Îţi fac cunoscut şi pe această cale că ora a binevoit a se schimba. În termeni pisiceşti, ora 5 a devenit ora 4 dimineaţa. Ţi-aş rămâne foarte recunoscător dacă ai lua notă de acest amănunt şi dacă ai proceda în consecinţă, ajunstându-ţi programul.

Cu cele mai calde sentimente de iubire,

al tău pe vecie,

gavagai

Dumnezeu ales al Nepalului şcl.

Texte asemanatoare:

1. O scrisoare deschisa catre ablog.ro si patru linkuri
2. Scrisoare de la Ivan Ivanovici catre Boran Viandovici
3. Pisicu si hedonismul
4. Scrisoare de la gavagai pentru io anca
5. Comportamentu lu Pisicu. Fişă de observaţii

După cum ştiţi sau tocmai aţi aflat, Pisicu e un hedonist şi jumătate, adică nu se dă în lături de la a-şi satisface dorinţele în chipul cel mai firesc, ceea ce ne dorim şi noo. În cele ce urmează, am să fac o listă cu lucrurile care-i produc plăceri.

Lu Pisicu-i place să fie servit prompt

Prin asta se înţeleg următoarele lucruri:

– Să-i deschid uşa de-afară îmediat ce-şi manifestă dorinţa de-a intra. Această dorinţă se manifestă de obicei la ceasurile 3 su 5 ale dimineţii. Io, înainte să-l cunosc pe Pisicu, aveam un somn greu, ca o moarte mai mică. Acuma nu-l mai am. Aproape deloc.

– Să-l hrănesc imediat ce intră. Castronaşele-l aşteaptă-ntotdeauna pline, dar el nu suportă să vadă că venirea lui mă lasă nepăsător. Trebuie deci să-l hrănesc cum se cuvine şi cu ceea ce-i place (vezi mai jos).

– Să-i deschid uşa de-afară deîndată ce-şi exprimă dorinţa de-a pleca să-şi marcheze teritoriul. Marcarea teritoriului e o treabă importantă pentru Pisicu. E una din principalele lui responsabilităţi. Când vrea să iasă, Pisicu începe să miaune şi se duce lângă uşă. Dacă nu mă duc imediat, mai miaună o dată. Dacă întârzii, vine să vadă ce naiba fac. Mă atenţionează să fiu mai prompt, îşi ridică coada, se mângâie de picioarele mele şi mă trage spre uşă. M-aplec să-l mângâi, dar el îmi reaminteşte pentru ce m-a chemat ridicându-se către clanţă şi ascuţindu-şi ghearele. După ce-i deschid, iese vesel şi-şi începe treaba. Spre deosebire de alţi motani, Pisicu nu-şi marcheaz niciodată teritoriul în casă. Are atâta minte încât să ştie că nu primim pisici străine. Dar are şigrijă s-arate cine-i stăpânul casei, stropind tocul uşii cu testosteron.

Lu Pisicu-i place să mănânce

Io ştiam că pe lume există şi persoane care manifestă plăcerea asta, da nu mă gândisem niciodată să le observ. Şi rău făceam, că-i interesant.

Dintre mâncăruri, lu Pisicu-i plac cel mai tare pulpele lu Puişoru, şi în mod deosebit zgârciurile de la capătul copanului. Îi mai plac şi şniţelele din pieptu lu Puişoru. Puişoru e o mâncare gustoasă şi sănătoasă. Şi se găteşte uşor.

Îi mai plac: muşchiu filé sau ţigănesc, şunca de pui, carnea lu Viţeluşu (fiartă) şi bulionul sau gelatina de la suspomenita carne, sosul din mâncarea de mazăre, pateul de gâscă, limba (tot fiartă). Uneori îi place şi brânză topită. Ouşoru îi place mai mult ca idee. Când aude că-l sparg, vine în fugă şi abia de mă lasă să-l curăţ; când vine vorba să-l mănânce, entuziasmul îi păleşte. Am motive să cred că de fapt îi place să vadă cum iese ceva din altceva, deşi nu te-ai fi aşteptat la asta. Lu Pisicu-i mai place şi laptele, în speţă ăla ceva mai gras. Când era mic, nu prea se dădea-n vânt după el; acuma a ajuns să nu mai bea apă aproape deloc. În lista de mâncăruri favorite mai trebuie inclus şi peştele, mai ales ăla cu carne albă. Şi, chiar dacă e bizar şi sărat, peştele afumat.

