Pi este un număr iraţional şi magic. Rostul său pe lume este acela de a ne convinge că lucrurile au o ordine anume, că există un sens esenţial în spatele haosului fenomenal. Când te gândeşti la el, te simţi liniştit. Îţi spui că, poate, ai şi tu o noimă, dimpreună cu restul fiinţei. Constantele au adesea darul de a oferi pacea şi liniştea; oamenii care n-au habar de asta îşi caută duhovnici sau plătesc ore de terapie.
Având o atare paletă de calităţi, Pi ar fi putut să fie o constantă cu nasul pe sus. De pildă aşa cum este c, care-şi propune să ne-arate cât suntem de limitaţi, sau G, care ne-aminteşte că ne vom simţi întotdeauna apăsaţi. Dar nu. Pi are ceva din umilinţa vechilor episcopi şi-şi vâră coada peste tot. În cana mea de cafea, în fiecare ţigară, în toate oalele cu ciorbă, în Absolul (potrivit ultimelor măsurători, absolutul are formă sferică).
Pi e o constantă eminamente postmodernă, şi nu dă doi bani pe sistemele de valori. Pentru oricare dintre noi, muzica sferelor şi ciorba de potroace sunt sunt mâncăruri de peşte distincte, dar nu si pntru Pi, care nu-i la fel de superficial ca noi.
Pus pe gânduri de această descoperire simplă şi profundă, Mirinda Panta, directorul Institutului Naţional al Cercetării din Nepal, şi-a îndemnat colaboratorii să cerceteze dacă Pi are vreun aport caloric; nu mică a fost mirarea cercetătorilor când au descoperit că are, în speţă 3,14159265 Kcal per obiect. Asta înseamnă că, atunci când un produs se laudă că are numai 2 calorii, de fapt are 5,141592…, de unde şi numărul mare de obezi în rândul consumatorilor.
Concluzia acestui text scris într-o doară este următoarea: dacă vă preocupă silueta sau liniştea interioară, gândiţi-vă la Pi atunci când sunteţi pe cale să consumaţi ceva; efortul gândirii va consuma cele 3,141592… Kcal suplimentare şi, ca bonus, vă va oferi sentimentul că trăiţi într-o lume cu sens.
Post Scriptum
Textu-i aşa de dezlânat pentru că a fost conceput pe Twitter; dezvoltându-l, n-amputut decât să-l stric (căci, v-amintiţi, spunem despre un lucru că este perfect atunci când nu mai putem scoate nimic din el fără a-l strica). A propos de perfecţiune, “când gavagai dă pe-afară de-atâta perfecţiune, oamenii exclamă – Uite-un curcubeu!” (asta-i dintr-un comentariu, dar am zis s-o scot la lumină).
Dacă sunteţi în căutarea unei pisici educate şi frumoase, încercaţi aici. Îmi pare rău, Marie Jeanne.
— scris de gavagai