La început era o femeie cu tulburări psihice grave. Era palidă, brunetă şi cu cearcăne adânci. Purta mască. După ce şi-a dat masca jos, s-a transformat în Hannibal Lecter. Un doctor cu mustaţă l-a declarat perfect sănătos. L-am luat acasă. Lăsam impresia c-am fi prieteni vechi.
În cadrul următor, decorul s-a animat. Decorul era o casă care nu-i a mea. Probabil era a lui. O încăpere plină de lumină galbenă şi de cunoscuţi. Hannibal era plictisit. Se afundase posac într-un fotoliu, iar privirea lui exprima milă şi plictiseală. Ca să-l scot din starea aia, am propus să jucăm un joc de societate. Ochii i-au sclipit. A sărit din fotoliu şi s-a aruncat în mijlocul cunoscuţilor. Unul dintr ei, nu spun cine, a fost legat. Eu am plecat să caut un satâr.
— scris de gavagai
alex
pai nu spuneai ca nu visezi in imagini?
gavagai
m-ai prins :( cu voi nu mai poate omu nici sa inventeze vise
alex
asta asa ca ne place sa te tachinam din cand in cand
gavagai
din pacate nu prea va mai ofer prilejuri. am sa incerc sa indrept situatia.