Jurnalul Dumnezeului ales al Nepalului » Ce faci daca

Ce face un agorafob in Paradis

gavagai — Tue, 12 Feb 2008 08:30:58 +0000

Un agorafob este un ins care nu suporta sa fie in spatii deschise (si printre oameni). Prin “Paradis” intelegem un loc deschis si populat de pe harta geografiei spirituale crestine.

(De fapt textul asta e mai degraba despre Paradis, da ma rog, nu mai schimb acum titlul.)

Ideologie crestina ne-nvata ca oamenii, atunci cand moare, ajunge la judecata.

(aici ideologia se-ncurca un pic, ca mortu are senzatia c-a ajuns la judecata imediat dupa ce moare; or judecata e “de apoi”, adica dupa ce se distruge lumea, ceea ce-nseamna ca timpul, pentru mort, nici nu trece nici nu sta, ci pur si simplu nu mai conteaza; asta e motivul pentru care ii invidiem uneori pe oamenii morti.)

Si dupa ce e judecat, mortii-i trimisi la-nchisoare in Infern sau e amendati penal (in purgatoriu) ori, in fine, e achitati in Paradis.

Ideologia crestina fiind veche de atatea secole, oamenii s-a obisnuit intr-atat cu ideea judecatii si a consecinetelor ei, ca nici nu se mai invredniceste s-o ia-n seama. Si isi permit asta pentru ca stiu ca-n orce loc ar fi trimisi dupa judecata, o sa fie trimisi dimpreuna cu prietenii lor, ceea ce le convine ca-ntr-o reclama a bere.

Agorafobii, pe de alta parte, nu-si permite sa nu ia-n seama ideologia crestina, pentru ca ei nu-i ca-n reclamele la bere ci ca-n cele la ocupatii solitare sau la mancare de pisici (btw, n-o sa vedeti niciodata o familie intr-o reclama la mancare de pisici; pisica e prietena burlacului si usmana de moarte a copilului. pisica, deci, nu e precum cainele).

(mama, cate paranteze. brrrr, ma-ngrozesc de groaza voastra).

Caci, ca sa revin de unde nu mai stiu, un agorafob stie ca-n Paradis n-are spatiul lui, si-n plus acolo e deja aglomerat cu calugarite si plin de ingeri si arhangheli spioni si de ce-o mai fi plin.

De-a lungul vietii lui petrecute-n claustrare si chinuitoare introspectii, un agorafob nu prea are multe prilejuri sa pacatuiasca, ca-i nevoie de cel putin doi ca sa pacatiesti. (Maaaaaama, ce-mi place asta, pun pariu c-ati trecut peste ea fara sa va dati seama.)

Deci, ca sa termin odata, agorafobu nu va ajunge in cazanu lui personal cu smoala clocotita, ci in Paradis. Dar in Paradis se va simti ca-ntr-un infern. Deci si Paradisu e tot un soi de Infern.

PS Va mai aduceti aminte de motivul ca sa alegi magia neagra?

PPS Textul asta imi da straniul sentiment al neautenticitatii. Poate pentru ca-i scris in straturi. Si n-am avut rabdarea sa incheg ceva. Da lasa ca ma revansez un pic mai tarziu, cand va ofer desene animate.

Texte asemanatoare:

Ajutati-l pe Alexz

gavagai — Wed, 16 Jan 2008 15:58:08 +0000

Dragii mei, Alexz are 11 ani si este din Brasov. A ajuns aici printr-o cautare google si a intrat in vorba cu mine. Io, sa va zic sincer, n-am stat sa-l intreb ce varsta are, si-am inceput sa-i dau sfaturi cam nepotrivite. Dar o sa vedeti voi discutia, mai precis in comentariile textului despre primul sarut.

Pe scurt, problema lui Alexz e una cum ne-am dori cu totii: e indragostit si nu stie cum sa o sarute pe fata de care e indragostit.

Dupa cum veti vedea in discutie, principala mea problema era necunoasterea varstei lui Alexz; dac-as fi stiut-o de la inceput, n-as fi ezitat sa va cer parerea, constient fiind ca nu mai am nici cea mai vaga amintire despre cul eram la 11 ani.

