Şi, dac-aveţi, îl simţiţi? Ce anume simţiţi când simţiţi c-aveţi suflet? E o senzaţie particulară? Sau, dacă nu simţiţi nimic, puteţi concepe c-aţi avea? Cum îl concepeţi? Este o entitate? Ce fel de entitate? O stafie? O relaţie? Relaţia voastră cu lumea? Cu voi înşivă? Cine sunteţi voi înşivă?
O fi adevărat că “spunem că avem suflet în acelaşi sens în care spunem că avem păduchi sau viermişori”?
Post scriptum
Replica zilei
- Bună ziua.
- Adevărat a-nviat.
Imaginea zilei
Holul unei clădiri publice. Nişte oameni adunaţi cu sau fără rost. Grupuleţe, din când în când gălăgioase. Iese o funcţionară. Dă din mâini şi spune:
- Şu! Şu! Şu!
— scris de gavagai
puck
ai uitat sa intrebi si cat suflet avem. eu cred ca am cat are si vantu’
a, mi-am amintit vorba aia:
- Si ai mai gasit portofelul?
- E, sufletu’!
o nimfa
Avem suflet, pentru ca ne doare.
gavagai
@Puck: sarumana, uitasem cat de frumos suna.
@ O Nimfa: ma urasc sincer.
eu, o fata
iese o functionara….da din maini…
asta chiar imi place, e vie functionara ta.
ah, sa fiu cat de cat on-topic, nu, nu am suflet, dar asta stiai deja.
gavagai
pai sigur ca-i vie, ca dumnezeii au apucatura de a da viata. s-a avansat chiar ca ar fi un defect profesional.
da, stiam ca n-ai. da-i un motiv de lauda?
O FEMEIE IN ROCHIE SI PE TOCURI
Sunt o femeie :
sufletista,
care imi place sa multumesc din suflet,
astept pe cineva drag mie cu sufletul la gura,
ma bag in sufletul cuiva drag mie,
nu-mi vand nimanui sufletul,
imi trag sufletul cand sunt ostenita de prea multe,
mi se rupe sufletul la durerea cuiva drag mie,
imi place cand sunt inconjurata de suflete
si indraznezc sa va scriu despre asta … din suflet