Lucrul ăsta, pierderea, n-ar fi trebuit să se întâmple dacă eram o persoană prevăzătoare. Dar am înregistrat domeniul folosind o adresă de mail de pe un alt domeniu – pe care, dintr-o pornire minimalistă, l-am abandonat. Și m-am trezit în situația de a nu mai putea să recuperez parola contului de client de la registrar.

Acum, dac-aș vrea neapărat, l-aș putea convinge pe registrar să modifice adresa de mail din baza lui de date. Dar bănuiesc că n-ar avea niciun sens. Și-apoi pot oricând să fac un site mai mare și mai frumos.

Hai nu v-am uitat.

Texte asemanatoare:

1. Povestea omului care si-a pierdut deprinderile automate
2. Tragem linie
3. Hai la multi ani, gavagai
4. O carte pe zi
5. Michel gavagai de Nostradame despre Turul Frantei 2011

Texte asemanatoare:

1. Maica Domnului cu pruncul
2. Bilant si perspective
3. Starea natiunii
4. Ba, culturalilor
5. Filme porno cu fapturi spirituale

După ce a scris primul paragraf, gavagai s-a scărpinat în barbă şi-a început să deseneze cercuri concentrice. De fapt încerca să reprezinte grafic locul în care se află, un autor care se descrie în timp ce-şi imagineară că este un personaj care-şi închipuie că este autorul autorului iniţial, dar să nu-i spuneţi că v-am spus, c-ar fi în stare să mai deseneze un cerc (gavagai e lipsit de talente-n general şi în special de talentul de a desena cercuri).

Când a ajuns la ultimul paragraf, lui gavagai i s-a făcut ruşine de ce scrisese. A luat cercurile concentrice de pe foaie şi şi le-a pus pe piept, ca să formeze chipurile o ţintă. Apoi a şters jumătate de frază despre un pluton comandat de el (însuşi), a realizat că se chinuie degeaba şi a închis stiloul.

Sfârşit.

Texte asemanatoare:

1. Miercuri, 14 martie 2007
2. Ce faci daca esti fortat sa nu mai fii adeptu lu gavagai
3. Care m-ati blestemat?
4. Dupa-masa unui Saint-Bernard
5. Zgomotul din creier

Înainte de-a-ncepe, trebuie să aduc câteva lămururi. Previziunile de mai jos sunt destul de subiective; ca orice spectator de ciclism, am simpatii şi antipatii – dar nu atât de puternice încât să m-apuc să-l fluier pe Contador sau să cred că Voeckler ar putea câştiga pe Alpe d’Huez. Am să încerc să mă înscriu in nişte limite rezonabile.

În rândul doi, ar trebui să ştiţi că previziunile de mai jos nu sunt destinate pariorilor. Dacă vreţi să pariaţi – deşi nu v-aş sfătui, pentru că n-aţi mai avea ochi pentru frumuseţea cursei – ar fi bine să nu luaţi de bune toate lucrurile pe care le spun. Uneori tind să le acord un credit prea mare cicliştilor care-mi sunt simpatici şi să prezint lucrurile aşa cum mi-ar plăcea să stea, nu cum aş avea motive raţionale să cred că vor sta. Vă zic asta pentru că nu vreau să mă simt vinovat c-aţi pierdut lei din cauza mea.

Cela dit, să purcedem.

Etapa 1: Passage du Gois La Barre-de-Monts – Mont des Alouettes Les Herbiers

2 iulie, 191,5 km, plat (prezentare), live pe Eurosport 13:00-14:00 şi 15:00-18:30

Prima jumătate a etapei pe malul oceanului, ceea ce-nseamnă vânt puternic din dreapta şi posibile borduri. Chiar dac-apare vreo bordură, e prbabil să se-nchida repede – e prea mult până la final şi nu merită să tragi la trenă ca apucatu’ pentru 30 de secunde cand mai ai 3 săptămâni de tur. Pe de altă parte, dacă bordura e mare dintru început, s-ar putea să merite. În 2009, Contador a pierdut 43 de secunde în faţa lui Armstrong fix din pricina unei borduri, însă atunci lucrurile erau ceva mai complicate.

O să existe o evadare conştientă încă de la început că e condamnată. Pe la km 120 ar putea să aibă la vreo 5 minute avans. După ce ia masa, plutonul p să se pună pe recuperat minute, poate cu Garmin sau Omega Pharma la trenă. Plutonul ar face bine să-i prindă pe evadaţi abia pe la km 180, altfel o s-atace toată lumea care primeşte liber.