Asadar, daca puteti sa-l ajutati cu un sfat si-o vorba buna (mai ales daca sunteti fete), va rog sa lasati un comentariu (fie aici, fie la celalalt post).

Multumindu-va sincer, gavagai.

Texte asemanatoare:

Salvari monster truck

gavagai — Thu, 03 Jan 2008 23:16:00 +0000

Daca esti in situatia meteo actuala, si daca ai drept de decizie in ce priveste organizarea medicinii de urgenta, cel mai nimerit lucru pe care-l poti face e sa cumperi niste salvari monster truck (foto si filmulete mai jos).

Salvarile monster truck prezinta avantajul de a trece ca vantul peste nameti si masinile care blocheaza traficul. In plus, pentru ca e nevoie si de asta, impun respect tuturor participantilor la trafic (mai ales cei care n-au avut bani de dat pe casco). In fine, e de presupus ca i-ar bucura foarte tare pe pacientii ajunsi in stadiile terminale ale maladiei.

Dezavantajul principal il priveste mai ales pe bolnav, care poate fi un pic zguduit de stilul particular de mers al masinii.

Necesitatea acestui tip de salvari este, iata, transparenta:

Un studiu de fezabilitate sumar (efectuat in seara asta de departamentul de planning al gavagai Media) a aratat ca avantajele adoptarii acestei solutii justifica pe deplin eventualele pagube si gauri din asfalt si bugetul local.

Un monster truck, desi e putin probabil sa nu stiti, arata cam asa

Textul asta e foarte urat, dar, dupa cum va spuneam mai devreme, sunt inzapezit si deci un pic zguduit din punct de vedere intelectual. In plus, vroiam sa vad si ce e cu scriptul asta de embed de la pro tv.

hai somn usor. sper ca maine sa-mi revin. din multe puncte de vedere.

Texte asemanatoare:

gavagai de revolutie

gavagai — Thu, 27 Dec 2007 14:38:50 +0000

Textul acesta povesteste intamplarile hilare de le-a trait gavagai de revolutie si vine ca raspuns, tardiv, la leapsa lu Vlad.

De revolutie eram mai mc si mai prost decat acum. Aveam senzatia acuta ca traiesc niste momente istorice si mi-am propus sa nu uit nimic; tot ce-mi amintesc cu exactitate e ca mi-am zis asta.

Cand a-nceput revolutia, era ziua lu bunica-mea, iar io ma jucam handbal in pat cu var-miu Bogdan. Gasisem intr-o lada o carpeta cu Rapirea din serai si-o agatasem pe perete, pe post de poarta. Poarta era deasupra patului.Cel care statea-n poarta era asezat pe pat, iar celalalt pe statea pe fotoliu si arunca.

Tot cu var-miu Bogdan eram si-n seara-n care Ceausescu a anuntat ca va mari alocatiile copchiilor / cochiilor cu o suta de lei. Instigatid e entuziasmul de neinteles din mediul familial, il impuscam pe Ceausescu cu mitralierele cu gornete.

Pe 20 lucrurile au inceput sa ia o turnura dramatica, pe motiv ca a murit strabunicu (cel nascut in 1267). Am inceput sa dau telefoane, ca sa anunt tragicul eveniment familiei si prietenilor, si n-am mai avut timp sa ma gandesc la revolutie.
Pe 21, mama a venit mai devreme, sa se uite la televizor. Bunica a inceput sa se teama. Io am devenit confuz.

Pe 22 lucrurile au devenit mai palpitante. Toata familia era adunata la casa strabunicului. Mai precis in camera in care era televizoru.

- Hai, parinte, nu citesti stalpii? a intrebat cineva.

Popa s-a desprins cu greu de televizor. Citea tragand cu urechea. Cand a terminat, au rasuflat toti usurati si s-au intors sa vada revolutia-n direct. In cele din urma sicriul a fost ridicat si dus la dric. Convoiul s-a pus in miscare, si-n cateva minute era strivit intre doua coloane de muncitori cu drapele gaurite. In cele din urma, prin strigate si impuscaturi, am ajuns la biserica.