Printre lucrurile care nu-i plac sub nici un chip, se remarcă: mâncarea cu sos pentru pisici, orice mâncare uscată ce nu provine de la Royal Canin, carnea crudă (crecă nu-i place, da nu pot băga mâna-n foc, că nu i-am dat niciodată), şi cea mai mare parte dintre mezeluri, despre care crede că nu sunt bune de mâncat, şi probabil că are dreptate).

În general, Pisicu preferă mâncarea gătită anume pentru el, deoarece îi arată că este iubit.

Lu Pisicu-i plac foarte tare anumite mirosuri

Mirosul de coji de portocale sau mandarine, demorcov curăţat, de iarbă (numai anumite sortimente), de popcorn cu unt, de piele de peşte afumat şi de bomboane cu mentă şi eucalipt. Când simte un atare miros, începe să toarcă şi să se mângâie de obiectul odorat. După aia se spală.

Lu Pisicu-i place să fie ţinut în braţe

Îşi manifestă dorinţa zgomotos şi vindicativ, ca un tiran mai mic, şi-atunci trebuie să las totul baltă, să m întind şi să-l chem. El sare pe mine, îşi freacă nasul de nasul meu, toarce, îşi ţine coada pe sus, se-nvârte de vreo doo ori pe pieptul meu şi se-aşează. Răstimp de câteva minute îşi înfige ghearele-n mine. Apoi adoarme. Io-i sunt foarte recunoscător pentru această plăcere, pentru că-mi oferă un prilej nesperat de a relecta la cele mai osebite chestiuni. Multe dintre ideile mele memorabile s-au născut înastfel de mmente. Altele s-au şi pierdut astfel, pentru că n-aveam stilou sau hârtie la-ndemână.

Pisicu adoră să facă sex şi să se bată

Când dă peste vreo pisică bună de făcut sex, uită de tot şi de toate. Stă plecat câteva zile (cel mai mult a lipsit 5) şi revine mort de foame şi somn. Spre deosebire de noi, Pisicu e rău cu prietenele lui: le-aleargă, le muşcă de ceafă, le loveşte. Şi se-aşteaptă la reacţii prompte. Într-o zi îşi luase o pauză de masă, dar a auzit-o pe pisica albă mieunând. Mi-a cerut să-i deschid, s-a dus glonţ la ea, şi-a apucat-o de ceafă. După ce-a terminat, a venit să-şi continue masa. Nu trebuie să înţelegeţi totuşi că întotdeauna e la fel de brutal. Uneori e foarte sensibil şi manifestă comportamente de curtare (chemări puternice, repetate şi guturale).

Pisicu a fost atras de fete încă din copilărie, pe vremea când nu era motanul dominant al cartierului. A lipsit de mic de-acasă, câte o noapte, iar când se-ntorcea avea zgârieturi pe coapse (adică fugea de motanii care-l goneau). După o vreme a început să vină cu zgârieturi pe nas, iar io am început să-mi fac mai multe griji. Mă gândeam că, poate, antrenamentele cu mine nu i-au fost de nici un folos. Pisicu n-a avut fraţi şi surori cu care să exerseze, aşa că a trebuit să-l învăţ io cum să se bată. Problema era însă că io nu ripostam deloc, iar motanii aveau gheare la mâini şi te loveau în burtă cu picioarele. Multă vreme i-a fost frică să se implice în lupte. Se temea mai ales de motanu negru, care e rău şi nesimţit. Acuma nu se mai teme de nici o pisică. Am văzut acum trei zile cum l-a pus pe fugă pe motanu negru, şi-am simţit că inima mi se zbate ca ouşoru-n apa clocotită. Cu-o zi înainte văzusem cum trei motani (ăla negru, ăla galben şi ăla tânăr şi pătat) aşteptau politicos ca Pisicu să-şi facă de cap cu o fată. În puţine ocazii m-am simţit la fel de mândru ca atunci.

