Hai buna dimineata. Am fericirea sa v-anunt ca gavagai a reusit in cele din urma sa ma culeaga de pe drumuri si sa ma convinga sa scriu despre el.
[Pe scurt, asta-i un text scris de Pisicu si raspunde unei lepse venite de la Vlad; in randurile urmatoare, Pisicu trebuie sa faca lista lucrurilor care-l fac pe gavagai sa zambeasca.]
Ce este zambetul
Zambetul este o activitate bucalo-faciala care-i face pe oameni sa zambeasca. Dupa cum mi-a spus mi-un etolog venit taman din Africa de Sud ca sa ma studieze, zambetu-a aparut pe lume ca sa dezamorseze agresivitatea. Ma gandesc cu goraza ca dac-o avea dreptate? Si daca puisorii ar putea sa zambeasca? Brrrr. Hai mai da-l dracu si p-ala cu ideile lui.
In natura, zambetul este de doua feluri: natural si artificial. Natural este la mine si la cimpanzei. [Pisicu este un albastru de Rusia care zambeste orcat ar fi de trist.] Artificial este la oameni, caini si ingeri.
Zambetu la oameni
La oameni, zambetu-i artificial pentru ca presupune alterarea conformatiei obisnuite a viscerocraniului (prin incordarea acelor faimosi 12 muschi). Zambetul este o grimasa. Si, ca si alte grimase – dupa cum ne-nvata si Darwin in Expresia emotiilor la om si alte animale, in care i-a desenat pe puii lui strambandu-se infricosati – zambetul a fost semantizat si pus sa comunice o serie de lucruri.
Cand zambeste, omul incearca sa gaseasca o punte de comunicare (cum zicea fata aia de la marketing de ne-a vizitat saptamana trecuta) catre capul altui om. Chiar si cand e singur si zambeste ca vede o floare, omul nu zambeste florii, ci gandului ca o sa le spuna amicilor la bere c-a vazut o floare cocotata-ntr-un varf de colina. Zambetul este deci si stare de suspensie.
Grimasele lu gavagai
gavagai, cand e om, zambeste in urmatoarele circumstante:
- cand sta si se uita ca prostu la mine si simte ca se sfarseste de-atata iubire;
- cand vede pe jos un pachet de tigari si se pregateste sa-l striveasca;
- cand se gandeste sa ofere cuiva ceva;
- cand vede fapturi neputincioase incercand sa faca fapte peste masura puterilor lor (ocazie cu care zambeste duios si va mai spune o poveste);
- cand ii vine ideea unei glume si anticipeaza hohotele de ras ale asistentei;
- cand vrea sa-i incurajeze pe oamenii timorati de prezenta lui;
- cand seduce fete;
- cand vrea s-arate ca e superior si zambeste fara adresa si a ironie;
- cand e infatuat;
- cand savureaza o asteptare plina de nerabdare;
- cand e foarte fals si caritabil si se gandeste ca, daca n-ar zambi, oamenii cu care interactioneaza s-ar simti stingheri;
- cand nu bag io de seama.
In general, gavagai evita sa zambeasca deoarece fata i se deformeaza intr-un mod dizgratios. E mult mai indicat, zice el pe urmele lu Rabelais, care era doctor, ca omul sa rada sanatos, cu hohote pline, rotunde si sonore, care-s placute auzului si pun burta in miscare, favorizand digestia.
Hai v-am pupat.
Textul acesta a fost publicat in data de 20. 03. 2009, la orele 11:09 am, in sectiunea hai te iubesc, intru desfatarea mintilor voastre si intru faima autorului. Cuvinte: animale, oameni, Pisicu
Săr’naaaaaaaa!
Sigur etologu dracu venea din Africa de Sud? Nu din Zâmbabwe?
Ştiu, nimeni n-a zâmbit la acest calambur.
imi place Pisicu, ma bucur ca am dat peste blogul vostru, si peste un asemenea zambet :). De ieri tot citesc ce gandeste Pisicu, si despre Gavagai, dar am citit si despre cat de timida cand iese in iarba verde e Pisica, si cred ca si ea ar trebui sa scrie pe blog – pai ce-i asta, sa apara numai Pisicu? :)
ba da, io am zambit :) si-acuma zambesc
pai Pisica e mai timida si se fereste sa apara in public. dar am sa-ncerc s-o conving