La ortodocsi, spre deosebire de celelalte religii conlocuitoare, in timpu liber bisericile sta inchise. Cheia o tine dscalu. Numai ca dascalu nu era acolo, ci la revolutie. Convoiul s-a oprit in fata usii bisericii. Cativa oameni au luat sicriul din dric si l-au pus pe ciment. Nu se uita nimeni la mort.

Minutele de asteptare se lungeau ca o rama pe care-o tragi decap din pamant. Incepea sa se-ntunece. Lumea-si aduse aminte de ce era acolo si incepu sa-l injure constiicios pe dascal. Cativa oameni au plecat la revolutie, ca sa-l caute. In pofida tuturor asteptarilor, l-au gasit destul de repede, asudat si ragusit. Oamenii au intrat grabiti in biserica. Popa a reusit sa se concentreze si sa faca abstractie de ce era afara, reusind un elogiu de care-mi amintesc inca cu drag. Io am reusit sa nu mai lesin, ca atunci cand a murit bunicu.

La cimitir a fost urat si trist, era intuneric si nu mai tin bine minte ce s-a intamplat. Dupa ce mortul a fost pusin groapa, am plecat le revolutie. Oamenii striga si tragea ina er si nu se mai intelegea nimic. Un unchi a plecat repede la birou, a luat un pistol si s-a incuiat acolo. A doua zi; muncitorii l-a ales membru in FSN. Noi am plecat acasa. Bunica se temea si mai tare.

In zilele urmatoare, lucrurile-a-nceput s-o ia un pic razna. Stateam la coada la ziare (zici ca se dadea ratia la zahar, faina si ulei) sau la apa (cand bunica-mea a crezut ca s-a otravit apa si n-a vrut sa mai gateasc sau sa ne lase sa bem). Ma uitam la tv si numaram trasoare. Sau poate ca trasoarele se terminase, nu mai stiu. Ma gandeam ca, daca suntem liberi, n- sa mai purtam uniforma (saracu Roco, ce-a patit cand a venit in blugi imediat dupa vacanta, “Ce faci, baiete, crezi c-ai venit la chermeza? Unde ti-e uniforma?). Si ca n-o sa ma mai trimita tovarasa instructor de pionieri la frizerie-n timpu orei de fizica. Peste toate astea, teama lu bunica-mea a ajuns aproape de paroxism.

Bunica-mea nu se temea de-mpuscaturi sau de alte asemenea accidente care pot surveni in contexte revolutionare. Bunica-mea se temea din cauza unui idiot care venise cu ideea sa fie-mpuscati toti membrii de partid. Or maica-mea era membru de partid. Si membru d-ala important, care statea la prezidiu-n organizatia ei. Asta fusese ideea unei matusi din Marea Adunare Nationala, care, cand cu moartea lu strabunicu, n-a intrat in biserica, ci a ramas afara tinandu- companie unui unchi securist; ca sa vedeti pe unde-a fost securistii-atunci.

Greu s-a mai lasat bunica-mea convinsa ca n-o sa se gaseasca nici un cretin care sa ordone executarea a patru milioane de oameni. Da asta, convingerea zic, n-a impiedicat-o s-ascunda carnetu rosu de membru pe care maica-mea-l tinea langa parfumuri.

Mai tin minte ca-n vremea aia era foarte la moda sa spui povesti cu teroristi. Cica teroristii putea sa nimereasca centrul unei tinte de la 50 de metri, si asta tinand pistolul automat la sold. (BTW, hai sa facem o culegere de povesti cu teroristi si s-o punem pe Liternet. Nu de alta, da sa nu se piarda.)

Na, ca n-am facut nici un plan al textului astuia, si-acuma sunt in plim ambuteiaj de idei. (Sa tin minte, planu textului e ca agentu de circulatie.) S-o iau deci pe rand.

Ouale finlandeze. Intr-o zi s-a bagat la alimentara oo din Finlanda. Si era suficiente pentru toata lumea, da lumea statea la coada. Si la fel de suficiente era si alte limente. Si lumea manca si se bucura si zicea ca saracii nemti, uite, cumpara cate 200 de grame de salam, asa de rau o duce cu banii.

