Un predecesor: Georg Weerth

Georg Weerth (1821-1856) a facut multe lucruri uimitoare pe lume, dar cel mai mirabil este acela de a fi reusit sa devina unul din predecesorii lui gavagai. Marturisesc ca multa vreme habar n-am avut despre asta. Am aflat abia alaltaieri, cand ochii mi-au cazut peste o carte prafuita, ascunsa in partea din spate a unuia din rafturile cu opere complete din clasici (ca sa ma dau mare ca uite ce e de presupus ca voi fi citit). Nu mai stiu ce cautam pe dupa clasici. E posibil sa fi fost ceva important. Oricum, nu mai conteaza. Vazand titlul cartii lui Weerth (Viata si ispravile vestitului cavales Snapanski), o dulce uitare s-a pogorat asupra-mi.

Atras de titlu, m-am uitat peste prefata si-am aflat cu stupoare ca Weerth a fost redactor la Noua Gazeta Renana*. Personajul devenea dintr-o data interesant.

*Pentru cei mai tineri dintre noi, Noua Gazeta Renana a fost un ziar ce-a aparut meteoric la Köln; a fost fondat de Marx, intr-o clipa de avant revolutionar (1848), iar printre redactori se numara si Engels.

- Tiens, mi-am zis, ia sa vedem.

Si, nici una nici doua, am extras din biblioteca marxista compilatia scrierilor despre literatura si arta de Mohr si Fred (Editions Sociales, 1954, cu o introducere de Maurice Thorez). Si-am aflat cele ce urmeaza:

• tatal lui Weerth era preot luteran; 
• W. (ca-n Noile suferinte ale tanarului W., daca va place Plenzdorf) a activat ca reprezentat comercial (ceea ce-i prilejuieste calatorii in Anglia, Spania, Belgia, Indiile Occidentale, America de Sud);
• l-a cunoscut pe Engels in 1843, la Manchester (“am petrecut nenumarate duminici vesele impreuna”, zice Engels);
• apoi il cunoaste si pe Marx (in 1845 locuiesc toti trei la Bruxelles);
• in 1848 umbla brambura pe strazi, alaturi de revolutionarii din Köln;
• la Noua Gazeta Renana, W. e responsabil cu foiletoanele (“nicicand o gazeta nu-a avut mai vesele foiletoane”,  va fi zis Marx);
• foiletoanele erau ca posturile de pe blogu lu gavagai, adica le-ncepea si uita sa le mai termine);
• foiletonul cel mai spectaculos a fost Leben und Taten des berühmten Ritters Schnapphanski, in care-si bate joc de printul silezian Felix Lichnowski;
• de la asta i s-a si tras, anume un proces de calomnie; Weerth a pledat nevinovat, comparandu-se cu Cervantes si zicand ca si-a batut joc de junkeri, dar judecatorul l-a condamnat la 3 luni de inchisoare (constiincios executate in 1850);
• in 1849 foiletonul apare sub forma de carte; e singura carte publicata in timpul vietii;
• lui Heine ii place-asa de tare cartea, ca-l roaga pe Marx sa i-l prezinte pe W.;
• W. era destul de neglijent cu scrierile sale (“poeziile sale, odata scrise, ii deveneau complet indiferente. Dupa ce ne trimitea o copie, lui Marx sau mie, nu se mai ocupa de versurile sale, si adesea era chiar dificil sa-l facem sa le publice”, isi aminteste Engels);
• operele sale aproape complete fac 5 volume (zic “aproape” pentru ca s-au pierdut multe manuscrise);
• in 1851 ii scrie lui Mohr: “in ultima vreme am scris o gramada, dar n-am terminat nimic. Nu vad nici o utilitate, nici un scop. Cand scrii tu ceva despre  economia politica, atunci are sens si ratiune. Dar eu? Sa fabrici spirite de prost gust pentru a smulge un zambet imbecil pe chipurile inacrite ale compatriotilor nostri – chiar nu cunosc nimic mai vrednic de mila. Activitatea mea literara a murit fara doar si poate odata cu Noua Gazeta Renana.”;
• in 1856, pe cand era-n vizita-n Haiti (sa-l vada pe regele localnic), se-mbolnaveste de friguri galbene; moare de meningita la habana, Cuba.

Acuma sa vedem de ce-a fost Weerth predecesorul lui gavagai. Sa frunzarim cartea despre Snapanski si sa redam cateva fraze:

+ Multi si ciudati flusturatici au mai fost pe lume, de la Adam si pana la Heinrich Heine.

+ Ca niste matahale adormite zac in spatele nostru veacurile amortite.

+ (…)miscandu-se cu gratia unui pisoi tanar(…)

+ Frumoasa contesa S. s-a indragostit deci de brunul husar. Si de ce nu? De-as fi fost eu contesa S., nu faceam altfel.

+ Rapirea Elenei se deosebeste de cea a contesei S. doar prin poanta finala.

+ Dracu sa-i ia pe de-alde pierde-vara si pe plantatorii vest-indieni.

+ De cate ori aveam prilejul s-o vad pe Grisi (o dansatoare), imi intaream convingerea ca Dumnezeu l-a creat pe om numai de dragul picioarelor. (…) Picioarele mi-au rasturnat mintea cu susul in jos.

+ Cand la un 1 Mai lumea a luat fiinta – caci raman neclintit in credinta mea ca lumea isi trage inceputul dintr-un 1 mai si nu dintr-un 1 ianuarie, cum gresit s-ar putea presupune, deoarece bietii oameni goi n-au venit pe lume incaltati cu cizme si cu pinteni, si-ar fi inghetat bocna in ianuarie (…)

+ Capatana ii era curata si stravezie ca o sticla desarta.

+ se intelege ca, in inchipuirea mea, toate femeile frumoase din Spania umbla desculte.

+ nevinovatul rega Paquo, cel care nu face nimanui rau, si cel mai putin sotiei sale.

+ fara cheltuiala, nici pierdere de vreme, mi-am transportat cititorii in Spania. pentru acest rapid mijloc de locomotie (inchipuirea), ei imi datoreaza recunostinta.

+ In clipa aceea isi dorea ca zeii sa-l transforme intr-un cimpoi, sau sa-i daruiasca o mie de poli, dar ar fi preferat polii.

+ domnia sa era la pamant ca spirit si punga.

+ numai Dumnezeu stie ce greseala de tipar a istoriei naturale ar fi iesit din aceasta legatura.

+ Goethe sustinea mereu ca un picior frumos este singura parte a femeii care se mentine frumoasa. (…) Batranului domn ii placea intotdeauna sa aiba de-a face cu picioarele; nimic nu-i producea mai multa placere decat sa asculte zgomotul lin al pasilor unei femei incaltate cu pantofiori cu toc inalt, tropaind clip-clap de-a lungul unui coridor lung, cu rezonanta.

+ Ma rog, ce mai incolo-ncoace, ducesa mai varstnica sucombase, si moartea ei starni mare valva, intrucat se credea ca e nemuritoare.

+ In cadrul unei mese, mancarurile nu sunt lipsite de importanta.

— scris de gavagai