O constatare si cate ceva despre Turul Frantei

Am inteles in sfarsit de ce va place sa veniti uneori aici. Stateam seara trecuta cu mana la tampla si simteam ca devin altcineva. Cand metamorfoza a fost completa, am zis sa profit de ocazie si sa citesc niste povesti de gavagai, c-un ochi strain si plin de cuvinte. Si-am inceput sa ma prapadesc de ras.

Acuma despre tur. Nu stiu daca va uitati la Turul Frantei, da merita sa va uitati. Nu neaparat pentru traseu, care-i dezamagitor de facil, adica pe puterile lui Lance Armstrong, ci pentru ca-ncep sa se-ntample lucruri interesante.

Intai de toate, francezii incep sa aiba succese, ceea ce nu s-a mai intamplat din vremea lui Virenque. In general, se considera ca francezii sunt defavorizati in turul tarii lor, pe motiv ca refuza se se (mai) dopeze. Or iata ca Voeckler a castigat prima etapa din viata lui. Si iata ca ieri mezinul Feillu a castigat o etapa cu final in ascensiune.

In randul al doilea, avem cateva surprize notabile. Robert Gesink a cazut si-a abandonat. Michael Rogers e pe locul 164, la peste 39 de minute (ma rog, a cazut, dar nici nu prea era in forma). Bruseghin e pe 77 (cred ca-i o clasare destul de realista). Pe Moreau l-a ajuns batranetea. Cancellara a ajuns la peste 5 minute, ceea ce nu-i mirabil decat daca ne gandim la cum ducea trena anu trecut pentru Frank Schleck si daca e sa-i comparam prestatia cu cea a lui Wiggins (va zic de Cancellara pentru ca-mi sunt simpaticii rouleurii; asta-i un vestigiu din copilaria, din epoca Indurain). Menchov, saracu, se resimte dupa Il Girro. Incep sa-l suspectez ca nu prea stie sa mearga pe bicicleta; cade cam des si schimba vitezela anapoda. Gerdemann, care sustine ca nu se dopeaza, e la 4 minute 20. Poate ca acolo-i timpul real al turului. Cadel iar are ghinion. Si nici nu prea-l ajuta picioarele. Dac-ar fi fost un rouleur la fel de bun ca Indurain, poate-ar fi avut vreo sansa de-a castiga vreodata turul. Dar nu e. Si nici nu-i in stare sa atace (poate v-amintiti cum radeau Valverde si cu Contador de el in Dauphiné). Sastre sta deocamdata linistit. Sastre mi se pare bizar; cand e in grupul favoritilor, da uneori semne ca se sufoca. Brusc, o ia din loc si-si revine; e un solitar. Dac-ar fi constant, ar avea poate o sansa. Fratii Schleck mi-au fost intotdeauna simpatici. Insa micul atac de ieri al lui Andy a fost dezamagitor. Si nu mai are decat doua etape-n care poate sa faca ceva.

Tot la capitolul surprize, sa notam intentia lui Cavendish de-a termina turul. E un pas important in cariera unui sprinter, si sper ca-i gata sa-l faca. N-a declarat nimic explicit in sensul asta, dar zicea ca pe catararea de ieri s-a simtit bine. In plus, nici n-a vrut sa riste o cazatura pe finalul etapei de la Barcelona; adica are timp sa mai castige. Si prea se bate pentru puncte.

In fine, Contador vs Armstrong. V-o zic pe sleau ca nu-mi place deloc de Armstrong. In plus, s-a cam si ramolit. Nu i-au ramas decat vorbele. Ma uitam ieri la atacul lui Contador. A plecat razand cu gura pana la urechi. Si n-a fost nimeni in stare sa reactioneze. E ceva rar sa vezi o expresie de bucurie in loc de una de chin pe-o catarare. Cand urca, AC e ludic; Armstrong e incrancenat; Sastre e constiincios si putin malitios (“le-o coc”); fratii Schleck sunt eroici si par a fi dispusi sa-si dea viata; Valverde, cand mai poate, e amuzat; Cadel e suspicios; Menchov e tot suspicioas, dar cauta o ocazie de-a ataca pe ultimele sute de metri. Stilul de catarare al unui ciclist spune foarte multe despre el.

Contador, v-o zic tot pe sleau, mi-e simpatic. N-o sa uit prea curand cum se batea cu Rasmussen acum doi ani. Imi place in pofida suspiciunilor firesti. Imi place ca-i in stare sa se bucure. N-o sa ma supar cand o sa castige turul, chiar dac-as prefera s-o faca un Schleck.

PS Cei de la UCI sunt cu ochii pe Astana. Armstrong se plange pe Twitter ca-i supus la prea multe controale.

Bonus tracks:

Indurain vs Armstrong, intr-o etapa de contratimp (Miguel e tipu care trece ca trenu)

Contador vs Rasmussen (Rasmussen e-n galben)