Hai ca n-am reusit sa rezist tentatiei si-o sa scriu ceva in ton cu ziua de azi. N-o sa fie vorba de Pisicu, desi se uita imbietor si cu ochii mici de somn, ci de o carte: COLETTE, Ingenua libertina, Medias, Editura Carul cu Flori, 2007.
Multa vreme s-a crezut ca romanul este de fapt o autobiografie romantata a acumunpicdesuetei Colette; existau chiar si cateva exemple care veneau in sprijinul acestei credinte: eroina romanului incepe pe trotuar si sfarseste la masa de scris, protectorul ei se numeste Willy, numele sau de scena este Coquette. In ciuda acestor aluzii aparent transparente, romanul este totusi o opera de fictiune, dupa cum izbuteste sa demonstreze, cu rabdare si minutie, traducatorul cartii.
In esenta lui, romanul dezbate chestiunea dragostei inocente si urmareste fidel axa existentiala nascuta la intersectia dintre sordid si angelic.
Intriga romanului este mania personajei Coquette de a raspunde favorabil tuturor avansurilor primite; acesteia i se adauga si contingenta ca eroina isi face veacul pe un trotuar din Montmartre, ceea ce risca sa confere operei trasaturi epopeice.
Dragostea impartasita de Coquette este impartiala, generoasa, inocenta si fara de pacat. Descriind-o astfel, autoarea incearca sa se convinga, in primul rand pe sine, ca libertinajul poate fi una din caile catre mantuire.
Punctul culminant al cartii este episodul in care Colette se imbaiaza, la miez de noapte, in Fantana Inocentilor. Societatea conservatoare si ingusta isi arata oprobiul si, sub chipul unui agent de strada, o aresteaza pe inocenta indragostita.
Hai ne vedem maine.
— scris de gavagai