O sa-mi iau un interviu

Interviul este un obiect al spiritului uman obţinut în urma procesului prin care o persoană o trage de limbă pe alta şi care urmăreşte împărtăşirea de informaţii / idei / bârfe unei audienţe specifice. Specificitatea audienţei este un ingredient esenţial pentru succesul interviului. Celelalte doo ingrediente sunt: calitatea întrebărilor şi calitatea răspunsurilor. Acestea sunt independente de calităţile generice ale persoanelor implicate în actul intervievării. Ca să vă convingeţi că nu vorbesc în dodii, iată: e neîndoios că io şi cu Michael Griffin suntem nişte persoane cel puţin interesante, cu anumite competenţe care nu-s la-ndemâna oricui; în ciuda acestor lucruri respectabile, dacă Michael Griffin s-ar apuca să mă intervieveze, am obţine un foasco de care ne-am împiedica amândoi; şi-am cădea în ridicol.

Acestea fiind datele problemei, cred viguros că cele mai reuşite interviuri sunt cele pe care le faci tu cu tine însuţi şi pe care le adresezi unui public interesat.

Principala asumpţie a viitorului interviu este, desigur, interesul vostru. Că altfel nu ne-am mai bate capu, io să mă fac că scriu, voi s-aşteptaţi răbdători. Este totuşi posibil ca asumpţia să fie greşită. Pe mine, de pildă, nu mă interesează aproape nimic din ce mă priveşte. De ce n-aţi fi şi voi ca mine? Nu?

Dac-aţi reuşit să citiţi până la punctul ăsta, se cuvine să va ofer un premiu. Acesta constă în posibilitatea de a-mi adresa întrebări pentru viitorul interviu. Io am să vorbesc cu mine şi-am să mă conving să le strecor printre întrebările mele, ca să nu devin suspicios şi să răspund frumos, ca-ntr-un monolog interior. Gata, am tăcut.

— scris de gavagai