“Ce-ati facut in ultimii 5 ani?” cu greu ma pot gandi la o replica mai memorabila ca asta. Am auzit-o prima data pe 12 ianuarie 1990. Era zi de comeorare a “martirilor revolutieié, drapele coborate in berna si miting la universitate. Si la miting vorbea Mazilu. Si s-a trezit un agitator sa-l intrebe pe locutor ce-a facut in ultimii cinci ani si lumea a-nceput sa-l fluiere si sa-l huiduie.

Atacul teroristilor din 26 ianuarie 1990. De ziua “tiranului” (sotul “odioasei”), legenda urbana spunea ca teroristii va ataca toate scolile si institutiile din tara. Ca sa faci treaba asta, va zic, iti trebuie cel putin armata turca. Dar oamenilor postrevolutionari nu le pasa de-atata lucru. Ei era dispusi si dornici sa creada orice.

Naivitatea postrevolutionara aproape ca ma face sa lacrimez e duiosie. Stau si ma-ntreb cum trebuie sa fi aratat creierele oamenilor alora, cu setul lor de credinte arncat in aer, cu sperantele lor, ca niste copii fantasmand. Brrrrrr.

Contul “Libertatea”, la care cu onor si imboldit de familie am contribuit si io cu cateva sute de lei si o scrisoare cu cerneala violet pe foaie lucioasa. C-asa era frumos pe vremea aia.

Am stat intr-o seara sa ma gandesc ce s-a ales de banii din contul ala. La capatul ganditului, am inventat scenariul ca banii-a fost distribuiti echitabil populatiei, sub forma de prime si plati restante. La inceputul lui 90 aproape ca nu era zi in care s-o aud pe maica-mea ca iar a primit bani. Deci, iata, cred ca la mama a ajuns banii din contul “Libertatea”. Io, dac-as fi dispus de fond, asa as fi facut. Ca sa m-asigur ca o sa castig primu mandat, ala care nu se pune. Si-as mai fi dat si legea 14 din 90. Si nici nu mi-as fi vandut tara. Si ma-ngrozesc cate-as mai fi facut. Norocu vostru ca eram prea mic.

Io, inainte de revolutie, stiam pe de rost statutu Organizatiei Nationale de Pionieri, eram abonat la Scanteia, faceam informare politica (eram responsabil cu politica externa, tunand impotriva tratamentului aplicat namibienilor de Africa de Sud) si aveam sperante sa primesc snurul albastru. Si toata lumea se gandea ca Stefan Gheorghiu m-asteapta cu bratele deschise. O tempora.

Gata, ma opresc aici, ca Pisicu s-a plictisit si-a-nceput sa ma muste de maini. Btw, a scris un text nou.

La fel ca si Vlad, dau leapsa la toata lumea.

Texte asemanatoare:

