Femeile din viaţa mea au fost unice în cele mai multe dintre aspecte. Dar au posedat în devălmăşie trăsătura de a mă fi părăsit. Toată ziua-bună ziua mă părăseau. Iar io habar n-aveam de ce.
De regulă, faptul că multe persoane diferite fac un lucru în acelaşi fel trădează o anumită conformitate de opinii, sau un acord în ce priveşte motivaţiile. Constatarea asta m-a cam dat peste cap. Pot înţelege că oamenii taie pâinea transversal şi nu longitudinal pentru că aşa le vine, dar nu pot înţelege cum de s-a brodit să fiu atât de părasit. Pentru care temei?
Poate, m-am gândit, există o conspiraţie a femeilor împotriva lui gavagai. Poate cineva a fost rănită de mine şi s-a hotărât să se răzbune. Nu ştiu, mă gândesc. E totuşi destul de improbabil, pentru că femeile care mă părăsesc nu prea ar reuşi să se înţeleagă între ele (c-am spus că sunt unice în cele mai multe dintre aspecte).
Dar poate că nu e vorba de o conspiraţie manifestă, ci de una mistică. Natura, ca să nu-i zic altfel, s-a gândit în mintea ei să facă să fiu părăsit. Poate că nu vroia să mă lase să mă reproduc (brrrr, ar fi îngrozitor să mai apară un gavagai pe lume, totul s-ar prăbuşi în ruină); sau poate că vroia să-mi dea ocazia de a mă folosi din plin de toate resursele creative pe care le-a îngropat în mine şi se simţea datoare să mă ferească de distracţii.
În continuarea şirului de gânduri, am încercat să-mi amintesc care sunt motivele invocate de femeile care mă părăsesc; că poate motivele or ţine de mine. Demersul poate părea firesc unei persoane care nu sunt eu. Persoanele care nu sunt eu au o modalitate bizară de-a fi. Sunt imperfecte, conştiente de lucrul ăsta, şi dornice de a se îmbunătăţi. Pentru ele este normal să creadă că poate e vina lor c-au fost părăsite. Io, pe de altă parte, sunt făcut din altă făină. Am o modalitate firească de-a fi. Sunt perfect, inconştient şi lipsit de dorinţe. Şi-aici mi s-a oprit gândul, c-am început să mă contemplu.
După o vreme, când am simţit că mă umplu de mine, am avut o revelaţie:
Tiiiii, mi-am spus, să ştii că de-asta mă părăsesc femeile. Că sunt perfect, inconştient şi lipsit de dorinţe. Lucrurile-astea pot părea înspăimântătoare unei persoane care nu sunt eu. Ba mai rău, le poate intepreta greşit. Poate să creadă, aşa cum au crezut toate femeile care m-au părăsit, că sunt nepăsător. Şi insuportabil. Da, asta trebuie să fie.
Persoanelor care nu sunt eu le par într-adevăr nepăsător. Ele nu fac distincţia între “a nu-ţi păsa” şi “a nu arăta că-ţi pasă”. Dar, între noi fie vorba, a nu face efortul de a arăta că-ţi pasă tot nepăsare se cheamă. Şi faptul că nu sunt conştient de asta e de-a dreptul insuportabil. Dacă n-aş fi eu însumi, n-aş vrea să am de-a face cu mine.
— scris de gavagai
puck
hm, asta e deja o fisura in armura si suficienta de gavagai.
Vlad
Să notăm în treacăt că toţi suntem mai mult părăsiţi decât non-părăsiţi. Non-părăsiţi putem fi cel mult o singură dată, pe când părăsiţi putem fi de foarte multe ori. E aritmetic, şi deci nu e deloc ciudat.
Faptul că ţi se pare ciudat înseamnă că nu eşti nepăsător, ci eşti cât se poate de păsător.
hmmm...
cum se misca lumea in jurului lui gavagai…
Jozsi
Man, de ce manipulezi statistic populatia din Nepal, cum ramine cu cele parasite?
