainilor fara stapan se va numi Administratia pentru supravegherea animalelor fara stapan.

Nu va lasati inselati, vorba lu Weinberger, asta nu-i doar o schimbare de firma, ci vararea constienta a tuturor animalelor de companie in aceeasi cusca, ceea ce nu-i deloc pe placu lu Pisicu.

Articolele 2-10 se refera la animalele fara stapan, si vom trece peste ele, pentru ca nu-l privesc pe Pisicu.

Articolul 11, in schimb, ne intereseaza in mod cat se poate de direct:

(1)Persoanele fizice si juridice care detin caini si pisici in varsta de peste 6 luni, in incinte private, fara drept de monta si neinregistrate in cadrul Asociatiei Chinologice au obligatia de a le steriliza, identifica si inregistra in baza unica de date a Administratiei pentru supravegherea animalelor fara stapan…

Pe intelesul nostru, asta inseamna ca va trebui sa-i conving pe Pisicu si pe Pisica sa se lase sterilizati. Sau sa-i conving pe oamenii de la Asociatia Chinologica sa inchida ochii si sa le dea certificat de catei. Or ambele alternative sunt inacceptabile. Elementul cel mai tulburator al textului este sugestia ca nu toate animalele ar avea drept de monta. Ca dreptul de monta este ceva dobandit sau castigat (de pilda gratie originii), asa cum este dreptul de libera practica pentru medici.

Dreptul de monta: in curand si pentru oameni. Nu-i asa? Ca doar nu toti oamenii au un fond genetic satisfacator.

Paragraful (2) al articolului 11 ne spune ca Pisicu si Pisica trebuie identificati (prin implantarea unui microcip sub pielea de pe ceafa) si inregistrati in baza unica de date a Asociatiei animalelor fara stapan. Mi se sugereaza poate ca o sa mor cat de curand, iar cei doi tovarasi de viata pe care-i am vor ramane orfani.

O alta prevedere cel putin bizara a hotararii (art 20.c) aici discutate priveste obligatia proprietarului de animale de casa de a le supraveghea atunci cand le scoate in lume pe domeniul public. Io n-as vrea sa fiu ironic, dar o invit pe doamna Simona Panaitescu sa binevoiasca a-l supraveghea pe Pisicu intr-o seara-n care iesa sa caute pisici bune de-mperecheat pe domeniul primariei.

Ultima ciudatenie a hotararii se refera la amenda contraventionala. Sa spunem ca io o sa refuz sa-i conving pe Pisicu si pe Pisica sa se lase sterilizati si injectati cu cipuri. Ceea ce ma va face contravenient. Afica o sa platesc un numar de milioane amenda. Dar dupa aia? De cate ori o platesc? in fiecare luna? De cate ori au nevoie de bani Oprescu sau doamna Panaitescu?

Dreptul de monta la om si alte animale

La om, dreptul de monta se socoteste a fi innascut si inalienabil. Se mai socoteste ca nu e treaba nimanui cand, unde si in ce conditii se savarseste o monta consimtita. Din cand in cand, cand redactorii-sefi din presa decid sa puna pe prima pagina cazuri de incest, se mai vorbeste despre eventualitatea castrarii incestuosilor si a violatorilor, dar, in general, exista o intelegere tacita care-i face pe oameni sa-si vada fiecare de propriul budoar si de personajele care-l populeaza.

La animale, dreptul la monta e inteles de la sine si nu face obiectul niciunei discutii morale. Pisicu vede o pisica. O place. Incepe sa o alerge. O prinde. ii da vreo doua. o musca de ceafa. Si gata. Nici macar ni-si petrece restul noptii cu ea. Fara complicatii si fara regrete.

In principiul, cele doua situatii nu sunt foarte diferite. Si nici n-ar trebui sa fie, daca suntem atat de intelepti incat sa ne vedem lungul nasului si sa nu mai credem ca stramosii nostri morti din secolu 19 ca omul e rege peste animale.

Piua putin: daca ai fi pompier si ai avea de salvat un om si un caine, dar conditiile nu ti-ar permite sa salvezi decat o victima, pe cine-ai alege? Raspiua.

Incerc sa vad temeiurile diferentelor de statut dintre monta la om (maaaaaaaaaaama, ca misto suna) si monta la animale, dar, orcat m-as stradui, nu prea-mi iese. Asta pentru ca, inainte de a incerca, cred prosteste ca exista niste drepturi ale animalelor, si ca acestea nu-s foarte diferite de drepturile voastre. Iar a le nega nu poate sa insemne decat totalitarism.

