Mi-am propus, in urma cu ceva vreme, sa scriu cea mai frumoasa carte din lume. Atat de frumoasa, incat sa fie insuportabila si coplesitoare, incat sa va lase fara respiratie. Cartile au arar darul de a provoca SAST (Sindromul de apnee in stare de veghe), reactiile pe care le produc sunt diluate ca o ciorba lunga, mai lunga decat ceaiul Iepurelui, Palarierului si Soarecelui care hiberneaza. Cartile se multumesc cu statutul de insotitori de bord si accepta cu lasitate sa se transforme in functie de umorile noastre trecatoare. Cartile nu sunt ca picturile, nu sunt constiente de ele insele si nu au nici o farama de spirit de emulatie.
Cartea pe care-o vreau sa scriu, pe de alta parte, trebuie sa fie covarsitoare si izbavitoare; sa va ia respiratia si sa va faca sa simtiti ca n-ati respirat niciodata un aer mai proaspat. Sa va inlantuie si sa va elibereze. Sa fie numai a mea si, in acelasi timp, numai a voastra.
Cartea pe care vreau s-o scriu trebuie sa arate exact asa:
O carte nepatata de vreun cuvant. Nici macar de titlu ori ISBN.
Acum intelegeti ca palida mea incercare de a o descrie reuseste totusi sa o evoce, ca un crochiu stangaci pe un servetel umed. O carte fara nici un semn, ca o substanta sublimata, ca o balerina nemiscata de veacuri.
Ati citi-o scriind-o (si viceversa), v-ati amuza poate sa va imaginati ce mi-am imaginat ca va imaginati, v-ati uita uneori la pagina alba ca la un nou prilej de reverii, ati zabovi un pic inainte de a intoarce o fila, scrutand inca o data spatiul nesfarsit pe care l-a deschis in voi.
Scrierea unei asemenea carti ar insemna sfarsitul scriiturii, orice ar aparea mai tarziu ar fi greoi, impur si inutil; scrierea ei ar marca sfarsitul unei lumi nascute din cuvant (si nu-mi pot inchipui ce ar putea s-anunte). Ferice de noi ca nu sunt in stare s-o scriu.
Stau si ma uit la ultimele texte si ma mir de stilu-asta insupotabil. Arunc cu cuvinte ca o baba care da graunte numarate la pasari. Ce naiba ati facut din mine? Unde-mi sunt dezacordurile? Nepasarea aia impertinenta, aluziile obscene? In fond, unde e gavagai? Na, ca m-am deprimat. Hai va iubesc.
Textul acesta a fost publicat in data de 9. 02. 2009, la orele 6:57 pm, in sectiunea biblioteca, intru desfatarea mintilor voastre si intru faima autorului. Cuvinte: carti, cuvinte, scriitura
E frumoasa, da.
cand stii la cate pagini sa te opresti? daca te SASTiseshte?
cate pagini trebuie sa aiba copacul ca sa fie carte?
cate frunze sa poarte omul ca sa fie decent?
cati oameni trebuie sa poarte cutia din scanduri ca sa credem ca e grea?
cate cutii trebuie ingropate ca sa tzina un turn pana la cer?
si – de cand s-a apucat Tatal sa gateasca?!
Pai solutia e sa scrii Cartea. Ai fi uimit cata lume viseaza in dezacorduri. Sa nu mai spun cum iti taie respiratia o aluzie obscena bine plasata :)
Hai te iubim.
cartea asta se poate citi si de la coada la cap si daca o tii invers in maini. dar iti trebuie neaparat un semn de carte, ca siguri n-ai tine minte unde ai ramas.
da, e foarte frumoasa. e tentat s-o scriu, dar nu pot. sunt sigur ca n-o sa pot niciodata. pentru a atinge un asemenea grad de sublimare trebuie sa fii autorul tuturor lucrurilor.
@crisp: remarcele de la final nu prea aveau legatura cu subiectul textului. am recitit descrierea cartii si-am simtit o durere reflexiva gandindu-ma la cum era initial gavagai si cum a ajuns sa se transforme, sub impactul interactiunilor cu cititorii ocazionali.
@simina: da, m-am gandit si eu la asta, dar apoi mi-am adus aminte de un film cu gerard philippe pe care l-am vazut sau pe care mi l-am imaginat cand eram mic; se facea ca gerard philippe era dependent de un vis intr-un decor oriental, si visul de relua in fiecare noapte, firesc si fara urme.
spre deosebire de altele, cartea asta trebuie sa fie continua.
Stii cum va iesi cartea asta, in caz ca te vei hotari totusi sa o incepi ?
CEA MAI FRUMOASA, ptr cei care au imaginatie si cuvinte cat sa incapa intr-un ocean de ganduri , trairi cat sa ajunga in al noulea cer si profunzimi mai adanci ca locul numit miezul pamantului…
si
CEA MAI URATA, ptr restul…
Daca le pui in balanta,trebuie sa faci asta! Chiar si un pic de prospectingandmarketing,o sa constati ca va iesi CEA MAI URATA carte vanduta !
THE END cu :-)) sau :-((
PS : ESTI (hei,ce bine ca esti, ce bine ca sunt…pe bune!) un/o tip/tipa/om/animal/planta pe placul meu si nimeni si nimic nu va schimba asta , nici chiar tu! Sau…ia stai poate detii niscaiva talente in a negocia cu sufletul meu si atunci ESTI.. interesant de incitant!
PSlaPS: a se acorda adjectivul cu substantivul si cine si cu ce si pe unde mai trebuie sa existe un acord…