<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0" xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/" xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/" xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom" xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/" > <channel><title>Comments on: In cautarea secretului (trei)</title> <atom:link href="http://www.gavagai.ro/blog/2010/01/15/in-cautarea-secretului-trei/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" /><link>http://www.gavagai.ro/blog/2010/01/15/in-cautarea-secretului-trei/</link> <description>Viata si textele lui gavagai</description> <lastBuildDate>Tue, 31 Jan 2012 08:53:27 +0000</lastBuildDate> <sy:updatePeriod>hourly</sy:updatePeriod> <sy:updateFrequency>1</sy:updateFrequency> <generator>http://wordpress.org/?v=3.3.1</generator> <item><title>By: lusiba</title><link>http://www.gavagai.ro/blog/2010/01/15/in-cautarea-secretului-trei/comment-page-1/#comment-69305</link> <dc:creator>lusiba</dc:creator> <pubDate>Sun, 25 Jul 2010 10:05:09 +0000</pubDate> <guid isPermaLink="false">http://www.gavagai.ro/blog/?p=1427#comment-69305</guid> <description>da, poate ca ar trebui sa ne scuturam ceva mai bine de rolul social, care este necesar pana la un punct si sa ne indreptam privirea catre Sine, cum zicea jung, catre ceea ce ne defineste cu adevarat.tocmai aceasta discrepanta dintre ceea ce ar trebui sa fim, cum ne dicteaza societatea si ceea ce suntem cu adevarat, in realitate, duce la o criza a persoanei. constientizarea acestui fapt este un prim pas spre schimbare. restul depinde de fiecare in parte.</description> <content:encoded><![CDATA[<p>da, poate ca ar trebui sa ne scuturam ceva mai bine de rolul social, care este necesar pana la un punct si sa ne indreptam privirea catre Sine, cum zicea jung, catre ceea ce ne defineste cu adevarat.tocmai aceasta discrepanta dintre ceea ce ar trebui sa fim, cum ne dicteaza societatea si ceea ce suntem cu adevarat, in realitate, duce la o criza a persoanei. constientizarea acestui fapt este un prim pas spre schimbare. restul depinde de fiecare in parte.</p> ]]></content:encoded> </item> <item><title>By: aceea</title><link>http://www.gavagai.ro/blog/2010/01/15/in-cautarea-secretului-trei/comment-page-1/#comment-68779</link> <dc:creator>aceea</dc:creator> <pubDate>Sat, 16 Jan 2010 03:20:07 +0000</pubDate> <guid isPermaLink="false">http://www.gavagai.ro/blog/?p=1427#comment-68779</guid> <description>A fost odata ca-n povesti, Dumnezeul miop, care a trecut prin adolescenta ca soarecele prin pisica, adica mistuit de tot. Cineva a incercat sa-l faca fericit, dar din durerile facerii s-a nascut pesimismul, organ functional principal al stiintei. Qu&#039;il m-a dit. Apoi, o fata albastra i-a facut un peste in ulei, pus stangaci pe o panza italieneasca. Respirau aceeasi apa verde, mancau aceleasi alge. El bea cafea, ea isi bea amarul amestecat in ceai. Si totusi, intr-o carciuma dintr-o centrala, au invatat sa inoate cum inoata ochii in lacrimi, adica impreuna. Sfanta Maria, cu Podul ei intre doua lumi, cu pilonii ca niste tulumbe itite pe tocuri, de sub o rochie cu volane, ii aducea aproape, punand tot suflul intr-o imbratisare aliniata cu o Banca Transilvania inconjurata de maidanezi curiosi. Arsenalul de argumente se sfarsise in masina, intr-un cap pogorat peste un umar fortat sa nu se emotioneze. Daca ar sti el cat a injurat-o umarul, pentru ca nu l-a lasat sa tremure sub fruntea lui!  Ea a plecat, lasand in urma o umbra careia ii simtea inca energia palmelor in palmele ei, un zeu dezamagit, de la pieptul caruia s-a dezlipit dureros. De atunci incearca, incearca sa uite ca simte, incearca sa uite ca norii priveau in sus la ea si zambeau expectativ, incearca sa uite de unde a cazut. Buna dimineata, ca in toate zilele!</description> <content:encoded><![CDATA[<p>A fost odata ca-n povesti, Dumnezeul miop, care a trecut prin adolescenta ca soarecele prin pisica, adica mistuit de tot. Cineva a incercat sa-l faca fericit, dar din durerile facerii s-a nascut pesimismul, organ functional principal al stiintei. Qu&#8217;il m-a dit. Apoi, o fata albastra i-a facut un peste in ulei, pus stangaci pe o panza italieneasca. Respirau aceeasi apa verde, mancau aceleasi alge. El bea cafea, ea isi bea amarul amestecat in ceai. Si totusi, intr-o carciuma dintr-o centrala, au invatat sa inoate cum inoata ochii in lacrimi, adica impreuna. Sfanta Maria, cu Podul ei intre doua lumi, cu pilonii ca niste tulumbe itite pe tocuri, de sub o rochie cu volane, ii aducea aproape, punand tot suflul intr-o imbratisare aliniata cu o Banca Transilvania inconjurata de maidanezi curiosi. Arsenalul de argumente se sfarsise in masina, intr-un cap pogorat peste un umar fortat sa nu se emotioneze. Daca ar sti el cat a injurat-o umarul, pentru ca nu l-a lasat sa tremure sub fruntea lui!  Ea a plecat, lasand in urma o umbra careia ii simtea inca energia palmelor in palmele ei, un zeu dezamagit, de la pieptul caruia s-a dezlipit dureros. De atunci incearca, incearca sa uite ca simte, incearca sa uite ca norii priveau in sus la ea si zambeau expectativ, incearca sa uite de unde a cazut. Buna dimineata, ca in toate zilele!</p> ]]></content:encoded> </item> </channel> </rss>
<!-- Served from: www.gavagai.ro @ 2012-02-09 00:11:26 by W3 Total Cache -->