În principiu, etapa asta ar putea fi câştigată de Philippe Gilbert sau Thor Hushovd. Sau Voeckler, care sigur va ataca. Cred însă ca Voeckler n-o să poată. Ar mai putea fi caştigată şi de Cancellara, pentru c-aşa a anunţat şi pentru că s-a obişnuit să fie-n galben la finalul primei etape. Pentru asta ar trebui s-atace mai devreme, să plece-ntr-un soi de contratimp, dar a) duminica are contratimpul pe echipe şi nu merită să se oboseasca pentru că Andy poate caştiga la vreo jumătate de minut faţă de Contador, b) până la intrarea-n Pirinei, Cancellara trebuie să aibă grijă de Fränk Schleck şi c) finalul nu e desenat tocmai pentru el. Pe de altă parte, câteva zile-n galben şi-o victorie de etapă nu i-ar strica; şi nici celor de la Leopard, care par a vrea să intimideze plutonul.

Am să merg totuşi pe mâna lui Philippe Gilbert.

Continuarea în episoadele următoare.

Texte asemanatoare:

1. O constatare si cate ceva despre Turul Frantei
2. Scrisoare de la gavagai pentru io anca
3. Cersetorul, gavagai si telviziunea
4. Ce faci daca esti fortat sa nu mai fii adeptu lu gavagai
5. gavagai la Cireasa de pe tort

- Ce-or căuta ăştia-n creieru  meu? m-am întrebat şi-am încercat să-i gonesc. La început nu vroiau să plece. Câteva voci, alea mai timide, s-au retras speriate. Dar majoritatea au rămas.

Am reuşit s-adorm, în zgomotul ăla agasant. După câteva minute m-am trezit. Vocile plecaseră. Eram singur. Şi bucuros că pot să vorbesc în linişte. Pe urmă m-am întristat, că nu vroiam să vorbesc, ci să dorm.

Mai târziu, în mijlocul somnului, am fost trezit de-un discurs bizar. Era vocea mea din vis, numai că vorbea altfel decât de obicei. Într-un moment de luciditate, i-am spus:

- Vorbeşti prostii.

- Ba nu, mi-a răspuns vocea clar şi distinct, vorbesc în base64.

Texte asemanatoare:

1. Live blogging din noaptea ca-n povesti
2. Vocea din vis
3. Ce faci daca nu te mai trezesti intr-o dimineata
4. gavagai are nevoie de o bucatica de creier
5. O sa-mi iau un interviu

Am închis ochii şi-am văzut o făptură slabă, jumătate om – jumătate robot. Avea privirea stinsă şi-şi ţinea genunchii imposibil de slabi la gură. Mă întristează teribil genunchii slabi.

Am deschis ochii, m-am uitat la tavan şi-am mai făcut o încercare.

De data asta eram în curtea unui spital. Curtea era plină de nişte făpturi stranii, jumătate căţei – jumătate verze. Urechile le erau nişte foi mari şi zdrenţuite de varză.

Texte asemanatoare:

1. Niste domni fragili
2. Sfarsit de capitol
3. Dupa-masa unui Saint-Bernard
4. Scriitură-n gură
5. Povestea baietelului care avea capu ca o varza chinezeasca

- Pot să-ţi pun o-ntrebare dubioasă?

- Sigur, am fost de acord cu inima stransă, aşteptându-mă la ce era mai rău – şi vă spui drept c-ar fi putut să fie foarte rău.

- Crezi că-i ok să tratez minciuna din punct de vedere fenomenologic?

- Sigur, am răsuflat uşurat, stai puţin… şi-am căutat textu-ăla cu fenomenologia minciunii. (Ca s-o citez pe Puck, “Nu cred să fie ceva despre care să nu fi scris”.)

Şi-n vreme ce căutam, am avut câteva constatări, pe care mă grăbesc să vi le-mpărtăşesc.

Adevărul, am zis printre dinti, e adecvarea enunţurilor la fapte (io nu cred aşa ceva, dar mi se-ntâmplă, deseori, să spun numai prostii şi minciuni). Adevărul se naşte aşadar în urma întâlnirii galante dintre cuvinte şi lucruri. Minciuna, pe de parte-ailaltă, ar trebui să apară, în mod simetric, în momentul divorţului acelora de cestălalte.  Numai că minciuna pare când are ea chef. Sau când are cineva chef s-o facă să apară.

Acuma, pentru c-aţi fost cuminţi şi-aţi ajuns până aici, să vă ofer şi premiul.

Premiul constă în hainele cele noi ale împăratului gavagai. Puteţi părăsi o clipă confortul readerului de feeduri pentru a arunca o privire.

În încheiere, vă adresez tradiţionalul  Hai vă iubesc.

