In cautarea Secretului (doi)

Prima parte a acestui text poate fi citită aici.

Dar să-i lăsăm pe călătorii veniţi de pe alte meleaguri şi să ne-ntoarcem la lumea noastră plină de mistere şi conspiraţii. Jacques Bergier (Cărţile redutabile) se întreabă de ce cărţile redutabile sunt distruse în mod sistematic. Autorul n-ar putea să dea exemple de astfel de cărţi, pentru că au fost distruse, dar e convins că ele au existat.

Acelaşi autor (Războiul secret al ocultului) dă pe faţă dedesubturile războiului nemilos declarat de KGB şi CIA unor telepaţi nevinovaţi. Folosirea telepaţilor în timpul războiului rece este o temă privilegiată a acestui gen; am găsit într-un anticariat o broşură în care se povestea că ruşii au luat un telepat, l-au băgat într-un submarin, l-au trimis în străfundurile Pacificului şi l-au pus să trimită mesaje secrete.

Dar dacă ruşii şi americanii nu sunt decât nişte marionete? se-ntreabă cu nelinişte Serge Hutin (Guvernanţi Invizibili şi Societăţi Secrete). Dacă destinele noastre sunt conduse de iniţiaţi nevăzuţi, care urmăresc propriul lor plan inefabil? Pentru aceşti stăpâni nevăzuţi ai lumii, Stalini învăluiţi de tenebrele misterului, vieţile oamenilor sunt doar nişte simple cifre. Este ceea ce demonstrează Jean Palaiseul în Toate speranţele de vindecare, opus impresionant (3 volume) în care arată că multe remedii şi metode medicale revoluţionare sunt proscrise de sistemul hospitalier francez, fără îndoială complice şi instrument al Stăpânilor Invizibili.

Trăim într-o lume încărcată de mistere, iar asta o ştie cel mai bine Jacques Bergier. În urma unui lung şi dificil antrenament, Bergier a reuşit să-şi deschidă ochii, iar lucrurile i s-au dezvăluit într-o nouă lumină. Aşa a putut să cunoască o sumă de oameni extraordinari veniţi din viitor (Stăpânii secreţi ai timpului) şi câţiva nemuritori (Viză pentru alt Pământ).

Dar nu numai lumea este misterioasă, ci şi spiritul uman, capabil să comunice cu alte spirite fără mijlocirea trupului care murdăreşte ideile (Leo Talamonti, Universul interzis) şi chiar să ia contact cu morţii.

Rosemary Brown (Comunicând cu lumea de dincolo) ne provoacă uluire atunci când ne spune că mari compozitori răposaţi întru Domnul îi dictează opere şi simfonii nemaiauzite. Danielle Hemmert şi Alex Roudène (Universul fantomelor) ne povestesc de unde vin, ce fac şi de ce fac fantomele, ectoplasmele şi spiritele care bat în masa.

Spiritismul, vorba lui Flammarion, e la fel de sigur ca existenţa oxigenului. Scepticii n-au decât să înfrunte autoritatea episcopului James A. Pike, care, prin mijlocirea unui medium, reuşeşte să vorbească cu fiul său mort (Dialog cu lumea de dincolo);  sau catalogul întocmit cu trudă de Neville Randall (Moartea deschide calea vieţii), ce reuneşte 500 de voci de dincolo de mormânt.

Dar De unde vin aceste puteri ale spiritului uman, se-ntreabă Mathew Hanning. Lobsang Rampa, lama tibetan suferind de incontinenţă grafică, crede precum Descartes că vin din Al treilea ochi, cel care citeşte în interiorul fiinţelor.

