Nu e o gluma, e cat se poate de serios. Sa vedeti intamplare. Vorbeam cu cineva despre Senin de august, Pravale-Baba si Puiul si, deodata, am realizat ca am uitat abecedarul.
Socul descoperirii a fost intens si a avut si urmari somatice (muschii din piciorul drept fac uneori tzzzzzz, de parc-ar vibra telefonul). A fost ca o zguduire.
Pentru omeni, abecedarul este cartea de capatai, conditia de posibilitate a tuturor celorlalte carti. Daca uiti abecedarul, devii automat analfabet. De-asta repeta oamenii intr-una Ana are mere. Ana poate sa n-aiba mere, poate sa n-aiba nici scufita sau poate sa aiba preteza dentara, nu importa, conteaza doar sa retii litera A.
Ca sa fiu sincer, io ma suspectam de ceva vreme ca nu stiu sa citesc.
Cand citesc, imi ziceam, nu fac decat sa ma uit la niste semne fara inteles si sa-mi imaginez ce intelesuri pot avea pentru mine. Cand scriu, desenz semne fara sens si sper ca cei care-si vor imagina ce-am spus isi vor imagina ceva foarte apropiat de inchipuirile mele.
Uitare
Desigur, sperantele mele erau vane, dupa cum se poate oserva si din cartile recenzate in biblioteca. Lucrurile pe care mi-l imaginam despre carti pur si simplu nu se brodeau cu ceea ce-si imaginau sau citeau alti oameni. Eram (si sunt) ca acel cimpnzeu care bate la masina. Ar trebui deci sa nu-mi fac vreo speranta in legatura cu eventuala intelegere a semnelor pe care le desenez eu insumi.
O problema suplimentara pe care o sugereaza uitarea abecedarul este nesiguranta. Pana acum credeam ca stapanesc limbajul natral intr-o masura satisfacatoare. Ba chiar imi permiteam sa fac si giumbuslucuri. Giumbuslucurile nu eru intelese de nimeni, iar eu credeam ca sunt un virtuoz al cuvintelor si-un geniu neinteles al gramaticii. Acum, sub lumina noii descoperiri, lucrurile nu mai sunt asa sigure.
Este foarte posibile sa nu stapanesc deloc limbajul natural. Ca altfel m-as face poate inteles cand ma duc sa iau de doi lei paine. Se prea poate sa fi invatat limbajul de la mine insumi, vorbind singur (in copilarie eram n solitar), iar acuma trag ponoasele. Nu vreau sa sugerez ca limbajul pe care-l posed este privat, ci pur si simplu gresit.
Hai c-am obosit sa-ncerc a ma face inteles. Ma duc sa-mi dau un telefon. V-am pupat.
— scris de gavagai
Vlad
Mi-e greu să cred că nu bănuiai asta atunci când ţi-au ales numele, Gavagai al lui Quine.
gavagai
intr-un sens, esti foarte indreptatit sa ma intrebi asta. anume in sensul in care as fi strain si voi fi invatat limba romana de la 0, urmarind felul in care oamenii folosesc cuvintele si reactioneaza la diferite folosiri.
dar, pe de alta parte, daca nu sunt sunt strain, si dac-am invatat limba romana intr-un mediu favorabil acestui lucru, atunci problema e cava mai complicata. asumptia asta este desigur gresita, si, oricum, oamenii nu-s deloc atenti la felul in care invata copiii sa vorbeasca; e de presupus ca oamenii care erau in jurul meu cand am deprins folosirea limbajului nu erau mai grijulii. insa, in cazul asta, nu mai avem de-a face cu o indeterminare a traducerii, ci cu o folosire eronata. si nu-mi ramane decat sa sper ca principiul caritatii functioneaza.
razgandindu-ma, este de fapt foarte probabil ca tu sa ai dreptate. la inceput, gavagai nu era lipsit de limbaj, precum ceilalti omeni, ci poseda limba originara. apoi a interpretat radical limba romana si a iesit ceea ce se poate vedea, anume o varza chinezasca. (prin aceasta prisma, conceptia limbajului la sf augustin nu mai e asa de cretina, iar gavagai devine copilul lui de suflet).
Madelin
Asta ma duce cu gandul la o conversatie dintre doi cunoscutzi,povestita mie de unul dintre ei:
“Buey, io intzeleg ceva din daneza asta”
“Da’ sa vorbesti stii?”
“Nu. Ei, cate un cuvant, un bunaziua, ici si colo”
“Da’ sa scrii stii?”
“Nu”
“Da’ sa cetesti stii?”
“Nu”
“Ahap”, veni concluzia izbavitoare, “inseamna ca tu eshti ceea ce se cheama un analfabet danez”
jiji
traducerea este imposibila
gavagai
tiiii, ce frumos. suntem analfabeti in mii de limbi. poate ne-nvatam minte si nu mai radem de persoanele care ne-ntreaba ce scrie acolo?
gavagai
adevar graiesti. orice multilingv poate sa spuna ca ai dreptate.