Texte asemanatoare:

1. Baltata romaneasca
2. Michel gavagai de Nostradame despre Turul Frantei 2011
3. Poveste despre o lumanare
4. O sa-mi iau un interviu
5. Despre cum îşi beau şoriceii ceaiul

În mare bilanţul este pozitiv, în sensul că nu m-am făcut să dispar. Dar este pozitiv şi pentru alte motive. De exemplu pentru că am ajuns la concluzia pertinentă că toate speţele de demistificare sunt bune numai în ceainărie şi – discutabil – ca să justifice o leafă. Concluzia asta e un corolar al definiţiei “Ştiinţa este acea activitate umană care-ţi permite să te lauzi că ştii cum e-ntocmită lumea.” V-aş da şi detalii, dar sunt convins că nu vă interesează.

Înrudit cu precendentul, al doilea motiv pentru care bilanţul este pozitiv e că am ajuns la constatarea înţeleaptă că distincţia monism/dualism nu e mai mult decât un exerciţiu intelectual, care poate accepta diferite grade de rafinamet, dar care nu poate să depăşească banalul “principiu al etichetei”.

Desigur, motivele enunţate mai sus nu au nimic de-a face cu voi. Şi nici cu mine. Dar trebuia să las cumva aparenţa că bilanţul este pozitiv. Să vedem acum dacă la capitolul perspective stăm mai bine.

În principiu nu văd de ce n-am sta. Am învăţat cum să trag de mine (aveţi dovada-n faţa ochilor) şi m-am convins că nu stric mare lucru din echilibrul lumii dacă scriu câteva mii de cuvinte pe zi. Io, în nesăbuinţa mea, începusem să fiu îngrozit de ideea de a mai scrie altceva decât coduri. Şi nici p-alea nu-ndrazneam să le termin. Sper să mă fi lecuit. Că doar am şi io dreptu să poluez lumea cu semnele pe care le las.

Persepective până la tavan

Dac-aţi venit aici cu speranţa/teama că voi închide blogul, aflaţi că n-am s-o fac. Probabil că am să-l schimb puţin, poate să mai postez poveşti frumoase care nu plac nimănui, poate am să renunţ la a fi fals doar pentru a avea iluzia că există şi persoane care mă înţeleg, habar n-am deocamdată. Oricum, ceva o să se schimbe. Drumul pe care suntem acum nu ne duce nicăieri. Se pierde într-un deşert de tăcere.

Sunt persoana care a scris “Ne-am unit singurătăţile într-o singurătate mai mare.”

În plan personal, perspectivele sunt promiţătoare, în sensul că voi continua să nu mă fac să dispar.

Una peste alta, aflaţi că Delicia a binevoit să-şi facă bagajele şi să plece-n America de Sud. A plecat uşurată şi un pic tristă. Eu am rămas confuz. Şi cu afacerea ei pe cap. În curând va trebui să angajez pe cineva.

Oare cum de-or reuşi aştia să afişeze aşa o atitudine pozitivă? Iar ăia care-o percep, cum de participă aşa de firesc la aşa punere-n scenă?

Rolul “ş-urilor” din paragraful precedent era să mă atenţioneze c-a venit vremea să tac.

PS Poză de procsilas.

Texte asemanatoare:

1. Religia gavagaista, bilant si perspective
2. O sa-mi iau un interviu
3. Care m-ati blestemat?
4. De ce ma parasesc femeile
5. Scrisoare de la gavagai pentru io anca

Am început să mă îndrăgostesc

Că tot uitasem cum e. Da, ştiu, vă promisesem că nu se va mai întâmpla niciodată, dar cred că nu mă pot abţine. Detaliile nu vor urma.

Am muncit (cu mâinile, vreau să zic)

De voie/fără de voie, am început să-mi decorez casa şi biroul. Operaţiunea a fost complexă, insructivă, enervantă (pentru Pisicu), dureroasă şi pe alocuri abrutizantă. Am participat la toate etapele ei mai ales din vanitate. Ca să mă laud, cum ar veni.

- Uite, le voi zice improbabilelor persoane care-mi vor călca pragul biroului, chesti-asta-i făcută cu mâinile mele.

Mă rog, n-ar fi întru totul advărat, că n-am fost decât salahor, însă consider că am dreptul incontestabil de a mă umple de-ngâmfare c-am întors mortar cu lopata ţi c-am cărat tone de nisip.

Partea cea mai interesantă a operaţiunii de renovare a fost c-am învăţat o sumedenie de lucruri noi, pintre care şi cuvinte ori expresii care mă vor pune pe gânduri vreme de săptămâni întregi. Cam până termin inevitabila curăţenie. Brrrr.