Acum, dac-am vorbit de spiritism, să nu-i lăsăm pe morţi în deriva ţinutului umbrelor. Am face mai bine să le punem sufletele să se reîncarneze. Morey Bernstein (În căutarea lui Bridey Murphy) relatează un fapt uimitor: sub hipnoză, o tânără americană îşi aminteşte de o viaţă anterioară. Dar, oricât ar fi de uimitor, faptul acesta nu e şi singular. J. Grant, de profesie psihiatru, împreună cu soţia sa D. Kelsey având ocupaţia de medium, îşi tratează pacienţii prin hipnoză şi demonstrează cu toată certitudinea medicală realitatea metempsihozei (Vieţile noastre anterioare). Acelaşi lucru este arătat de celebrul hipnotist englez Jeffrey Iverson (Trăim mai mult de o viaţă?) şi mai ales de Pierre Neuville (Aceste alte vieţi pe care totuşi le-aţi trăit), care-şi aminteşte că-ntr-o viaţă anterioară a fost fiica Paulinei Bonaparte.

Dar hipnoza este folositoare omului perceptiv şi în alte scopuri. Sub hipnoză, faimosul Edgar Cayce reuşea să diagnosticheze bolnavi prezenţi ori absenţi (Joseph Millard, Omul misterului, Edgar Cayce) şi, mai mult decât atât, a fost în stare să reveleze destinul umanităţii în linii mari (Lytle W. Robinson, Edgar Cayce şi destinul omului).

Alţi indivizi, încă mai putrnici, reuşeau veritabile intervenţii chirurgicale folosindu-se doar de mâinile goale (Guy Lyon Playfair, Puterea invizibilului). Toate aceste istorii misterioase l-au pus pe gânduri pe Dominique Web, artist psi de varietăţi, care a vrut să-şi dea şi el cu părerea într-o carte (Hipnoza şi fenomenele PSI).

Nenumărate sunt puterile minţii omeneşti, dar niciuna nu se compară cu străpungerea viitorului. Cunoaşterea viitorului, o ştie oricine, poate fi obţinută pe două căi: prin procedee tehnice şi prin inspiraţie profetică. E. de Smedt, V. Bardet şi S. Bramly ne oferă o preţioasă Practică a artelor divinatorii, un veritabil ghid menit să ne iniţieze în cele mai importante metode de ghicit.

Michel Gauquelin (Dosarul influenţelor cosmice) dovedeşte ştiinţific influenţa planetelor asupra destinului nostru şi deci pertinenţa horoscopului, iar Gérard de Sède (Straniul univers al profeţilor) coboară în lumea tulbure a fiinţelor cu puteri paranormale, iar Pier Carpi urcă pe cele mai înalte culmi ale sfiinţeniei, revelând Profeţiile papei Ioan XXIII aşa cul le-a făcut el în 1935, înainte de a începe să păstorească turma sfaântului Petru.

Spiritul uman este ca o boare, ca un suflu, nare nici măcar 21 de grame, n-are nici o greutate (altfel ar fi impur), n-are nici un sălaş, nici o fibră musculară, nimic, nimic. Cu toate acestea, poate fi stăpân peste materie (Andrija Puharich, Uri Geller). Controlul său asupra corpului poate fi absolut; materia îi urmează orbeşte ordinele şi-şi schimbă înfăţişarea. Omul se poate transforma în vârcolac sau în panteră, ca Sheena- serial a cărui idee pleacă de la o foarte secretă credinţă africană. Toate aceste lucruri sunt demonstrate pe larg de Frank Hemel în Animalele umane. Şi, dacă tot am vorbit despre vârcolaci, să amintim şi de cartea lui Abel Chevalley, Bestia din Gevaudan: să fi fost vorba despre un lup enormşi mâncător de oameni sau, mai degrabă, de un monstru uman?

Până acum am vorbit despre lucruri minore, obsesii personale ori folosirea puterilor cu care suntem înzestraţi în scopurile cele mai mărunte. Vom încerca, în textul de mâine, să ne ridicăm deasupra uşurătăţii ce ne caracterizează şi vom vorbi despre mistere mai adânci şi mai pline de semnificaţii.

— scris de gavagai