gavagai si literatura

Scara fiinţei artistice se compune din trepte. Trepte de sfinţenie şi de har, cum îmi suflă un gând necuvios, de patimă, gradene de compromisuri. Scara fiinţei artistice e pestriţă ca o tribună-n zi de derby – iar analogia e interesantă şi prin aceea că evocă faptul că spectatorii artistici le scuipă coji de semninţe-n cap celor aflaţi pe gradena inferioară. Ce ţi-e şi cu analogiile-astea, sunt ca un tac în mâini pricepute.

Uneori, în timp ce fac slalom printre păcate (lucru pe care-l numesc a trăi), mă gândesc la “fenomenul literar” (expresia nu-mi aparţine, am furat-o dintr-o revistă şi-am închis-o-n grădina mea glotologică). Ca să rămân sincer, “fenomenul literar” nu-mi spune absolut nimic. Nici măcar nu-i consum produsele contemporane. N-am cunoştinţe în rândul actorilor distribuiţi în câmpul literar. Nu fac literatură. Sunt doar un spectator planând pe deasupra tribunei, căscând gura, scuipând cuvinte şi hlizindu-se. Şi asta e bine şi fără responsabilităţi şi fără palme transpirate pe care trebuie să le-atingi a salut.

Alteori, în timp ce ma izbesc de vreun păcat plantat în mijlocul trasei de un diavol şchiop şi chior, cu care beam cafele-n adolescenţă, mi se-ntâmplă să iau stiloul şi să mă pun pe scuipat coji de cuvinte. Una dintre acele ori este asta de-acum. Iac-aşa.

PS Ce-o fi de înţeles din metaforele şi analogiile sportive?

— scris de gavagai