Cred ca alta e cauza, si anume:
Mama was queen of the mambo
Papa was king of the Congo
Deep down in the jungle
I start bangin’ my first bongo
Every monkey’d like to be
In my place instead of me
Cause I’m the king of bongo, baby
I’m the king of bongo bong
Nobody’d like to be in my place instead of me
Cause nobody go crazy when I’m bangin’ on my boogie
I’m a king without a crown hanging loose in a big town
But I’m the king of bongo baby I’m the king of bongo bong:
Je ne t’aime plus, mon amour,
Je ne t’aime plus, toutes les jours.
PS Sa-l intrebi pe gavagai s’il y a des choses comme les femmes.
o nimfa
Vreau sa te arat tie insuti cu degetul. Exista trei instante, toate neplacute: a nu-ti pasa, a nu arata ca iti pasa sau a simula ca iti pasa. Tu nu esti parasit, ci se fuge de tine. Partea mai complicata este ca, initial, se fuge LA tine. De ce se fuge de tine? E foarte simplu. Pentru ca perfectiunea ta abulita (ador cuvantul!) are o raceala cristalina aparte. Dar este raceala. Incalzeste-te, imperfectioneaza-te, inceteaza sa te mai raportezi la tine ca la un robot, care functioneaza dupa mecanisme. Considera ca ti-ai pierdut cartea tehnica si necesiti un reset.
Te astept!
pfuiii...
Interesant. nimfele te asteapta si copii strazii se vand. asta e lumea lui gavagai.
si nu, nu este un comentariu nepotrivit, este doar o constatare dragul meu. si daca tot trebuie sa fac un comment nepotrivit atunci acela ar fi ca nu toate au posedat in devalmasie trasatura de a te fi parasit.
Da cele ce se incadreaza in categoria devalmaseniei sunt majoritare dar exista si exceptii, deci numai generaliza.
(numai eu stiu vreo doo, hai fie, una-jumate)
clebs
ndap
pax
io nici nu vreau să comentez pentru că nimfa explică destul de clar şi de exact cum îţi stau lucrurile.
acuma pentru tine, gavagai, problema ar fi cam cât de bine stai cu perfecţiunea, cam câtă e, câtă e frică harnică să nu se vadă imperfecţiunea care este, sau frică pur şi simplu de a cădea în imperfecţiune.
dar cre’că nimfa rulz!
şi nici nu ştiu ce caut aici, aşa că te rog să mă scuzi de aflarea în treabă pentru o problemă poate prea personală pentru datu cu părerea aiurea.
Vlad
Uau, iar multe gagici.
Chiar aşa, cam câtă perfecţiune e? Un kil, doo?
Mal aimé, mal compris. Cine sunt prietenii şi duşmanii lui Gavagai?
clebs
pai daca ele fug la gavagai, n-ar trebui ca ele sa se gandeasca de 2ori inainte sa fuga la el? dupa aia tot ele fug de gavagai ca vezi e rece, pai tanti, stai mata 2 minute vezi cum e omu, dupa aia da vina pe dansul. Asa ma enerveaza astia de intra intr-o relatie cu telul de-al schimba pe celalalt, pai intri in relatie tocmai pt ca-ti place cealalta persoana, nu ca s-o schimbi.
o nimfa
Tanti, îţi sugerez să-ţi gospodăreşti propria cratiţă. Întotdeauna există mult mai mult decât ceea ce se vede, sau decât lasă vreuna dintre părţi să se înţeleagă. Fă un nani mic, ia în calcul că nu ştii nimic despre, şi apuca-te şi scrie la tălică pe blog despre ingrata care l-a părăsit pe Gavagai. Cât despre aruncat pisica moartă în grădini vecine, eu nu fac asta.
Apreciez, însă, că moralitatea îmi este predată de o persoană care scrie “ţelul DE-AL schimba”. Să trăieşti. Întâi invăţăm ortografie, apoi vorbim cu copiii mai mari.
