Ndap, de ceva vreme e liniste pe-aici. Am impresia ca vorbesc singur. Ca o scena dintr-o parodie muta, in care oratorul sta la tribuna, sub lumina puternica a reflectoarelor, si vorbeste unei adunari de siluete intunecate si fara chip. Sau ca un blog pustiu si bantuit. De fapt stiu ca lucrurile nu stau chiar asa, e suficient sa ma uit in statistici ca sa-mi dau seama, dar asta nu ma-mpiedica sa simt ca sunt personajul gras si ridicol din filmele lui Chaplin.
Va pregatisem o sumedenie de texte dragute, continuari ale unor serii incepute si abandonate (ca aia cu James Bond), dar de cate ori intram pe blog ma lua cu racori pe sira spinarii. Brrrr, ca Tom si Huck, noaptea-n cimitir, cu pisica lor moarta si negii de pe maini, mari, mai mari, impiedicand degetele sa alerge pe taste.
Presimt c-o sa vina o perioada-n care voi arunca-n stanga si-n dreapta cu vorbe fara noima.
— scris de gavagai
puck
sunt pe aici aici ici ci iii
gavagai
tiiiiiii, ce ecou frumos
da, stiam ca esti pe aici :) mai stiu si ca nu esti singura, dar am descris o senzatie care persista de ceva vreme fara vreun motiv aparent
Vlad
Şi io.
io anca
uite si alta fantoma
gavagai
brrrrrrr, asta da sperietura. credeam ca n-o sa mai vii niciodata pe-aici :) hai bine te-am revazut
gavagai
@Vlad, scuze, am gasit comentariul tau printre spamuri. trebuie c-a fost o chestie de url. da, stiu, ai fost in permanenta aici, si uneori mai faceai casa sa rasune de ecouri :)
kalipeto
nu exista vorbe fara noima. existe doar vorbe fara sansa de a deveni cuvinte. si mai exista oameni. dar aici discutam deja despre cantitate. si felicitandu-ma, raman aici.
medeea
prezentă…