În calitate de mascul dominant, Pisicu se bate puţin şi numai când e nevoie. Atunci când îşi lansează atacul, se ridică în picioare şi îşi lasă capul în jos. Oponentul are două alternative: fie se culcă la pământ şi încearcă să riposteze de-acolo cu riscul de-a fi muşcat de nas, gât şi urechi, fie o rupe la fugă, caz în care se-alege doar cu nişte zgârieturi minore pe coapse (pentru că urmărirea e abandonată după doar câţiva metri). Oponenţii preferă să fugă, pentru că sunt mai slabi şi mai obosiţi (din nefericire,  mulţi dintre ei nu au oameni numai ai lor, iar cei care au nu se bucură de-aceeaşi atenţie şi expertiză).

Lu Pisicu-i place să fie iubit

A se simţ iubit e componenta esenţială a tuturor plăcerilor sale, oricât de diferite ar fi ele.

Texte asemanatoare:

1. Dupa-masa unui Saint-Bernard
2. Scrisoare deschisa catre Pisicu
3. Vesti despre Pisicu si Pisica
4. Am gasit o comoara
5. Pisicu & Pisica, scene de gen

- Incep s-o-nteleg pe Delicia, ca s supara mereu pe tine, a adaugat Pisica.

- Ce te-ai face daca n-am mai vorbi cu tine?

- Io cred c-ai innebuni.

- Bine, am zis invins, am sa scriu.

Si iata-ma scriind.

Pisicu vrea sa se mute

Stateam alataieri in fata sifoierului si incercam sa-mi amintesc ce cautam. Am deschis usa, cu speranta ca-mi voi aminti atunci cand voi vedea lucrul in chestiune (o camasa cu butoni). Pisicu-a mieunat vesel, a trecut printre picioarele mele si-a intrat in sifonier. S-a cuibarit printre niste haine vechi pe care nu le mai port.

- Io ma mut in sifonier, a is multumit.

Si s-a mutat pana s-a plictisit.

Pisica, Pisicu & laptele din ciocolata

- Ia uite ce oaie proasta, zise Pisica (se uita la o reclama la ciocolata cu lapte).

- Taci, tu, ca-i vaca, o corecta Pisicu.

- gavagaiiiii, Pisicu ma faca vaca…

Am luat-o-n brate si i-am atins nasucul.

- Nu te face vaca, am asigurat-o. Aia chiar e o vaca.

- Chiar?

- Da.

- Io credeam ca-i oaie.

- De ce credeai asa?

- Ca laptele de oaie-i mai bun ca ala de vaca. Si credeam ca pun dintr-ala bun in ciocolata.

- Nu, in ciocolata pun dintr-ala prost, ca sa nu se-ngrase Delicia.

- Creca de-aia nu-i bine sa manance pisicile ciocolata, se arata Pisicu convins.

- Bleah, se dezgusta Pisica si-mi sari din brate pentru a se duce la castronase.

Pisicu & Pisica vor merge la zoo

Ingandurat de intamplarea relatata mai sus, am decis sa-i duc pe cei doi la zoo. Vederea animalelor, mi-am spus, le va oferi destule date pentru pentru a putea abandona modul de rationare deductiv de care dau uneori dovada (Pisicu si Pisica sunt ca Aristotel, suplinesc lipsa datelor empirice prin apelul la principii). Si, mi-am continuat gandul, chiar daca n-or sa-nvete nimic, macar se vor bucura.

- Mainemergem la zoo, le-am spus bucuros.

- Vrei sa ne abandonezi? se sperie Pisica.

- Nu, cum poti sa crezi asa ceva?

- Mai stii… De la tine m-astept la orice, cum zice Delicia.

- Ziceam doar ca poate v-ar amuza sa vedeti niste animale.

- Io nu cred c-o sa ne-amuze, mormai Pisicu blazat.

- Asta ramane de vazut.