O NIMFA
O FEMEIE IN ROCHIE SI PE TOCURI
O FEMEIE IN ROCHIE SI PE TOCURI
O NIMFA
lila
gavagaaii pai era timpu’ s iti pui probleme, s stii. uite cate femei ti-au sarit in ajutor, iar pax zice f b, incalzeste-te. nimfa la fel, graieste bine.
cre’ ca e o combinatie din asta. mi-ai zis u ca cateodata vrei s fii strivit d tavan, da’ nici atunci nu te-ai casatori. cre’ ca barbatilor le e frica d implicare. si cred ca frica asta vine asa: dc simti ceva intens pt o persoana, ti-e frica d sentimente, ti-e frica s n-o pierzi. t lupti s t detasezi. e 1 prag p care il poti intalni cu mai multe femei. dc pleci, inseamna ca nu ai sarit peste gardu’ ala.
noi, femeile, in schimb, stam acolo, desi si noua ne este frica foarte.
iar io cred, in naivitatea mea, ca despre gardu’ asta e vba in povestea maturizarii.
ei si o consecinta a fricii aleia mari e ca devii rece fata d femeie, incerci s rupi, s o indepartezi.
acum, nu stiu dc u ai simtit intensitati si ai procedat ca in c am relatat io mai sus. da’ cert e ca ar fi o idee s fii mai cald, da…
si stii c mai zic io, draga gavagai, ca lucrurile astea simple ajungi greu la ele. si nu e doar 1 confort psihic, cum mi-am stors io creierii, incercand s inteleg si ajungand cu iscoada si zicandu-mi ca e doar confort psihic, minciuna.
l-ai facut foarte primitor blog-u’ tau. c ai patit? :)
Tina
Draguta, ce ma distreaza blog-ul tau, dar nu pot sa rad ca ma doare (si nu se ascunde nici o metafora aici). Hai da-mi numarul de telefon (si de fix) sa-ti povestesc.
Pup
gavagai
gata, raspund. a trecut suficient timp, iar spiritele s-au pacificat
@Puck: pai armura lu gavagai e plina de crapaturi. o mai poarta doar din snobism, ca sa dea impresia ca e dintr-un ev mai barbar.
@Vlad: ceea ce-mi spui tu e foarte dragut, dar nu poti consola pe cineva facand uz de aritmetica. tiiii, ce frumos ar fi fost sa nu fiu parasit de nici o femeie.
@Hmmm… hai bine-ai venit in Realitate. sigur ca lumea se invarte in jurul lui gavagai, e singurul obiect din zona suficient de greu incat s-o angreneze intr-o revolutie.
@Jozsi: tu intelegi ce spui :) nu, n-am manipulat statistic populatia feminina a nepalului. unele dintre femeile pe care le voi fi parasit ma parasisera deja. altele, din nefericire, m-au pus in fata propriei mele lasitati – si am fugit de mine, nu de ele.
@O Nimfa: ufffff, cata dreptate ai. ma tem insa ca, daca ma resetez, voi deveni altcineva. cineva mai opac. sau cineva spre care nu va mai fugi nici o femeie. as fi “de-o banalitate tulburatoare”, ca sa ma citez. dar pot sa-mi fac pierduta cartea tehnica.
aaaa, ce inseamna “abulita”?
@Pfuiii… brrrrr, cate stii despre mine? m-ai parasit cumva?
@Clebs: tu mereu m-ai inteles. sarumana.
@Pax: da, Nimfa rulz. nu era o chestiune personala, altfel nu aparea pe blog :) a devenit personala datorita comentariilor. nu cred ca ma tem de imperfectiune. doar de banalitate.
@Vlad: da, ma iubeeesteee gagicile, si e muarte dupe mine…
perfectiunea e cat incape. uneori da pe-afara. in momentele-alea, oamenii exclama:
– Uite-un curcubeu!
mal aimé ca mal aimé,ca m-am obisnuit si nu mai cauzeaza. mai rau e cu mal compris. ma intristez uneori cand ma gandesc ca doar cativa oameni stiu sa se bucure de ceea ce-am oferit aici.
