Cu cât înaintez în vârstă, cu atât îmi e mai clar că lucrurile convenţionale sunt de fapt fireşti şi uneori frumoase. Ca să dau un singur exemplu, uite, când eram mic mă plictiseam de moarte când mă uitam la Helvetica. Acuma nu mai pot de dragul ei. Îmbătrânirea, cum ar veni, nu se manifestă numai prin starea generală foarte proastă pe care o resimt în fiecare dimineaţă, ci şi prin reducerea dramatică a resurselor de plictis. Estimez că în viitorul apropiat, dac-o exista în cazul meu, voi reuşi să mă uit la o emisiune întragă de pe TVR Cultural sau chiar să citesc România Literară.
Acum mai an, gândul că v-aş putea oferi un mărţişor mi-ar fi provocat crampe (de râs ori doar de spaima de a nu fi ca toţi ceilalţi); ieri, ideea m-a umplut de bucurie. Am profitat de ocazie, că cine ştie când m-oi mai întâlni cu alte bucurii, am pus mâna pe stilou şi mi-am făcut un brief:
Mărţişor
- artefact care să vă provoace senzaţii plăcute;
- obiect care să vă arate că vă preţuiesc (e.g. prin măiestria execuţiei);
- un lucru ce nu poate fi dobândit în altă parte;
- ceva transmisibil în mediul virtual pe care-l împărţim de-atâta amar de vreme.
Un eBoooook, am zis într-un moment de inspiraţie.
Mai întâi am ales cartea, anume Who was who, de Irwin L. Gordon.
Este vorba de un dicţionar biografic, redactat în vremea preşedintelui Taft de către un aventurier jurnalistic cu simpatii democrate. Textul provoacă adesea accese necontrolate de râs şi ne deschide orizontul unei lumi dispărute. Temele actuale în epocă – ascensiunea lui Teddy Roosevelt, sufragetele, mirajul Parisului ori miracolele promise de medicii germani* – defilează cadenţat** în faţa privirii noastre lacome. Umorul e uneori forţat, dar n-avem motive să nu fim indulgenţi. Gata, nu vă mai spun nimic, că nu vreau să vă impun schema mea dubioasă de lectură.
* Amintiţi-vă-ţi şi de miracolele promise de un medic vienez, în aceeaşi epocă.
** Aluzie, s.v. Kaiser.
Cartea este în domeniul public şi deci poate fi găsită în multe locuri (io o am de pe Project Gutenberg), însă nu în forma pe care v-o propun. Execuţia a fost realizată pe fugă (la fel ca şi gândul.info, care a fost redesenat în mai rău), dar, în linii foarte mari, e satisfăcătoare.
Preview
Ca să vă faceţi o idee despre ce e vorba, iată:
Imaginea de mai sus a fost redimensionată, deci e irelevantă.
Download
Who was who.pdf 32 pagini, 2.10 MB
Pentru o manipulare mai uşoară, vă recomand să nu deschideţi fişierul în browser (click stânga), ci să îl descărcaţi (click dreapta > save target/link as, sau ce vă spune vouă browserul vostru favorit).
Dacă aveţi chef să-l imprimaţi, vă pot spune că merită. Arată mult mai bine decât pe ecran.
În încheiere, vă adresez tradiţionalul Hai vă iubesc.
— scris de gavagai
O FEMEIE IN ROCHIE SI PE TOCURI
Draga Gavagai,
Iti multumesc pentru Martisor.
De fiecare data cand vin la tine,”in vizita”, ma simt tare rasfatata.
Iti urez sa ai o primavara frumoasa….si…te sarut cum iti doresti tu:-)
PS
Desi nu te cunosc de mult timp, afla ca, pentru nimic in lume nu m-as fi asteptat SA NU AI o reactie publica vis a vis de aceasta zi speciala, ce in calendar e legata an de an de inceputul primaverii.
ALT_PS As vrea sa te rog, sa te asiguri de validarea completa a postarii unui mesaj .Ma refer ca se poate posta cu id diferit de pe acelasi email (vezi capitolul cu “De ce ma parasesc femeile” ultimile 2 posturi sunt ale mele (scuze O NIMFA, ptr ca te-am folosit pe post de cobai :-)), ceea ce nu mi se pare nici fair,nici fairy,,,,,,
puck
:)) ce martisor haios si aratos. multumesc!
gavagai
Draga FEMEIE IN ROCHIE SI PE TOCURI,
in primul rand iti multumesc pentru urari.
