Un bătrân pe un fotoliu, ţinând în braţe o pisică. Pare adâncit în gânduri. Putem presupune că meditează la secretul Universului; că-şi aminteşte lucruri calde şi intime din trecutul lui; că fantasmează (chiar, bătrânii or fantasma?). Fotoliul în care se-afundă e adânc şi masiv, ca pântecele unei mame, gata să te primească şi să te ocrotească. În penumbra din cameră pare vişiniu. Încăperea e nostalgică. Uneori pare tristă, dar e numai o aparenţă. E încărcată de relicve, urmele unei treceri, flacoane cu amintiri prăfuite, cu etichete din ce în ce mai neclare.
Din locul din care-l privim, bătrânul pare închis într-un cub de sticlă. Sticla, transparenţa ei, e foarte importantă în textul ăsta. De-aia vorbeam de flacoane. Sticla este emblema descrierii. Arată şi închide, deformează şi-ţi taie degetele, şi mai ales îţi reflectă imaginea, o integrează în locul pe care ţi-l deschide. Sticla înăbuşe sunetele, îţi propune o pantomimă grotescă şi te invită să faci presupuneri. Când descriem, nu ştim niciodată ce se întâmplă cu adevărat în interiorul cubului de sticlă. Descrierea nu oferă decât un instantaneu,pe marginea căruia putem să brodăm, sau pe care-l putem abandona într-un cufăr prăfuit. (Şi praful e important în textul ăsta, dar vă las să descoperiţi singuri de ce.) Descrierea ne ascunde dinamica fenomenelor, dar ne şi fereşte de dezamăgiri.
Să spargem acuma cubul de sticlă şi să trecem de partea ceastălaltă a descrierii. Să ne strecurăm în încăperea bătrânului, să ne ascundem în spatele fotoliului său masiv şi matern şi să-i ascultăm gândurile.
La început, bătrânul se gândea la cea mai comodă poziţie pentru pisică şi la cum ar putea să rămână nemişcat, ca să n-o trezească. Apoi s-a gândit că e ca-ntr-o descriere. A zâmbit în el, a mângâiat pisica şi a gândit textul ăsta.
PS Frumuseţea unui muzeu constă în aceea că te vezi reflectat printre exponatele din vitrină. Eşti, în acelaşi timp, dincolo şi dincoace, subiect şi obiect, amestec. Din nefericire îţi dai seama de toate astea.
PPS Mă sună Clebs noaptea trecută, pe la 12, şi zice “Eşti prima persoană pe care-o sun, eram sigură că n-o să ai telefonul ocupat”.
— scris de gavagai
Vlad
:))
Ce chestie. Şi cu toate astea noi te iubim, ce-o mai fi însemnând şi asta. Probabil că nu te iubim suficient.
Madelin
Imi place fotoliul tau cel visiniu.
Chiar, ce chestie, sa mai existe telefoane neocupate…
Hai LMA!
gavagai
ba da, dar nu in sensul in care sa va vina pofta sa-mi scrieti sms-uri (eventual care sa inceapa cu “fie ca”, ceea ce ar fi totusi adorabil).
una peste alta, cred ca-s defect.
gavagai
hai lma si tie! (tiiii, de cand nu mai folosisem semnul exclamarii… sarumana)
da, iata ca mai exista. marturiseam cum cateva luni ca ma sun singur.
si mie-mi place fotoliul cel visiniu, dar, trebuie sa spun cu regret, nu exista. de-asta l-am si descris in felul ala si ca pe un spatiu al fantasmei. fotoliile mele, desi comode, nu sunt in stare sa ma ocroteasca.
Madelin
Io-mi trimet singura emailuri, creca am mai zis asta pe undeva.
Tiiii, ce sincronizare am avut cu Vlad si Gavagai! De aia imi place mie virtualul asta, uneori e ca un portal sau string d’ala…
PS
Gavagai, cand vin pe la C. pot sa te sun? :-)
Jozsi
Conditia necesara pentru ca sa vizitez un muzeu este sa ma pot admira reflectata in vitrinele cu exponate. Cu virsta nu voi mai putea vizita muzee. Si nici cimitire, pentru a caror vizitare optima conditia este sa fii tinar si sanatos.
PS Cumplit fotoliul acela matern
gavagai
ce fel de emailuri iti trimiti? io-mi trimit numai d-alea cu atasamente, da cred ca-n curand imi voi trimite si personale.
ps ai un offline
gavagai
cred ca, cu varsta, oamenii manifesta tendinta de a se transforma in exponate. se transforma in mumii, in fosile, isi intepenesc creierele in ceea ce cred a fi maturitatea lor intelectuala si nu se ingrijesc nici macar sa-si stearga credintele de praf. mai cred ca asta o sa ni se-ntample si noua, ceea ce-mi face pofta de-njurat. noroc c-o sa scapam pe poarta din dos, a cimitirului.
PS nu stiu, simbolurile sunt simboluri si-atat; oamenii le fac cumplite, atunci cand se-apuca sa le interpreteze
Madelin
Nu, nu dealea cu atasamente, ca nu sunt inregistrata in vreun grup cu lantzuri de (ne)noroc din adresbucul meu.
Io imi trimit emailuri serioase, profesionale, la serviciu.
gavagai
şi io tot la d-alea serioase mă refeream, mă folosesc de mail ca să transfer fişiere
Madelin
A, intelesesem io pe dos :-)
Da, si io imi trimet des emailuri cu atasamente, de pe o adresa pe alta.
Dar imi trimit si emailuri in care ma anunt cate ceva sau emailuri in care imi dau sarcini :-)
gavagai
sarumana, asta-i o idee buna. to do list by email
ioana
de ce nu mai scrii povesti?:(
gavagai
chiar, de ce n-oi mai fi scris?