Cum sa traiesti in aceeasi piele cu un medic

gavagai — Wed, 30 May 2007 12:56:18 +0000

Un medic e persoana care ne spune ce sa nu facem si adauga ca daca facem ce facem va fi vai si-amar de noi. Din fericirie noi, cei care facem, ii vedem rar pe medici in contexte profesionale. Da asta nu ne-mpiedica sa ne gandim la ei si la persoanele nevoite sa traiasca in aceeasi piele cu un medic.
Paranteza patrata. In contextu epitafului de-alaltaieri, textu-asta capata velente dramatice, iar io-s bucuros sa-l las sa le capete. Inchid paranteza patrata.
Cand stau pe burta-n pat si ma-ntreb cum e sa traiesti in aceeasi piele cu un medic asum ca medicii si oamenii e persoane foarte diferite. Asumptia nu e scoasa din cavitatea abdominala, ci din observatia ca persoanele depsre care se spune ca sunt medici e foarte diferite in contexte profesionale de-atunci cand e-n contexte amicale. Din aceasta observatie s-a nascut fraza ca in pielea persoanelor numite generic si pe scurt “medici” ar trai de fapt doo persoane: persana insasi si medicul. Medicul care traieste in aceeasi piele cu o persoana este un produs artificial, mesterit de o traditie intelectuala si de niste profesori, insa vehementa cu care isi cere spatiul in interiorul pielii persoanei este notabila: una-doua, cand credeai ca vorbesti cu o persoana ca de la om la om, medicul ce-o locuieste iese la suprafata si-ti zice sa nu mai fumezi atata, c-ajungi sa-ti faca Iuli epitaf. Asta pentru ca medici-i niste persoane tare-ncapatante care mereu reuseste sa iasa la suprafata-ntr-o discutie. Dar, ma-ntorc io pe partea stanga si ma gandesc, daca medicii-apare la suprafata-n conversatii, oare nu apare si-n monoloagele interioare ale persoanelor care traieste-n aceeasi piele cu un medic?
Chestiunea ma preocupa pentru ca stiu multe persoane care traieste in aceeasi piele cu un medic, si toate are o viata tare trista, ca mereu se gandeste la consecintele a ceea ce face. Si medicu din ei ii opreste de la orce-ar vrea sa faca, iar ei se deprima. Asa ca m-am gandit sa dau aici raspunsu, ca nu-mi place sa vad si alti oameni deprimati.
Ca sa traiesti in aceeasi piele cu un medic, trebuie sa-l pui la respect, sa faci lucruri care nu-i place si care-l inspaimanta, sa fumezi mult, sa nu mananci la timp, sa nu dormi… Curand, in urma tratammentului, medicul din tine va fi ingrozit si te va lasa in pace sa te bucuri de viata.
Textul asta s-a nascut in urma unei discutii cu Clebs si-i multumesc tare mult si i-l ofer.

Texte asemanatoare:

Ce faci daca vrei sa nu ti se ofileasca florile

gavagai — Fri, 27 Apr 2007 21:11:56 +0000

Cel mai simplu lucrupe care poti sa-l faci atunci cand nu vrei sa ti se ofileasca florile este sa-ti cumperi flori din plastic. Florile din plastic prezinta dezavantajul de a fi urate, dar si avantajul de a fi perene si de a nu avea nevoie de apa.
In plus, neavand nevoie de apa, nici nu mai apare impedimentul apei imputite, care face din obiceiul de a oferi flori un obicei scarbos. Pe de alta parte, este necesar ca florile din plastic sa fie sterse de praf din cand in cand, pentru ca altfel ar arata sinistru, dar treaba se dovedeste a fi foarte dificila, degetele umane fiind mai groase decat spatiul dintre petale. Una peste alta, solutia florilor din plasticeste doar un surogat inestetic.
O alta solutie ar fi ca florile care vrei sa nu ti se ofileasca sa fie imortele. Dar daca primesti des flori, cum i se intmpla Mihaelei (si textul asta este scris in atentia ei, ca sa ma ierte ca fac recenzii la carti pe care nu le citesc), sa tii atatea imortele-n casa poate deveni foarte anost.
Solutia cea mai logica ar fi sa pui conservanti in apa din glastra in care pui apa in care sa pui flori. Ca pare natural ca conservantii sa conserve florile in starea in care se gasea cand le-ai pus in apa pe care ai pus-o in prealabil in glastra. Dar apa de flori, in afara cazurilor exceptionale, nu este potabila, deci conservantii (potabili si alimentari) nu vor reusi sa faca treaba. Chiar daca va ganditi ca si alte lichide nu e potabile si totusi contine conservanti, cum am vazut io-ntr-o reclama pe National, sa stiti ca va-nselati. Pentru ca ieri, intreaga zi, am facut experimente cu conservanti si cu apa de flori. In urma experimentelor, nu s-a-ntamplat nimic (doar ca mi-am pierdut ziua de pomana), deci solutia conservantilor nu poate sa convinga pe nimeni.
Si iar incep sa nu-mi mai placa cum scriu. Imi pare tare rau, draga Mihaela.
Ca sa fiu sincer, dupa ce m-am gandit toata noaptea trecuta, mi-am dat seama ca solutia nu se afla in mainile celui care cumpara sau primeste florile. Solutia se afla in cu totul alta parte, adica la fundeni, acolo unde Tina face plante cu ochi. C-ar trebui sa-i zic Tinei ca, in timpu ei liber de la institut, sa faca si niste plante fara ochi dar care sa nu se ofileasca.
Si-acuma, in timp ce scriam, mi-a mai venit o solutie, anume ca persoana care primeste flori sa recunoasca ca a oferi flori e un obicei scarbos si sa le-arunce cat colo, ca sa nu mai fie nevoita sa se uite cu tristete la glastra in care se ofilesc vesnic pomenitele flori.
PS Tristetea persoanelor care se uita la cum se ofileste florile nu vine de la gandul trist ce florile-i ceva frumos si e trist sa se ofileasca, devenind urate, ci de la mirosul insuportabil care este emanat de apa in care se balacesc tijele de flori taiate piezis. Hai @];-