In randul doi, ma intreb daca am devenit previzibil. Pe bune ca anul trecut n-as fi suflat o vorba despre martisoare. Da lasa, ca nici prea imprevizibil nu e bine sa fii.
In fine, comentariile. Nu e nimic in neregula cu comentariile. Cel semnat cu pseudonimul tau a devenit public in momentul in care l-ai postat (sau un pic mai tarziu, din motive de cache), iar cel semnat O NIMFA a asteptat cuminte sa-l aprob. L-am apobat pentru ca n-aveam motive sa n-o fac. Singura situatie in care un comentariu ilegitim poate trece de filtru, este aceea cand se foloseste combinatia corecta nume+email. In lunga istorie a acestui blog a existat un atare caz scandalos, dar circumstantele au fost speciale si nu se vor repeta. Adresele de email sunt date cu caracter personal, iar prelucrarea lor este supusa unor reglementari legale precise (legea 506/2004). Pot garanta ca nu le instrainez. Si nici nu fac altceva cu ele. Desigur, pot aparea situatii neplacute, de pilda daca proprietarul unui blog pe care ai comentat cu aceeasi combinetie nume + mail vrea sa vorbeasca in numele tau, sau daca datele introduse in formular au ramas in browerul unui computer care nu-ti apartine, dar imi place sa cred ca oamenii, in conditii normale, sunt buni.
Draga Puck,
ma bucur ca ti-a placut. A fost un deliciu sa-l mesteresc.
Jozsi
Nota de subsol pentru aluzie este beton*!
*expresie colocviala destul de demodata; gluma.
Vlad
Sper că se dă mărţişoare şi la băieţi, că l-am downloadat.
lila
gavagaaai observ ca scrii cu diacritice
io ma bucur pt tine
O FEMEIE IN ROCHIE SI PE TOCURI
Draga TU, cel care l-ai creat pe gavagai, nu am intentii rele, nici cu tine, nici cu blogul tau ,nici cu altii si nici cu altele…sau cu alte cuvinte sunt plina de bune intentii in conditii normale si in anormale incerc sa ma umplu cu altceva decat rautate. Erau niste replici cam pline de venin pe acolo si mi s-a parut tare amuzant sa contribui si eu un pic la incitarea situatiei,ca o veritabila maimuta ce se uita prin gardul gradinii lui d-zeu,asa cum m-a denumit plina de admiratie O NIMFA. Tacerea lui O NIMFA presupune fie ca era in Tenerife, fie intr-o locatie rupta de realitate (:-)), fie ca eu am fost prea blajina sau deloc bine inteleasa etc. Multumesc insa, ca mi-ai aprobat post-ul,imi pare ca ne-am sincronizat intr-un zambet complice si asta ma face sa ajung in al noulea cer fara sa fiu totusi cu capul in nori. Un sarut pe bune, pe buze pentru TINE si unul pe botic pentru Gavagai
o nimfa
Unii oameni mai si muncesc. Dupa ce am citit postul lui Gavagai, nu am considerat necesar sa verific zilnic ce comentarii au mai aparut. Incearca sa-mi explici de ce simti mereu nevoia sa ma mentionezi, mai ales cu malitiozitate. Cat despre contactul cu realitatea… relax, esti foarte departe de asemenea realizari.
gavagai
@Jozsi: nu-i asa? a srie note de subsol inseamna a-i face cu ochiul cititorului.
@Vlad: pai da, am tinut sa specific, dar am uitat.
@Lila: eh, numai in texte, nu si-n comentarii. e totusi un inceput.
@O Femeie in rochie si pe tocuri & O Nimfa: uffff, ce ma fac io cu voi?
o nimfa
Este foarte simplu… ne pui in aceeasi categorie, si nu iti mai bati capul. Oops, acum inteleg! Ai facut asta deja. Problem solved!
gavagai
oops, n-am facut asta, si nici nu am intentia sa o fac.