pentru ca nu ma mai tem de moarte. E adevarat. Ma rog, nu intru totul, pentru ca nu scriu chiar asa de rar cat as putea (cat ar trebui?), insa am inceput sa ma feresc sa mai postez chestii aici.
Textul asta e oarecum spontan. O declaratie de dragoste. M-am reindragostit. De Georgia. (Daca n-s cunoasteti, aflati ca e fontul folosit pe blogul asta).
Planuisem sa tac o vreme, pana scap de rezervele care ma-mpiedica sa va-mpartasesc ce scriu. Tot povestea aia cu cenzura. Numai ca, de data asta, retinerile erau justificate de schimbarea de stil pe care-o traversez. Nu vroiam sa va fac partasi confuziei pe care-o traversez, sentimentului ca sunt doi indivizi dubiosi care se-ntrec in a scrie parca unul impotriva altuia, spre stupoarea belicoasa a asistentei care-ncepe sa se comporte ca suporterii lu Verdi si Wagner (daca nu stiti, in capu meu e ca-ntr-un foaier de opera).
Pe scurt, se-ntampla sa-ncep sa renunt la baroc. Devin minimalist. Frazele se transforma in propozitii clare. Apozitiile dispar. – Si se bulucesc in textele celuilalt individ dubios; textele devin ilizibile, asistenta incepe sa fluiere nemultumita, corul plasatoarelor se revolta si declara ca nu publica asa ceva in ruptu capului lor acoperit cu coafuri permanente. -
Stiati ca am drafturi vechi de doi ani? Ca am texte pregatite pentru blogul asta de mai bine de un an? Terminate, vreau sa zic. Ca-mi ia cam o saptamana pana sa reusesc sa postez un fragment pe care initiail imi propun sa-l public imediat? Sper sa nu repet figura si cu dosaru mortii lu Eminescu.
Revenind la ce spuneam la-nceput, scriu rar pentru ca nu ma mai tem de moarte. A disparut sentimentul urgentei. Am incetat sa ma mai simt un melc acoperind spatiul cu bale. Se prea poate ca lucrul asta sa se lege de autonomizarea textelor mele in raport cu mine. Sau poate-i ceva mai mult de-atat.
Inca trei lucruri si termin.
Elementul 112. E o chestie compusa din zinc si plumb. A existat pentru o fractiune de secunda si-o sa intre in tabelul lui Mendeleev. Parca scrisesem pe undeva despre tabel, dar nu mai gasesc.
Valverde. (Paragraful asta e pentru White Noise, ca stiu ca se da-n vant dupa ciclism). Astazi, Valverde l-a lasat pe Szmyd sa castige. L-a asteptat si apoi s-a dat la o parte. A terminat cursa zambind. La fel ca anu trecut, in Turu Frantei, cand a mest vreo doi km in trena unei masini fara sa fie penalizat.
SMS e un roman de Bogdan Dumitrescu. S-a lansat ieri. Contine proze scurte despre lumea-n care traim fara s-o cunoastem. O sa-i fac o recenzie, ca stiu ca are umor si n-o sa se supere.
Bogdan Dumitrescu, SMS
Hai ne vedem cand o fi. Anume sa vorbim despre moartea poetului national si universal Mihail Eminescu.
— scris de gavagai
white noise
si mie imi place georgia :)
si abia astept sa-nceapa Turul Frantei, in ciuda scandalurilor din ciclism.
gavagai
io am ajuns aproape sa nu mai dau atentie scandalurilor. mai am doar o speranta, sa nu cumva s-aud ca se dopeaza Schleck ala micu sau Cavendish. In rest, sunt oarecum resemnat. Ba chiar imi amintesc uneori cu placere de duelurile dintre Contador si Rasmussen de-acum doi ani. in ce priveste turul de anu-asta, am doar doua nemultumiri, ca se-ntoarce Armstrong si ca cei doi Radu o sa fie-nlocuiti de comentatorii aia.
Ce zici, facem un mic ghid ciclist inainte sa-nceapa turul?
white noise
eu as vrea sa fie depistati si dopatii din alte sporturi, sa nu creada altii ca acolo-s doar sfinti.
despre ghid, nu stiu daca o sa am timp, uite nici la Il Giro nu m-am uitat cu atentie. sper ca macar in iulie sa am momente de respiro, sa vad turul.
yol
Cu mintea creatza de azi:
M-am abonat si io la blogu’ lu’ matale, ca simteam cum ma apuca deprimarea cand mai nimeream (cu intentie, marturisesc) pe aici si constatam ca din nou.. nimic nou. E drept ca in cazurile astea o mai dau o tura prin scrierile vechi, ca inca mai gasesc cate unele total noi (ce sa fac, conceptele-s relative).
Si-acu ca am inteles un pic mai bine cum e cu cenzura (nu si cu cele 3 lucruri, dintre care mai ales Elementul m-a bulversat un pic) m-am hotarat sa folosesc feedburnerul pe post de antidepresiv, ca sa nu ma mai gandesc iar si iar “Oare ce-am facut noi, muritorii, de ne ignora Gavagai, mai ales ca deseori nu e nici macar ziua aceea cand as putea banui ca Se odihneste, pur si simplu?”
yol
Si daca tot moderezi, ai putea sa adaugi un “m” inainte de “intea”? Vad ca mi-e cam foame azi. Sar’mana
gavagai
@white noise: in cazul asta, o sa-ncers ca-l fac io singur. poate mai gasim adepti, cine stie.
cum ar fi oare Turul blogosferei?
@yol: foarte onorat de abonare.
cele trei lucruri de la final erau un soi de exercitiu, un preview al unui proiect mai vechi, care se cheama “Blogger pentru o saptamana”. sunt tare curios cum as scrie daca as fi blogger.
pax
teama de moarte, sentimentul urgenţei, un melc bălos… hm… ce vreau io să zic e că cred că te amdir, am avut întotdeauna impresia că eşti înaintea mea cu vreo doi paşi.
dar citindu-te, chiar şi cele doar două rânduri în care vorbeşti despre lucrurile importante pentru mine, mă simpt umpic mai bine. nu că ceva aflat de la “altcineva” mă mai animă la modul real (asta pentru că am înţeles cumva că doar lucrurile aflate dinlăuntru rezistă), dar ce citesc îmi spune ceva despre o direcţie de cercetare. sau ceva.
şi bună dimineaţa, gavagai!
gavagai
buna dimineata :)
da, am numai ganduri firesti; si nu sunt inaintea nimanui. si nici vrednic de admiratie. poate dimpotriva