Texte asemanatoare:

Ce faci daca esti nehotarat

gavagai — Thu, 12 Apr 2007 16:09:42 +0000

Daca esti nehotarat, ai putea incepe prin a spune “ndap”. Persoana careia-i spui asa o sa aiba o secunda de stupoare, o sa faca o pauza, o sa respire si o sa intrebe “ce-nseamna asta”. In tot timpul asta, plus in tmpul in care in explicati persoanei careia-i spuneti “ndap” ce inseamna “ndap”, aveti tot timpul sa va hotarati.
“Ndap” e un cuvant inventat de gavagai. Cand l-a inventat, gavagai a compus “nup” si “dap” si dupa compunere i-a iesit “ndap”. “Ndap” inseamna “si da si ni nu”.
PS gavagai ar vrea sa-i transmita LucieiT condoleante. Imi pare foarte rau.

Texte asemanatoare:

Ce faci daca iese WordPress 2.2

gavagai — Wed, 11 Apr 2007 19:18:00 +0000

Daca iese WordPress 2.2, cum citeam pe Blogging Pro co sa se-ntample pe 22 aprilie, cel mai bine e sa faci update. Din cate-am vazut, diferentele fata de versiunea 2.1 nu sunt spectaculoase (ma rog, in afara de posibilitatea de a da spam mai usor, de a te juca cu tagurile, ). Ma gandesc ca o sa fie multi

nemultumiti, ca atunci cand a aparut 2.1 si oamenii nu se-ndura sa faca update, zicand ca-i multumiti si cu 2.0, 1.7 sau 1.5. Da cand s-a uitat la pluginurile noi, n-a mai fost multumiti. Ma rog, asta chiar nu conteaza. Ceconteaza e ca wordpress.org a promis ca o sa-si pazeasca mai bine serverele. Hai seara frumoasa. Si update placut, creca salivati deja :)

Texte asemanatoare:

Ce faci daca nu te mai trezesti intr-o dimineata

gavagai — Thu, 15 Mar 2007 12:20:45 +0000

A fost odată ca niciodată un om. Pe lume a fost mulţi oameni, da omu despre care vă povestesc era special. La început nu era special, da într-o bună dimineaţă a început să fie. Şi aşa a rămas.

Într-o bună dimineaţă, omul despre care vă povestesc nu s-a mai trezit. Omul era singur pe lume, şi n-avea nici serviciu, aşa că nimeni nu şi-a dat seama că omul nostru nu se trezise. Dacă cineva şi-ar fi dat seama că nu s-a trezit şi s-ar fi dus la el acasă să vadă ce-i cu el şi de ce nu s-a trezit, l-ar fi găsit stând întins, cu ochii închişi, respirând egal ca atunci când dormi şi domind, şi

nu şi-ar fi dat seama de ce nu se mai trezise. Şi, din toată lumea, numai povestitorul şi-a dat seama că omul nostru într-o bună dimineaţă nu s-a mai trezit. Şi s-a dus la el acasă şi-a intrat prin efracţie şi l-a observat cum respiră regulat, fără nici cea mai mică expresie pe chip, după toate aparenţele dormind încă.

Texte asemanatoare:

Ce faci daca ti-e somn

gavagai — Tue, 13 Mar 2007 12:30:31 +0000

Te culci şi după aia, când te trezeşti, îţi trece.

(Cel puţin aşa crede Pisicu.)

Texte asemanatoare: