Pisicu s-a trezit şi a cerut afară. I-am deschis. Am fost orbit de lună. De fapt de nici jumătate. Un aproape-pătrar cu lumină rece, de reflector (btw, din cauza luminii de felul ăsta sunt aşa de triste teatrele). Pisicu a rămas un pic descumpănit. Cred că i-ar fi plăcut să fie întuneric. Uneori îl suspectez că are apucături de brigand. Io, pe de altă parte, mă uitam la cer cu satisfacţie. Părea decupat dintr-o poveste. Un aproape-pătrar înconjurat de câteva stele. Decorul unei poveşti, livrat ca atare, fără intrigă şi desfăşurarea acţiunii. (În genere, poveştile se livrează precum “cadourile” de pe vremuri, deodorant şi creme Farmec laolaltă cu bibelouri hidoase.)
Pisicu şi-a recuperat flegma obişnuită şi a plecat să-şi vadă de-ale lui. Io am rămas în prag, iscodindu-mă ce-mi evocă cerul ăla. Îmi evoca nişte pagini din Huckleberry Finn. Bune şi astea. Poate şi nostalgia unei vieţi pe care n-o s-o trăiesc niciodată. Găsesc că-i foarte frustrant să nu poţi trăi şi alte vieţi; adică de ce să mă mulţumesc să-mi trăiesc exclusiv propria viaţă? Asta e partea bună a componentelor de poveşti, îţi oferă posibilităţi imaginative nebănuite. Habar n-aveam că una din vieţile mele posibile se petrece într-un orăşel din Missouri, într-o casă de lemn pierdută printre nişte copaci bătrâni care nu ştiu cum se cheamă.
După momentul de contemplaţie, am fost tentat să trec la acţiune, anume să m-apuc să descriu ce vedeam. Mi-am amintit de o foarte frumoasă pagină din They and I a lui Jerome Klapka Jerome, atunci când e trezit de vacă la ceasurile 3 sau 4 ale dimineţii şi decide să profite de ocazie şi să descrie un răsărit, că cine ştie când o să aibă nevoie de el. Am râs puţin, am închis uşa, am plecat spre bucătărie şi mi-am făct primele două cafele ale zilei.
— scris de gavagai
pax
LOL, când am citit “După momentul de contemplaţie, am fost tentat să trec la acţiune…“, pam-pam!, mi-am zis că asta ar însemna chiar acţiune, i.e. să trăieşti “una din vieţile posibile, [care] se petrece într-un orăşel din Missouri, într-o casă de lemn pierdută printre nişte copaci bătrâni“. dar, dezamăgire matinală: “să m-apuc să descriu ce vedeam” :)))
şi bine ai revenit.
Madelin
Draga Gavagai
Tare adevarat mai e. Niciodata nu stii cand o s aai nevoie de o aproape-patrara luna si umbrele ei de pe fluviul Mississippi (ce-mi plac consoanele astea duble, cica in germana exits si triple).
Pisicul e un hedonist, chiar daca flegmatic. Stie el ce stie.
Mi-era dor de dumneata, sa stii. Si de Delicia.
venat show
Imi place de pisicul tau. Si de cele noua vieti ale sale, din care sigur iti va impumuta, ca sa nu mai stai frustrat ca o traiesti doar pe a ta. Sa mai povestesti, gavagai.
Vlad
Sar’naaaa. Acum avem niste luna patrar din asta, pentru cand avem nevoie de ea.
Vlad
Iar nu mai poci posta comentarii… Akismet?
Jozsi
Tot nu va mai satura Dumnezeu de vieti posibile? Cind ma apuc sa citesc vo carte da filosofie si esplicatia o apuca pe la vieti posibile, o trantesc de numa numa.
No. D-apai s-ce-t faci cafia de zi in puterea lunii?
O FEMEIE IN ROCHIE SI PE TOCURI
Iti doresc sa iti doresti o mie si una de nopti de povesti ca-n povesti..si hai lasa Luna,cum o fi ea,intreaga sau neintreaga :), sa-ti trimita zambete de orbit.Nu se stie, poate de atata Farmec,cand va veni Soarele pe strada ta,pe cer,de la fereastra ta, o sa vezi un curcubeu !
Hai te sarut fermecator :)
DANYXD
Foarte frumoasa expresia “Găsesc că-i foarte frustrant să nu poţi trăi şi alte vieţi; adică de ce să mă mulţumesc să-mi trăiesc exclusiv propria viaţă?” .