@Clebs: ai si n-ai dreptate. in primu rand, femeile care fug spre gavagai o fac in necunostinta de cauza. gavagai nu e rece dintru inceput, ci se raceste pe parcurs. la inceput lasa impresia ca e acceptabil. el are atata minte incat sa spuna “vezi ca io ma racesc repede”, dar cand spune asta e cald, si nu sta nimeni sa-i asculte avertismentele. apoi, relatiile presupun schimbarea. nu o schimbare importanta, ci mici ajustari. oamenii au tendinta de a deveni zgrumturosi, si e nevoie sa se pileasca unii pe altii pentru a putea face lucruri in armonie.
@O Nimfa: :) am baniala ca Clebs vorbea in general.
@Lila: tu ma iei muuuuuuult prea in serios.
@Tina: imi pare tare rau s-aud asta. ai cazut de pe bicicleta? partea trista e ca, mai nou, nu am telefon. pana sa citesc ce mi-ai scris, mi se parea reconfortant.
gavagai
aaaaa, am uitat sa spun de ce eram mahnit.
pai uite de-aia. cand scriu lucruri frumoase, cum nu smai gasesc pe fata pamantului, nu le citeste nimeni. sau nu zice nimeni nimic. cand, in schimb, scriu ceva despre mine – lucru care imi repugna, pentru ca sunt o persoana cu care am de-a face numai prin forta imprejurarilor – constat cu stupoare ca apar comentarii.
io nutresc convingerea ca lucrurile pe care le spun su muuuuult mai interesante decat umila mea persoana. pe bune cred asta. am adesea tendinta de a ma neglija, in favoarea lucrurilor care merita cu adevarat un grad sporit de atentie.
pax
@mâhnia lui G: people want to see guts, your guts, Gavagai! don’t you know? :)))
da, chiar şi noi, cititorii acestui rafinat, exotic, elegant, otherworldly şi plin de un stil atât de evanescent blog :))), ei bine, chiar şi noi sărim mai repezi şi mai pricepuţi când e vorba de omul Gavagai şi înghesuiala omenească în care fuse prins aici.
glumesc.
sau nu :)
ca fin cunoscătoriu al naturei umane, ai putea tot tu să ne esplici cum stă treaba la arătarea celor repugnante despre tine şi cum, deşi la o scară mai fiţoasa, suntem nu prea departe de ăi care belesc ochii la OTV for real juicy stinky guts :))
hai, Povestitore, înţelege-ne :)))))))))))
Vlad
Gavagai: esti mal compris de multi pentru ca nu esti usor accesibil. Nu stiu daca ti-a mai spus-o cineva, dar cititul din Gavagai nu e la îndemâna oricui. Esti foarte atipic pentru blogosfera, care in general un alt nivel. Asa ca, din pacate, in loc de faima si glorie, ai doar o mâna de adepti, care insa te admira din rasputeri. Il est grand temps sa publici o carte.
In ceea ce ma priveste, esti unul dintre lucrurile rare si pretioase pe care le-am descoperit de-a lungul vietii. Intotdeauna imi voi incuraja cunoscutii sa citeasca Gavagai. Iar daca cel mai adesea nu comentez, e pentru ca nu am ce comenta. Nu noi te definim pe tine – ceea ce e iarasi foarte rar in blogosfera.
gavagai
ei, sunteti voi prea draguti. dac-as fi fost ceva mai tanar, sunt sigur ca v-as fi crezut.
in alta ordine de idei, ar putea fi un experiment interesant sa trnsform blogul, temporar, dintr-o chestie despre nimic intr-un “jurnal”. sau nu neaparat jurnal, ci suita de dari de seama in vileag despre mine. atunci m-ar parasi toata lumea si as incepe sa scriu ceva mai trist decat cea mai trista carte din lume (am descoperit-o azi, retete la microunde pentru o persona). da, intr-atata sunt de plicticos. brrrr, ma ia groaza cand ma gandesc. acuma dau din maini pe taste ca sa vad cum ar putea arata blogul in timpul experimentului si devine clar ca n-ar fi o idee prea buna. mai bine m-as apuca sa mai scriu niste povesti.
monica
poate nu tiai gasit pa cel adevarat