Texte asemanatoare:

1. Vesti despre Pisicu si Pisica
2. De ce ma musca Pisica
3. Despre ce-a primit Pisicu de Mos Niculae
4. Patimile dupa Pisicu
5. Pisica descopera lumea

Ce este zambetul

Zambetul este o activitate bucalo-faciala care-i face pe oameni sa zambeasca. Dupa cum mi-a spus mi-un etolog venit taman din Africa de Sud ca sa ma studieze, zambetu-a aparut pe lume ca sa dezamorseze agresivitatea. Ma gandesc cu goraza ca dac-o avea dreptate? Si daca puisorii ar putea sa zambeasca? Brrrr. Hai mai da-l dracu si p-ala cu ideile lui.
In natura, zambetul este de doua feluri: natural si artificial. Natural este la mine si la cimpanzei. [Pisicu este un albastru de Rusia care zambeste orcat ar fi de trist.] Artificial este la oameni, caini si ingeri.

Zambetu la oameni

La oameni, zambetu-i artificial pentru ca presupune alterarea conformatiei obisnuite a viscerocraniului (prin incordarea acelor faimosi 12 muschi). Zambetul este o grimasa. Si, ca si alte grimase – dupa cum ne-nvata si Darwin in Expresia emotiilor la om si alte animale, in care i-a desenat pe puii lui strambandu-se infricosati – zambetul a fost semantizat si pus sa comunice o serie de lucruri.
Cand zambeste, omul incearca sa gaseasca o punte de comunicare (cum zicea fata aia de la marketing de ne-a vizitat saptamana trecuta) catre capul altui om. Chiar si cand e singur si zambeste ca vede o floare, omul nu zambeste florii, ci gandului ca o sa le spuna amicilor la bere c-a vazut o floare cocotata-ntr-un varf de colina. Zambetul este deci si stare de suspensie.

Grimasele lu gavagai

gavagai, cand e om, zambeste in urmatoarele circumstante:

• cand sta si se uita ca prostu la mine si simte ca se sfarseste de-atata iubire;
• cand vede pe jos un pachet de tigari si se pregateste sa-l striveasca;
• cand se gandeste sa ofere cuiva ceva;
• cand vede fapturi neputincioase incercand sa faca fapte peste masura puterilor lor (ocazie cu care zambeste duios si va mai spune o poveste);
• cand ii vine ideea unei glume si anticipeaza hohotele de ras ale asistentei;
• cand vrea sa-i incurajeze pe oamenii timorati de prezenta lui;
• cand seduce fete;
• cand vrea s-arate ca e superior si zambeste fara adresa si a ironie;
• cand e infatuat;
• cand savureaza o asteptare plina de nerabdare;
• cand e foarte fals si caritabil si se gandeste ca, daca n-ar zambi, oamenii cu care interactioneaza s-ar simti stingheri;
• cand nu bag io de seama.

In general, gavagai evita sa zambeasca deoarece fata i se deformeaza intr-un mod dizgratios. E mult mai indicat, zice el pe urmele lu Rabelais, care era doctor, ca omul sa rada sanatos, cu hohote pline, rotunde si sonore, care-s placute auzului si pun burta in miscare, favorizand digestia.
Hai v-am pupat.

Texte asemanatoare:

1. Snoave cu animale
2. Poezii de gavagai
3. Poveste despre gavagai
4. Poveste despre gavagai (primita pe mail)
5. gavagai incepe sa scrie

Dupa vreo doua ore, scena se repeta intocmai.

Texte asemanatoare:

1. Vesti despre Pisicu si Pisica
2. Pisicu & Pisica, scene de gen
3. Ce-a primit Pisicu de ziua copiilor
4. Pisicu si Iepurasu
5. Pisicu si hedonismul