Am pus bazele unui business

Despre care nu ştiu în ce măsură merită să vorbesc aici, ţinând seama că n-aveţi nici în clin nici în tighele cu activităţile mele dubioase. Oricum, e o chestie drăguţă, iar câţiva dintre voi vor primi şi nişte daruri la marea lansare.

Am redesenat blogul

Deocamdată mental, nu vă speriaţi, când va veni momentul am sa va cer părerea. Nu uit că mai întâi trebuie să termin tema pentru Puck (mai am puţin din ea). Desenu la care mă gândeam (pentru gavagai.ro) e mai friendly decât cel actual, mai riguros din punct de vedere tipografic şi mai apropiat de statiul actual al conceptului de gavagai, care, din păcate, nu mai e ce-a fost.

Am observat primele semne de slăbiciune ale depresiei

Până acum fusese impenetrabilă, da bag de seamă că depresiile-i ca nucile de cocos, cu timpu se crapă. Cine ştie, dac-om avea noroc o să-mi şi treacă. Şi-atunci să vă ţineţi, că se-ntoarce gavagai ăla vechi.

Am făcut o listă cu textele viitoare

Ceea ce nu mi se mai întâmplase de mult. N-am să ve dezvălui acuma ce conţin listele, da merită să staţi pe-aproape. Btw, să nu uit să scriu despre un cadavru de fetiţă.

M-am gândit c poate nu sunt nebun

Că-n fond, de ce să mă suspectez pe mine, când pot să vă suspectez pe voi toţi? Gândul ăsta are exact valoarea unei schimbări de paradigmă.

Am înţeles cât sunt de singur

Şi mai ales cum n-o să ştiţi niciodată ce-am făcut io aici. Da nici n-aţi avea de ce să ştiţi, vedeţi-vă-ţi de vieţile voastre şi faceţi numai ce poftiţi (merită, v-o garantează Pisicu). Gândul ăsta, al singurătăţii, zic, e clar luminos, pur, aseptic, e ca un text setat cu Bembo. E şi puţin trist, mi-aminteşte de-un nobil veneţian scăpătat şi ofticos, care-şi trece zilele bând vin vechi şi privind un tablou prăfuit ce-nfăţişează o doamnă palidă învăluită-n catifele.

Doamna-n catifele (http://fr.wikipedia.org/wiki/Madame_de_Selve_faisant_de_la_musique)

Imaginea e construită, nu merită să căutaţi înţelesuri ascunse, nici măcar acela că sunt fără loc, fără timp. De fapt nu există nimic ascums. Când aud pe cineva vorbind despre asta îmi vine poftă să-njur apăsat şi plin. Brrr, ce absurd, absurd dintr-ăla urât, care mă irită.

Hai, gata.

Texte asemanatoare:

1. Despre minciuna
2. Baltata romaneasca
3. O sa-mi iau un interviu
4. Michel gavagai de Nostradame despre Turul Frantei 2011
5. Nu cautati idei in romane

Pisicu şi-a recuperat flegma obişnuită şi a plecat să-şi vadă de-ale lui. Io am rămas în prag, iscodindu-mă ce-mi evocă cerul ăla. Îmi evoca nişte pagini din Huckleberry Finn. Bune şi astea. Poate şi nostalgia unei vieţi pe care n-o s-o trăiesc niciodată. Găsesc că-i foarte frustrant să nu poţi trăi şi alte vieţi; adică de ce să mă mulţumesc să-mi trăiesc exclusiv propria viaţă? Asta e partea bună a componentelor de poveşti, îţi oferă posibilităţi imaginative nebănuite. Habar n-aveam că una din vieţile mele posibile se petrece într-un orăşel din Missouri, într-o casă de lemn pierdută printre nişte copaci bătrâni care nu ştiu cum se cheamă.

După momentul de contemplaţie, am fost tentat să trec la acţiune, anume să m-apuc să descriu ce vedeam. Mi-am amintit de o foarte frumoasă pagină din They and I a lui Jerome Klapka Jerome, atunci când e trezit de vacă la ceasurile 3 sau 4 ale dimineţii şi decide să profite de ocazie şi să descrie un răsărit, că cine ştie când o să aibă nevoie de el. Am râs puţin, am închis uşa, am plecat spre bucătărie şi mi-am făct primele două cafele ale zilei.

Texte asemanatoare:

1. Live blogging de la Pelerinajul Levitatului Celest
2. Zgomotul din creier
3. Vocea din vis
4. Cadou pentru Coca-Cola
5. Visele de noaptea trecuta