A fost odata ca niciodata, intr-un satuc de prin partile Norvegiei, un om care putea sa leviteze. Nu era vreun fakir sau vreun guru, si nici nu sfida gravitatia prin puterile sale mentale; doar ca era indescriptibil de slab, iar celulele sale erau facute dintr-o substanta asemanatoare solidelor in suspensie.
Cazul sau a devenit celebru cand un ziarist local l-a vazut intamplator plutind in preajma unui lac si-apoi i-a dedicat o coloana sau doua in gazeta sa. Din acel moment viata omului nostru a devenit tot mai grea si se parea ca apasatoarele greutati ale publicitatii aveau sa-l traga pana la urma in jos.
Omul de puf
Vanat de reporteri si paparazzi, pandit de hienele turistice (o companie locala profitase de ocazie si organizase un tur), omul nostru – sa-i spunem Oskar – s-a retras in natura sa eterica si n-a mai fost vazut niciodata.
Unii spun ca s-a transformat intr-un fulg, altii ca s-a gazificat, in vreme ce folcloristii pretind ca a fost metamorfozat, de buna zana a lacului, in vantul de sud-vest.
— scris de gavagai