Cand am ridicat ochii, am vazut-o. Statea langa masa bibliotecarei, asteptand o carte. In secunda urmatoare m-am indragostit. A fost firesc si violent. A fost paralizant. Nu stiu dac-ati simtit vreodata asa ceva, ceva asa de irational si inexplicabil.
Am incercat sa ma calmez, sa-mi spun ca n-as avea nici un motiv sa ma-ndragostesc, s-aplic retete apotropaice la mare cautare in secolu 17, dar ajunsesem deja la un punct in care nu ma mai puteam intelege cu mine. Nu mai puteam decat sa iubesc si sa incerc sa-mi observ, cu o curiozitate fireasca, reactiile.
Apoi a venit momentul sa ma ridic si sa-i vorbesc. In conditii normale n-as fi avut ce sa-i spun, si eram constient de asta, facea parte din Multimea Fetelor pe care Nu Le Vad Niciodata, cu pantalonii ei roz si privirea piezisa. Dar, in ciuda oricarei taxonomii rationale, ma-ntrebam – in timp ce ma ridicam – cum as fi putut sa n-o iubesc.
Dincolo de eforturile mele de a observa ce se-ntampla cu mine, era tulburarea. O senzatie demna de un erou al lui Goethe, cum nu mi-a fost dat sa traiesc decat de cateva ori in viata.
M-am ridicat probabil tremurand si sigur impotriva vointei mele. Eram sfasiat intre doua spaime de a nu o pierde.

Daca-i vorbesc, ma gandeam, momentul asta o sa se dilueze ca o solutie homeopatica, o sa fie ingropat sub gesturile ei, sub nervii generati de nepotrivire, o sa devina un accesoriu impodobind un trup; dar daca nu-i vorbesc o pierd pe ea, raman cu sentimentul esecului; si cu teama c-am sa uit momentul asta.

Mergeam ezitant, fixand-o, iubind-o si temandu-ma. Pluteam pe langa rafturi si-ncepeam sa am febra. Mersul imi era schizoid, faceam un pas avantat si imediat unul impiedicat, ca un invalid cu un picior mai scurt manat de o dilema. In clipa decisiva, cand am ajuns la trei pasi de ea si nu mai puteam decat sa-i vorbesc sau sa ma-ndrept spre iesire, simtul estetic – care-i un eufemism pentru esecul actiunii – a invins. Nu intru totul, e drept, o victorie partiala, o amanare, o justificare pregatita pentru o eventuala instanta prezidata de orgoliu.
M-am indreptat spre iesire cu gandul ca, pierzand-o, am s-o am pentru totdeauna.
Am fumat o tigara, m-am intors in sala si n-am reusit s-alung senzatia esecului. Am mai privit-o pret de doua minute, pana si-a primit cartea, si-apoi toate lucrurile au devenit clare. Atat de clare incat mi-am dat seama ca-mi trecuse cu totul. O dragoste de un sfert de ora.
N-am regretat niciodata decizia pe care-am luat-o atunci.

Texte asemanatoare:

1. Declaratie de dragoste
2. Dragoste inocenta
3. Aforism despre dragoste
4. Poveste de dragoste
5. Modele de scrisori de dragoste

Pisicu, Pisica si prunele
- De ce-ai luat prune? intreba Pisicu dezgustat.
- Ca sa ajut o batrana. Statea pe marginea drumului si le vindea, si mi-era teama sa n-o jignesc daca nu le iau.
- Pfuuuuuu, pufni Pisicu. O sa faca muste betive.
- Ce-ai acolo? Ce-ai acolo? imi sari Pisica-n brate.
- Iote, prune.
- Vreau si io.
(Pisica are niste gusturi foarte indoielnice, aseara a baut sos de mancare de mazare si-abia daca s-a atins de friptura de vita. Nu mananca niciodata mancare de pisici cu sos. Infuleca pateu de vita si de vanat de la Whiskas, insa de unele cutii (tot de vita ori vanat) nici macar nu se-atinge. Si mai are si alte ciudatenii, precum aceea ca nu-i place dulceata si ciocolata.)
- Ok, am zis neicrezator si i-am dat o pruna.
Pisica a luat-o si-anceput sa se joace cu ea: pentru inceput a dus-o in baie (strambandu-se cand i-au intrat coltii prin pielea prunii) si apoi in sufragerie, unde a reusit s-o piarda (sau s-o puna la uscat, dupa cum, nu fara ironie, a observat Pisicu).

