Schimbarea la fata

Cica era iIsus cu Sfantu Petrica, sf  Iacov si sf Ionel. Si s-a urcat pe muntele Taborului ca sa se roage. Si-acolo iIsus s-a schimbat la fata, devenit sclipicios ca soarele, iar hainele-i isi primenira culoarea intr-un alb orbitor. iIsus isi revela adevarata natura, spre groaza ucenicilor sai.

Din acea zi, oamenii au sarbatorit miracolul, iar divinitatile au decis sa celebreze comica spaima trasa de Petrica, Iacov si Ionel. C-asa se-ntampla mereu in religii, bunii crestini cred cei-au invatat sfintii parinti, iar divinitatile cred ce le taie capul.

Azi-dimineata m-am trezit un pic cam confuz, cu ideea fixa ca trebuia sa fac ceva ce uitasem.

Io cred ca trebuia sa ne cumperi de mancare, zise Pisica. Uite, aproape nu mai avem deloc. Si-ar trebui sa ne faci si niste gelatina de pui, c-am terminat-o aseara.

Se prea putea ca Pisica sa fi avut dreptate, dar bnuiala mea era ca altceva ar fi trebuit sa fac. M-am scapinat in cap, mi-am framantat mainile, m-am incruntat, am pocnit din degete, am pus un pahar cu fundul in sus pe sifonier, da degeaba, nu-mi aminteam si pace. Noroc c-a venit Duhul Sfant, in chip de porumbel calator, sa ma invite la petrecerea de schimbare la fata din casa Domnului.

Deci asta era, am gandit. Na, c-acuma trebuie sa ma gandesc la cadou.

In lumea divina e neinchipuit de greu sa oferi cuiva ceva. In principiu, oferi un lucru pe care pe care persoana care suporta actiunea n-ar putea sa si-l procure singura, fie din motive obiective, fie ca nu-i trece prin cap. Dar ce-i poti oferi unui dumnezeu care poate si stie tot? Hi? Ce-i poti? Si mi-am batut capul cu degetul vreme de cateva ore, gandindu-ma la treaba asta. In cele din urma, am decis sa-i ofer lu iIsus o bucurie. Iar bucuria nu va fi numai a lui, ci si a criticilor.

Ia uitati-va-ti aicea.

— scris de gavagai