Dezbaterea publica

Daca vreti ca animalele cu care va-mpartiti viata sa poata sa creasca si sa se inmulteasca in toata puritatea lor, cel mai nimerit ar fi sa intrati pe pmb.ro > institutii > consiliul general al mun. bucuresti > dezbatere publica > proiecte supuse dezbaterii publice si sa scrieti acolo ce credeti. Ca sa va faceti o idee despre tipul discutiei, v-am facut un print screen.

Dezbaterea publica

Hai ca v-am plictisit destul.

Texte asemanatoare:

1. O seara cu Marx, Lenin si Krupskaia
2. Visele de noaptea trecuta
3. Pisicu & Pisica, scene de gen
4. Scurte
5. Vesti despre Pisicu si Pisica

- Hm, mormai el in limba chrema (care se compune numai din interjectii exprimand constatari obiective ale unor uimiri subiective).

Khron-Xull se nascuse pe satelitul Xhal, care graviteaza in jurul gigantului gazos Jhin de la marginea Galaxiei Furnicilor. Apartinand unei familii de vaza si fiind al 27-lea pe linia tronului, a fost nevoit sa intreprinda o lunga calatorie initiatica intr-o galaxie indepartata. Calatoria, dupa cum ii explicase magistrul sau, nu era necesara pentru dobandirea experientei cerute de guvernare, ci pentru a-i permite sa aiba o sansa reala la tron: calatorind cu o nava subluminica, va da acolitilor sai timpul necesar asasinarii pretendentilor mai bine clasari si se va intoarce taman la momentul inscaunarii. Itinerariul a fost trasat cu grija, intr-o regiune nelocuita si fara prea mari primejdii. In atari conditii, uimirea subiectiva a tanarului xhalian la vederea cresterii bruste a nivelului de radiatii in acea regiune pustie a galaxiei era cat se poate de fireasca.

Stapanit de-o curiozitate specifica xhalienilor, Khron-Xull indrepta nava spre punctul luminos. Pe masura ce se apropia, nivelul radiatiei scadea. Curand se stinse cu totul.

- Hm, repeta tanrul insectoid, pe elitrele mele daca asta nu-i o planeta.

Se-apropie cu grija si intra pe orbita. Era evident ca planeta prezinta oarecari urme de viata, pe care computerul de bord nu intarzie sa le inscrie in nivelul al treilea al Scalei Inteligentei Universale.

Dorind sa-i spioneze pe Albastreni – cum ii numise pe locuitorii aproape inteligenti ai micii planete – Khron-Xull lansa cateva sonde sfericoidale care aveau proprietatea de a repera forma dominanta de viata de pe o planeta si de a-i copia infatisarea. Sondele se raspandira pe suprafata planetei si luara aparenta unor vietati mici si acoperite de blana, pe care Albastrenii le numesc “pisici”. Pisicile se strecurara in locuinete si contatara ca toti Albastrenii erau cufundati intr-un somn greu, ca dupa betie. Fenomen intr-adevar inexplicabil, caci acceleratorul temporal ii arata tanarului xhalian ca-n urma cu doar cateva ore Albastrenii erau prinsi cu cele mai diverse ocupatii, intre care se remarca bautul de lichide alcoolizate.

Multumit de lucrurile aflate, Khron-Xull le chema la bord pe pisicile-spion si nota in jurnal:

Ziua a 68-a a lunii Placintei cu mac dinAnul Ramelor de ochelari. Am descoperit o planeta locuita in sectorul 1016 al galaxiei Calea Laptelui Praf. Locuitorii, pe care i-am numit Albastreni, erau beti sau mahmuri. Au un ciclu de viata compus din perioade de consum energetic si de alcool, urmate de stari cataleptice de refacere. In timp ce consuma alcool, se contacteaza unii pe altii si-si adreseaza “urari”, formule ritualice prin care-si doresc reciproc s-o duca bine si mult. Pripun ca Nomenclatorul Cosmografic sa numeasca acest sector al spatiului Planeta Betivilor.

Dupa ce nota cele de mai sus, Khron-Xull lua in brate o pisica-spion si indrepta nava spre regiuni mai intereseante.

Texte asemanatoare:

1. Timpul si eternitatea, urmate de o petrecere in casa lui Dumnezeu
2. Poveste despre oamenii de fum
3. Candidatii care pierd alegerile vor fi executati
4. Vaduva soldatului necunoscut
5. Concurenta pentru siturile de mamici moderne