Pisicu, Pisica si puricii
- Am gasit purici, am gasit pureci, zise Pisicu intrand in casa cu coada pe sus.
- Mda, ma gandeam io c-o sa vina si ziua-sta.
- Sunt amuzanti.
- Nu mi se pare, zise Pisica tremurat (se scarpina de zor).
- Hai pa, zise gavagai din senin.
- Un te duci?
- La petshop, sa va iau picaturi.
- Picaturi? saliva Pisicu sarind in chiuveta de la baie.
- Nu d-astea, d-alea de la Frontline.
- Hmmm… Io nu vreau.
- Pai de ce nu vrei?
- Ca nu vreau sa scap de purici.
- Pai nu te mananca?
- Ba da, da-mi place sa-i ascult. Sunt inimaginabil de prosti. Ar trebui sa scrii despre asta.
- O sa scriu.
- Io vreau, zise Pisica (nu stiu daca v-am spus c-a invatat si ea sa vorbeasca).
- Hai pa, repta gavagai.

Pisicu, Pisica si vagaboanda
- Am gasit o vagaboanda, zise Pisica strambandu-se. Doarme-n copac.
- Are o voce oribila, se dezgusta Pisicu.
- Si plete in deriva.
- Si ochii-albastri.
- Si-o coada de matura pe jos cu ea.
- Si-i plina de purici, si-a smuls aproape tot paru de pe gat.
- Ii e foame.
- Ar trebui sa-i dai ceva de mancare.
- Ca n-are pe nimeni.
- A fost alungata, cred c-a spart chiveta.
- Sau a rasturnat oala cu mancare de bame.
- Oricum, ceva a facut ea.
- Pai hai s-o vedem, zise gavagai.
Vagaboanda era o siameza corcita cu birmaneza, corespunzand descrierii in acvaforte a celor doi. Foarte anemica, meiunand acut si gutural (sper sa va puteti imagina asta, ca nu mi-a dat prin cap sa pregatesc inregistrareaz pentru blog), torcand si incercand sa se mangaie de picioarele mele sub uitatura severa pe care i-a arunca Pisicu. (Nu vrea si pace s-o lase sa intre in familia noastra.)
Asa cum ii sta bine unei vagaboande, mananca absolut orice si nici nu-i uracioasa ca birmanezele. Daca va intereseaza, dati-mi un semn si revin cu poze si cu detalii; nu stiu daca si cu pisica-n blana si oase, c-am promis-o deja (avand drepturi naturale asupra ei de gssitor si sustinator legal), dar cine stie, poate ma razgandesc.

PS Asta nu-i un advertorial pentru Whiskas ori Frontline.

Texte asemanatoare:

1. Pisicu & Pisica, scene de gen
2. De ce ma musca Pisica
3. Despre ce-a primit Pisicu de Mos Niculae
4. Poveste despre femeia care avea inauntru o pisica
5. Pisica descopera lumea

Pentru inceput, trebuie sa va spui ca Pisica n-a mai iesit pana saptamana trecuta. Spre deosebire de Pisicu, ea are o fire timida si sperioasa. In plus, in rautatea lui glumeata, Pisicu i-a spus ca lumea se termina la usa si ca, atunci cand iesim, facem expeditii in nefiinta.

Va zic toate astea ca sa-i intelegeti reactiile, nu de alta.

Cand a iesit, trupul a-nceput sa-i tremure putin, iar nasul sa-i amusineze frenetic. (Nu radeti, ca si voi ati face la fel intr-o expeditie in neant.) Apoi, vazand ca stau cu ea si ca usa catre fiinta este deschisa, a pasit in iarba. Surprinzator, iarba nu manca pisici. Ba dimpotriva, s-a linistit Pisica, daca vor, pisicile pot sa manance cata iarba au chef, pana le doare burta. Daca mai vor, pisicile pot sa manance si vrabii, si-a mai spus ea, si fluturi. Dar nu si pescarusi. Pisica se teme de pescarusi, poate-o fi auzit vreo poveste din vecini, cu pescarusi care scot ochii la copii, sau i-o fi povestit Pisicu “Pasarile”.

Am privit-o cum miroase fiecare fir de iarba si cum asculta fiecare zgomot si l-am mustrat pe Pisicu, care chicotea pe umaru meu. Si Pisicu s-a suparat si si-a chemat toti prietenii indoielnici.

In ultimele zile, Pisica s-a intalnit cu vreo 12 consangene, adoratoare dubioase ale profetului meu, c-are uzisera de epifanie si venisera-n pelerinaj. Pisicile nepaleze sunt slabe si murdare, si miauna a foame, sprioase si cam rele si n-ai putea spune ca au oameni numai ai lor (desi unele au). Isi trec zilele patru;andu-si teritoriul si incaierandu-se. Noaptea se tin de chermeze. Lu Pisicu-i place la nebunie sa se-amestece printre ele si sa le spuna minciuni, da tare n-as vrea ca Pisica sa faca la fel.

[btw, textu-asta-i asa de dezlanat pentru ca profetul sta pe masa si rade de ce scriu, iar aia mica sta si toarce la mine-n brate, imbiindu-ma s-o mangai si sa-mi pierd uzul facultatilor scripturale. am sa incers sa scurtez povestea.]

Pe scurt, cand apare o alta pisica care nu-i Pisicu, Pisica nu prea stie cum sa reactioneze. Ar vrea sa comunice, dar se teme. Se-apropie, adoarme atentia adversarei, si dupa aia-i trage una dupa ceafa, cum probabil a fost invatata cand nu eram io atent.

Relatiile cu oamenii sunt de o natura diferita. Cand vede un om, una-doua fuge in casa. Io-ncerc sa-i zic ca n-are de ce sa se teama, ca uite, aia-i o baba, si babele nu le fac rau la pisici, dar ea nici gand sa m-asculte.

In partea de mai de jos a paginii, am sa va-mpartasec primele impresiuni fotografice realizate cu ocazia memorabilului eveniment.

Primul contact cu exteriorul (descoperirea neantului)

Pericolele pot aparea de unde nu te-astepti

Descoperirea fiintei in neant

Gustul fiintei

Impacarea cu fiinta neantului

Sa nu uit sa-i ofer lumea intreaga.

Alien in varianta nepaleza

Sfarsitul expeditiei De fapt se speriase de motanul ala negru.

PS Daca vreti sa vedeti cum era Pisica la-nceput, urmati linkul asta.

Texte asemanatoare:

1. De ce ma musca Pisica
2. Pisicu & Pisica, scene de gen
3. Vesti despre Pisicu si Pisica
4. Un copil pentru fiecare pisica
5. Poveste despre femeia care avea inauntru o pisica

Iar daca se vor gasi clevetitori care, in reavointa lor nemasurata, vor incerca sa puna stavila cursului limbii si sa-l inchiza-n canonul academiei, pedeapsa crunta a maniei mele ii va lovi in moalele capului. Iar Pisicu o sa-i zgarie pe nas.

Asa sa ne-ajute gavagai si Zeullimbajului

PS Am decis sa iau aceata masura deoarece e limpede ca limba romana mi-a ramas mica.

Texte asemanatoare:

1. Declaratie de dragoste
2. Chat show cu oameni beti
3. Cum se saruta prima oara
4. Originea limbii romane
5. Pentru un mai bun management al numelui

– Hm, m-am grabit sa pun apa-n castronasu pe care-l varsase (cel putin asa sustine Pisicu; am observat ca de cand a aparut pisica, Pisicu e cel mai cuminte din lume).

Pisica s-a repezit la apa si-a-nceput sa bea cu pofta. Pisicu o privea amuzat.

- De ce, l-am intrebat, nu i-ai pus si ei niste apa?

- Pai ce, a zis Pisicu obraznic, ea n-are gura sa ceara?

Si din seara aia Pisica cere toate lucrurile cu gura.

Texte asemanatoare:

1. Pisicu & Pisica, scene de gen
2. Un copil pentru fiecare pisica
3. Pisica descopera lumea
4. Vesti despre Pisicu si Pisica
5. Poveste despre femeia care avea inauntru o pisica